Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1737/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1737/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 17823/254/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1737/RCA
Ședința publică din data de 19.11.2013
Completul constituit din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. Török
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect –anulare proces verbal de contravenție,promovat de recurenta-petenta ., cu sediul în Ploiesti, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1348/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CONSTANTA, cu sediul în Constanta, județ Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-petenta, prin avocat N. L., cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicată, după care,
Recurenta-petenta, prin avocat, având cuvântul, precizează că, prin întâmpinarea formulată a fost invocată excepția tardivității formulării recursului.
Instanța reținând că organul constator a formulat întâmpinare ce a fost comunicată recurentei, dovada în acest sens fiind atașată la dosarul cauzei, prin întâmpinare a fost invocată excepția tardivității formulării recursului, pune în dezbatere această excepție.
Recurenta-petenta, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției ca nefondată, învederând faptul că, potrivit originalului dovezii de comunicare a hotărârii, recursul a fost formulat în 15 zile.
Instanța constată că se depun înscrisuri în susținerea poziției procesuale a recurentei cu privire la excepția tardivității formulării recursului și, potrivit dispozițiilor art 34 OG 2/2001, art 301Cod procedură civilă raportat la art 101 Cod procedură civilă, respinge excepția tardivității formulării recursului ca nefondată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținere.
Recurenta-petenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.08.2011, sub numărul_/281/2011, petenta S.C. O. I. S.R.L. a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat de intimatul I. T. de Muncă C., iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a învederat că la data de 02.08.2011 lucrători din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C. au identificat la punctul de lucru al petentei din localitatea Costinești două persoane ce își desfășurau activitatea sub autoritatea sa, însă aceștia, contrar celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal, aveau încheiate contracte de muncă în formă scrisă, înregistrate sub nr. 61 din data de 15.07.2011 și nr. 62 din data de 16.07.2011. Astfel fiind, a mai arătat petenta, singura culpă care poate fi reținută în sarcina sa este aceea de a fi înregistrat cu întârziere contractele de muncă în Revisal. Totodată, s-a arătat că fapta săvârșită de petentă nu prezintă pericolul social cerut de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, pentru că nu s-a produs o prejudiciere a bugetului de stat ori a persoanelor angajate, societatea având obligația de a plăti sumele datorate statului începând cu data încheierii contractului, indiferent de data înregistrării sale în Revisal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 09.12.2011, prin serviciul registratură (f. 15-18, dos. Jud. Ploiești), intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Anexat întâmpinării, intimatul a depus înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f. 32-44).
Prin sentința civilă nr. 2389/17.02.2012, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către intimat, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M..
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar din oficiu a dispus administrarea probei testimoniale cu doi martori. În temeiul art. 188, alin. 3 C.pr.civ., având în vedere imposibilitatea audierii acestora chiar și în urma executării mandatelor de aducere, instanța a procedat la judecarea cauzei fără audierea celor doi martori.
Prin Sentinta civila 1348/10.06.2013, Judecatoria M. a dispus in sensul respingerii plangerii contraventionale ca nefondata.
Pentru a dispune aceasta solutie a retinut prima instanta faptul ca prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.08.2011 (f. 4-5, dosarul Judecătoriei Ploiești), petenta S.C. O. I. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că angajatorul a primit la muncă 2 persoane fără a încheia în formă scrisă contracte individuale de muncă și nu le-a înscris în registrul unic de evidență a salariaților anterior începerii activității.
Procesul verbal a fost semnat de reprezentantul legal al petentei cu mențiunea că va formula în termen obiecțiuni.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, inspectorii de muncă care au întocmit procesul-verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar actul contestat conține toate mențiunile obligatorii sub sancțiunea nulității exprese absolute prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Apreciaza prima instanta in sensul ca incadrarea juridică a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, astfel cum aceasta a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal, a fost efectuată în mod corespunzător, prin reținerea prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, care stabilesc faptul că primirea la munca a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 constituie contravenție, având în vedere că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
De asemenea, se retine in sensul ca sancțiunea stabilită de agentul constatator se încadrează în limitele speciale prevăzute de același text de lege, respectiv amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fiind stabilită la nivelul minim al amenzii pentru fiecare din cele două persoane identificate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că situația de fapt reținută de către agenții constatatori rezultă, fără echivoc, din declarațiile luate numiților Dulhaniuc A. și D. A. G. de către inspectorii din cadrul I.T.M. la momentul controlului efectuat la data de 17.08.2011 (f. 34, 35 dos. Jud. Ploiești).
În concret,se retine, din fișa de identificare completată de numita Dulhaniuc A. (f. 34 dos. Jud. Ploiești) rezultă că începând cu data de 17.07.2011 aceasta a prestat activitate în funcția de ospătar, cu o normă de muncă de 8 ore pe zi, cu program de lucru în ture, tura I de la ora 12:00 la ora 15:00 și tura II de la ora 18:00 la ora 21:00, fiind în probă și fără să fi semnat în prealabil contract de muncă.
De asemenea, se retine faptul ca din fișa de identificare completată de numitul D. A. G. (f. 35 dos. Jud. Ploiești) rezultă că începând cu data de 17.07.2011 acesta a prestat activitate în funcția de ospătar, cu o normă de muncă de 8 ore pe zi, cu program de lucru în ture, tura I de la ora 7:00 la ora 10:00 și tura II de la ora 13:00 la ora 16:00, fiind în probă și fără să fi semnat în prealabil contract de muncă.
Instanța a mai constatat că petenta nu a invocat existența contractelor de muncă pentru cei doi angajați nici la semnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 02.08.2011 și nici la semnarea planului de măsuri la procesul verbal de control nr._ din 02.08.2011 prin care se dispunea măsura încheierii în formă scrisă a contractelor individuale de muncă până la data de 23.08.2011.
Pe baza celor expuse, instanța a înlăturat susținerea petentei în sensul că Dulhaniuc A. și D. A. G. aveau încheiate contracte de muncă în formă scrisă, înregistrate sub nr. 61 din data de 15.07.2011 și nr. 62 din data de 16.07.2011 și acestora le fuseseră înmânate copii ale respectivelor contracte.
Susținerile petentei cu privire la incidența prevederilor HG nr. 37 din 15.10.2010 pentru modificarea și completarea HG nr. 161 din 2006 art. 8 alin. 1 lit. c în loc de cele ale 260, alin. 1, lit. e din Codul Muncii au fost apreciate ca fiind lipsite de relevanță în prezenta cauză.
Astfel, conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 02.08.2011, în sarcina petentei nu s-a reținut săvârșirea contravenției de necompletare a registrului general de evidență propriu, al petentei și neînregistrarea respectivelor contracte de muncă în acest registru intern, ci s-a reținut săvârșirea faptei de primire la muncă a persoanelor fără a le încheia în prealabil contract individual de muncă, potrivit art. 16 raportat la art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut că din probele administrate rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, aceasta primindu-i la muncă pe Dulhaniuc A. și D. A. G. fără a încheia, în prealabil, contracte individuale de muncă în formă scrisă cu privire la aceștia, astfel încât procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentei, în cuantum de 20.000 lei, a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravențională de a primi la muncă două persoane fără a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă cu privire la acestea.
Gradul de pericol social al faptei, suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune în un cuantum atât de ridicat, decurge, în primul rând, din împrejurarea că persoanele care lucrează în beneficiul angajatorului fără a încheia un contract de muncă sunt lipsite de beneficiile și formele de protecție socială de care se bucură persoanele care au încheiat un contract de muncă în formă scrisă, iar, în al doilea rând, din modul în care, prin munca nedeclarată, este afectat în mod ireversibil sistemul de asigurări sociale.
Față de aceste considerente, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, respectiv de împrejurarea că nu se poate reține în beneficiul acesteia o atitudine sinceră, instanța a apreciat că responsabilizarea petentei poate avea loc numai prin menținerea sancțiunii amenzii contravenționale.
Totodată,apreciaza instanta, este de subliniat faptul că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, în aceste circumstanțe, ar fi de natură să încurajeze munca nedeclarată, în general, și, astfel, concurența neloială față de acei angajatori care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs petenta, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 28.08.2013
In motivarea recursului apreciaza recurenta asupra caracterului nelegal si netemeinic al sentintei recurate motivat de urmatoarele considerente:
Fapta retinuta nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prin raportare la disp. art. 16 din legea 53/2003, fiind apreciat in mod eronat faptul ca cele doua persoane aflate la punctul de lucru nu aveau incheiate contracte de munca in conditiile in care acestea existau insa nu erau transmise la ITM. In subsidiar solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, prin raportare la gradul de pericol social al faptei.
Intimatul, legal citat a depus intampinare prin care a invocat pe cale de exceptie tardivitatea formularii recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului apreciind ca in speta conditiile rapsunderii contraventionale sunt indeplinite.
Procedand la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.08.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că angajatorul a primit la muncă 2 persoane fără a încheia în formă scrisă contracte individuale de muncă și nu le-a înscris în registrul unic de evidență a salariaților anterior începerii activității.
Relativ la criticile formulate de petenta Tribunalul observa ca acestea fac trimitere la aprecierea in mod eronat a ansablului probator prin prisma indeplinirii elementelor raspunderii contraventionale si a criteriilor privind individualizarea sancțiunii.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel cum rezultă din Fisele de identificare atașate la filele 20-21, numitii Dulhaniuc A. si D. A. G. declara faptul ca presteaza activitate in favoarea petentei din data de 17.07.2011, fără a se fi încheiat contract individual de muncă, fiind in proba.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO în cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se constată că in speta nu este incident principiul menționat,neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurenta a primit la munca persoanele in discutie fără a fi incheiat contract individual de muncă.
Sustinerea contestatoarei in sensul ca persoanele in discutie aveau incheiate contracte individuale de munca incheiate anterior controlului, insa inregistrate cu intarziere in Revisal apare ca lipsita de relevanta, existenta contractelor nefiind invocata la semnarea procesului verbal de contraventie sau a planului de masuri prin care se dispunea măsura încheierii în formă scrisă a contractelor individuale de muncă. De asemenea, se poate observa din situatia atasata la fila 36 faptul ca la data de 01.08.2011, contractele pentru persoanele in discutie nu erau inregistrate in evidenta Revisal.
Se retine de asemenea sub acest aspect că recurenta, in raport de prevederile HG 500/2011 avea obligația ca la angajarea fiecărui salariat să efectueze înregistrarea specifică în registru deținut cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză si de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, obligațiile recurentei, rezultate din primirea la muncă a persoanelor nominalizate nefiind îndeplinită la momentul de referință.
În referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Astfel, nu se poate retine un grad redus de pericol social pentru o contravenție ce are o sancțiune cuprinsa intre 10.000 lei si 20.000 lei, pentru fiecare persoana identificată. Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a reținut temeinicia actului sancționator și a procedat la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, cu consecința respingerea plângerii contravenționale, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-petenta ., cu sediul în Ploiesti, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1348/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CONSTANTA, cu sediul în Constanta, județ Constanta, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. L.J.
red./dact.jud.C. N.
./2 ex./20.12.2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4384/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4707/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
