Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1560/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1560/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 22949/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1560
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă S.C. T. L. & DISTRIBUTION S.A. cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 2, sector 1, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1, îndreptat împotriva sentinței civile nr.3236/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.3236/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2012, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta .” SRL împotriva procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la 6.09.2012 de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul- verbal nr._/06.09.2012, s-a reținut în urma controlului efectuat în data de 05.09.2012, ora 09.10, asupra vehiculului cu nr de înmatriculare_ și a semiremorcii cu nr_, condus de șoferul L. I. M., că acesta a depășit perioada de conducere cu până la o oră, faptă ce constituie contravenția prev de art. 8 alin. 3 pct 1 din OG nr. 37/2007.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului- verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 3000 lei), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Analizând formularul de control în trafic întocmit în data de 05.09.2012, ora 09.10 (f 13), vizualizarea diagramei pentru L. I. M., instanța constată că în intervalul orar 03.05 a zilei de 28.08.2012 până la 14.45 a zilei de 29.08.2012, conducătorul auto L. I. M. a condus în total 10 ore și 57 de minute, față de maximul de 10 ore permis de lege.
Potrivit art. 8 alin. 3 pct 1 din OG nr. 37/2007, reprezintă încălcări minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții. depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu până la o oră;
Așadar, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului- verbal de contravenție, respectiv că depășirea perioadei de conducere.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 3 pct 1 din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că a fost depășită perioada de conducere cu până la o oră.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, amenda în cuantumul de 3000 lei, instanța reține că aceasta a fost stabilită în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de petenta, apreciind că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Petenta a formulat recurs, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține recurenta petentă că, în mod injust instanța de fond a respins plângerea contravențională, neobservând că actul sancționator nu cuprinde datele esențiale care caracterizează fapta contravențională, că în foaia atașată la procesul verbal, intervalul în care s-a constatat timpul de conducere prea lung cu 00,57 minute se referă la două zile consecutive, anume 28.08.2012, orele 3,55 și 29.08.2012, orele 14,45.
Invederează recurenta petentă că deși a prezentat instanței de fond, odată cu plângerea contravențională, înregistrările tahografului din cele două zile, acestea nu au fost analizate, judecătorul fondului dând un „ cec în alb” agenților din trafic ai ISCTR, prin ignorarea principiului egalității armelor și a prezumției de nevinovăție.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formualte, cu luarea în considerare a disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul- verbal nr._/06.09.2012, s-a reținut în urma controlului efectuat în data de 05.09.2012, ora 09.10, asupra vehiculului cu nr de înmatriculare_ și a semiremorcii cu nr_, condus de șoferul L. I. M., că acesta a depășit perioada de conducere cu până la o oră, faptă ce constituie contravenția prev de art. 8 alin. 3 pct 1 din OG nr. 37/2007.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
În mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001.
Criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate.
Spre a concluziona în acest sens, instanța de control judiciar stabilește că judecătorul fondului nu a dat un „cec în alb” constatărilor inspectorului de trafic, ci a pornit în analiză de la o abordare corectă a celor două prezumții ce guvernează materia contravenținală, respectiv cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal și cea de nevinovăție a „ acuzatului”, nu a dat un „cec în alb” constatărilor inspectorului de trafic
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată recurentei petente este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Or, analiza relevă că instanța de fond a argumentat soluția de respingere a plângerii contravenționale tocmai prin faptul că „ petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție”.
Susținerile recurentei petente, privitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției, dată fiind greșita însumare a timpilor de conducere din două zile calendaristice, respectiv 28.08.2012, orele 3,55 și 29.08.2012, orele 14,45, Tribunalul reține că acestea nu pot fi primite.
Concluzia se impune în raport de interpretarea dată prin art.4 lit.”m” din regulamentul (CE) nr.561/2006 „ duratei zilnice de conducere” ca fiind „ durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal”.
Controlul judiciar relevă că în cauză judecătorul fondului a analizat plângerea dedusă spre soluționare, și – în mod corect, a respins plângerea prin hotărârea în cuprinsul căreia a expus, potrivit art.261 pct.5 c.pr.civ., motivele care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, pe care, fără a le mai reluat, instanța de control judiciar și le însușește.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, prin prisma art.304/1 c.pr.civ. relevă faptul că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, câtă vreme procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentului petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost corect individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta petentă S.C. T. L. & DISTRIBUTION S.A. cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 2, sector 1, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1, îndreptat împotriva sentinței civile nr.3236/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.10.2013.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. M. C.
Grefier,
C. G.
Jud.fond B. M
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./ 4.11.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1865/2013.... → |
|---|
