Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1521/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1521/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 5726/256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.1521
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător E. C.
Judecător A. B. S.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent C. J. CONSTANTA și pe intimat S.C. E. DISTRIBUTIE DOBROGEA S.A cu sediul în C., N. I., nr. 89A, J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV 201/26.07.2012 îndreptat împotriva sentinței civile nr.841/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezentat pentru recurent av. Ș. D. P., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorului recurentului arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, ia act de poziția procesuală a recurentului și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită, admiterea recursului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, petenta S.C. E. DISTRIBUȚIE
DOBROGEA S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Județean C. plângere contravențională, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. 201/26.07.2012.
In motivare, petenta susține că din procesul-verbal de contravenție lipsesc mențiuni obligatorii privind data săvârșirii faptei, care nu trebuie confundată cu data "controlului".
De asemenea, a fost reținută fapta de a "tăia crengile arborelui", dar fără a arăta concret împrejurările de săvârșire a faptei.
Petenta a mai arătat că nu a procedat la tăierea vreunui arbore sau arbust, fiind executate lucrări de modelare/toaletare pentru crearea distanței regulamentare față de rețelele electrice.
Petenta a mai învederat că la data de 04.07.2012 au fost efectuate lucrări de tăiere a pomilor de pe . V., pentru crearea și menținerea distanței regulamentare față de rețelele electrice pe raza localității, fiind toaletați cu această ocazie 31 de pomi, având însă avizul prealabil al Primăriei.
In aceeași zi, agentul constatator a încheiat alte 73 de procese-verbale de contravenție, pentru fiecare arbore ale cărei crengi au fost tăiate.
Legal citată, intimata C. Județean C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 201/26.07.2012 încheiat de agenți constatatori din cadrul Consiliului Județean C., petenta S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. a fost sancționată contravențional, reținându-se că a tăiat crengile arborelui din zona de siguranță a DJ222, km 147+580 fără a avea autorizație de la administratorul drumului, încălcând prevederileH.C.J.C. nr. 185/2010, art. 4 al. 1 Ut. b).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, precum și de indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
Sub aspectul formei sale, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, dintre acestea descrierea faptei săvârșite fiind considerată de legiuitor esențială, astfel încât lipsa acesteia este sancționată cu nulitatea procesului-verbal, care poate fi constatată de instanță și din oficiu (nulitate absolută expresă).
Menționarea în procesul-verbal a faptei săvârșite presupune, într-o interpretare sistematică a prevederilor O.G. nr. 2/2001, ca agentul constatator să facă o scurtă descriere a faptei concrete, astfel încât să fie reținute informațiile esențiale cu privire la această faptă, dar și să poată fi identificat textul legal care o incriminează, adică să se realizeze identificarea legală a acesteia.
Conform art. 4 al. 1 lit. b) din H.C.J.C. nr. 185/2010, este interzisă tăierea fără autorizație a arborilor și a arbuștilor.
Art. 4 se referă la normele privind întreținerea drumurilor, a căilor de acces și protecția mediului.
Or, după cum însăși intimata recunoaște, se reține în sarcina petentei numai toaletarea arborilor, astfel încât să se respecte distanța regulamentară față de rețelele electrice, nicidecum tăierea acestora.
Avizul/autorizația administratorului de drum era necesară numai în măsura în care arborii erau defrișați, fără a interesa intervenția asupra coronamentului (la înălțime).
Pe de altă parte, toaletarea tuturor arborilor a fost impusă de același interes și anume siguranța exploatării rețelei electrice din zonă, astfel că pentru faptele constatate cu aceeași ocazie (pe tot traseul rețelei) trebuia aplicată o singură sancțiune, nu să se încheie câte un proces-verbal de contravenție distinct pentru fiecare arbore în parte.
împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs intimatul, care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea ca nefondată a plângerii formulate.
In motivarea recursului, apreciază recurenta asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței atacate motivat de următoarele considerente:
Procesul verbal contestat a fost încheiat urmare a unui control efectuat în teren de reprezentanții recurentului în data de 09.07.2012, la sesizarea cetățenilor din zona respectivă, ocazie cu care a fost constatată fapta pentru care sancțiunea a fost aplicată.
Autorizația pentru tăierea arborilor, în modalitatea de tăiere a crengilor, reprezintă actul administrativ emis de RAJDP C., beneficiarul lucrărilor de tăiere și totodată condiția esențială pentru începerea, continuarea și finalizarea unui asemenea activități, fiind impusă de HCJC 185/2010, autorizație care în speță nu a fost obținută.
Faptele de tăiere sau defrișare nu pot fi decât ale intimatei, apreciază recurentul, indiferent de cine le realizează efectiv, întrucât norma juridică a art. 16 alin.ll din legea 13/2007 (în prezent art.12 al. 12 din legea 123/2012), stipulează în beneficiul titularilor de licențe dreptul de a efectua aceste tipuri de lucrări, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
In referire la procesul verbal în discuție, se arată, acesta a fost încheiat în lipsă, fapt confirmat de martorul asistent, menționat în cuprinsul actului sancționatoriu, care nu a fost audiat de către instanța de fond.
Instanța de fond, în mod eronat a reținut motivul de nulitate absolută relativ la lipsa datei, întrucât față de înscrisurile atașate la dosar exista posibilitatea individualizării datei săvârșirii acesteia. Mai mult, se apreciază că data săvârșirii faptei este data săvârșirii contravenției, întrucât este o contravenție continuă, în sensul disp. art. 13 al.2 din OG 2/2001, până la obținerea autorizației de tăiere fapta contravențională a petentei există și se manifestă activ.
Pe fond apreciază recurentul că petenta nu este exonerată de obligația obținerii autorizației pentru tăierea arborilor, prin raportare la disp.art. 16 al.l 1 din legea 13/2007 (art.12 alin. 12 din legea 123/2012). Or, dispozițiile HCJC 185/2010 este actul administrativ cu caracter normativ ce stipulează în sensul obținerii unei autorizații de tăiere arborilor de orice persoană fizică sau juridică atunci când desfășoară astfel de activități, fiind emis de C. Județean C. în calitate de administrator legal al drumurilor județene, aparținând proprietății publice a județului C..
Apreciază recurentul asupra inaplicabilității prevederilor art. 86 al.l lit.p din legea 13/2007 (art. 93.al.l pct.30 din legea 123/2012), întrucât în speță recurentul nu a interzis accesul petentei la efectuarea tăierilor de modelare, ci a impus și sancționat nerespectarea prevederilor HCJC 185/2010. De asemenea, se arată că petentei nu i-a fost interzis dreptul la servitute legală, întrucât dreptul de acces la rețelele electrice și capacitățile energetice este gratuit, însă tăierile și defrișările se fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
în referire la legalitatea procesului verbal apreciază recurentul că fapta este descrisă potrivit reglementărilor legale în vigoare, prevederi care trebuiau respectate de către petentă, care a procedat la tăierea arborilor din zona de siguranță a drumului județean. Mai mult, petenta nu contestă inexistența autorizației de la administratorul drumului și săvârșirea tăierilor arborilor din zona de siguranță a drumului județean.
Procedând la judecata recursului, prin prisma disp. art. 304 ind.l c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 4 al.l lit.b cu referire la disp. art. 4 al.2 din HCJC 185/2010, reținându-se în sarcina sa faptul că a tăiat crengile arborelui din zona de siguranță a DJ 223 km 14+320, fără a avea autorizație de la administratorul drumului.
în referire la celelalte critici formulate de recurentul intimat, Tribunalul observă că acestea fac trimitere la reținerea în mod eronat a motivului de nulitate stabilit de disp. art. 17 din OG 2/2001, dar și a îndeplinirii în speță a condițiilor răspunderii contravenționale.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate care se constată și din oficiu, fiind deci o nulitate absolută.
Analizând procesul verbal contestat se observă că acesta nu cuprinde mențiuni cu privire la data săvârșirii faptei, fiind întocmit urmare a controlului efectuat în data de 09.07.2012, fapta contravențională reținută in sarcina petentei fiind aceea de a fi tăiat crengile arborelui din zona de siguranță a DJ 223 km fără a avea autorizație de la administratorul drumului
Se mai reține că operațiunea realizată a una fost de tăiere a crengilor pentru menținerea distanței față de rețelele electrice și nu de tăiere a arborelui în totalitate, iar petenta, potrivit dispozițiilor legale care-i reglementează activitatea, are dreptul de a efectua lucrările de defrișare si a tăierilor de modelare pentru crearea si menținerea distantei regulamentare fata de rețelele electrice si drepturile de uz si servitute asupra terenurilor aferente rețelelor electrice de distribuție si asupra terenurilor cuprinse in zonele de protecție si siguranță ale acestora, drepturi legale, având ca obiect utilitatea publica.
Analizând criticile formulate de recurent, se reține că potrivit art. 13 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 „Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp",
Or, după cum se poate observa elementul material al contravenției constă în operațiunea de tăiere a crengilor arborelui în discuție, ocazie cu care momentul consumativ al faptei a avut loc la data realizării laturii obiective, respectiv realizarea operațiunii în discuție, apreciindu-se astfel că dinamica contravențională și consumarea acesteia cu privire la fapta respectivă, nu este susceptibilă de prelungire în timp.
Astfel fiind, nu se poate reține data constatării faptei ca fiind data săvârșirii acesteia prin raportare la disp. art. 13 al.2 din OG 2/2001, situație în care se apreciază că în mod corect a reținut prima instanță incidența cazului de nulitate absolută stabilit de dispozițiile menționate anterior.
In plus, se observă că Potrivit HCJC nr. 185/2010 art. 4 alin.l lit.b este interzisă tăierea fără autorizație a arborilor și arbuștilor, nerespectarea acestei interdicții constituind contravenție sancționată cu amendă de la 3000 la 5000 lei pentru persoanele juridice.
Din însuși procesul-verbal de contravenție rezultă că operațiunea realizată a una fost de tăiere a crengilor pentru menținerea distanței față de rețelele electrice și nu de tăiere a arborelui în totalitate, iar petenta, potrivit dispozițiilor legale care-i reglementează activitatea, are dreptul de a efectua lucrările de defrișare si a tăierilor de modelare pentru crearea si menținerea distantei regulamentare fata de rețelele electrice si drepturile de uz si servitute asupra terenurilor aferente rețelelor electrice de distribuție si asupra terenurilor cuprinse in zonele de protecție si siguranță ale acestora, drepturi legale, având ca obiect utilitatea publica.
Față de latura obiectivă contravenției insuficient explicitată în actul sancționator, care sancționează tăierea fără autorizație a arborilor și arbuștilor, fără a se explicita că prin tăiere se înțelege nu numai tăierea arborelui în totalitate dar și tăierile de modelare sau toaletare, neputând fi extins sensul comun al termenului folosit și la alte acțiuni,
Se apreciază că tăierea de modelare efectuată de către intimata-petentă nu se constituie în contravenția prevăzută și sancționată de HCJC nr. 185/2010, care nu este suficient de previzibilă pentru a putea permite subiecților de drept interesați să presupună că inclusiv lucrările de modelare/toaletare sunt supuse autorizării și sancționate contravențional în caz de neconformare.
D. pentru care Tribunalul va dispune în temeiul disp. art .312 al.l c.proc.civ, respingerea recursului promovat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurent C. J. CONSTANTA și pe intimat S.C. E. DISTRIBUTIE DOBROGEA S.A cu sediul în C., N. I., nr. 89A, J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV 201/26.07.2012 îndreptat împotriva sentinței civile nr.841/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.10.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
M. C. E. C. A. B. S.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond A.N.
Red.decizie jud. M.C./30.10.2013
Dact.gref. GM/01.11.2013/2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1897/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4135/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
