Contestaţie la executare. Decizia nr. 1799/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1799/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 6228/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1799/RCA
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: E. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare - promovat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -PENTRU AGENTIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata contestatoare K. M., cu domiciliul în C., ., nr. 81, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1446 din 01.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 20.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27.11.2013, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._ contestatoarea K. M. a solicitat in contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE -AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA CONSTANTA anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr._ al intimatei, respectiv somația, titlurile titlul executoriu nr._/25. 01.2008, nr._/10.12.2009, nr._/18.08.2010, precum și adresa de înființare a popririi, precum și obligarea intimatei la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.
În motivare, contestatoarea a arătat că, urmare adresei de infiintare a popririi comunicate de catre intimata la locul sau de muncă a fost considerata o persoana care nu prezinta incredere, iar ca urmare a popririi tuturor veniturilor realizate a fost in imposibilitate de a plati utilitatile si a supravietui. De asemenea, a mai arătat contestatoarea că nu i-au fost comunicate înscrisurile reprezentate de deciziile de impunere și nici somația și titlurile executorii, luând cunoștință de acestea odată cu adresa de înștiințare a popririi, iar impozitul a fost calculat și plătit la veniturile realizate.
Au fost depuse în susținere înscrisuri, respectiv, adresa de înființare a popririi, titlurile executorii contestate.
La data de 29.06.2012, intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește contestarea titlurilor executorii, și respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată împotriva popririi.
A fost încuviințată părților proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar, față de susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu recunoaște semnătura existentă atât pe dovada de comunicare a titlurilor executorii și somaților, cât și pe dovezile de comunicare a deciziilor de impunere emise de către intimată, instanța, în temeiul disp.art.178 Cod proc.civ., a pășit la verificarea înscrisurilor.
În urma efectuării verificărilor, contestatoarea prezentând originalul și depunând la dosar atestat nr.412/19.19.03.2004 eliberat de Consiliul Local al Municipiului C., certificat nr.498/23.05.2005 eliberat de Centrul Regonal de Formare Continuă pentru Administrația Publică Locală, cerere deschidere de cont curent la BRD și contract de Credit la RBS din 03.03.2010 și efectuând semnătura din poziția șezând și în picioare, instanța a apreciat că niciuna din semnăturile existente în cuprinsul dovezilor de comunicare a titlurilor executorii și somațiilor contestate și în cuprinsul dovezilor de comunicare a deciziilor de impunere emise de către intimată nu aparține contestatoarei.
Astfel, apreciind că titlurile executorii contestate nu au fost comunicate contestatoarei, iar potrivit disp.art.401 Cod proc.civ., „Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; „, instanța a apreciat neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimată, urmând a o respinge.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, instanța a reținut următoarele:
În temeiul titlurilor executorii nr._/ 25. 01.2008 ,nr._/10.12.2009,nr._/18.08.2010 emise de către AFP C., a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea sumei de 5332 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, “Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.”
Astfel, contestatia la executare, reprezinta acea actiune in instanta prin care o persoana interesata poate ataca unul sau mai multe acte de executare efectuate cu incalcarea legii sau poate supune controlului judiciar refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare.
Totusi, in acelasi articol, respectiv la alin. 3, se prevede “Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.”
Prin urmare, pe lângă posibilitatea intentarii contestatiei in ce priveste motivele prevazute de alin. 1 al art. 172, legea acorda posibilitatea persoanelor interesate de a ataca in instanta si titlul executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea in sine.
Insa, legea prevede o exceptie cu privire la posibilitatea atacarii titlului executoriu si anume că titlul poate fi atacat doar in situatia in care titlul nu este dat de o instanta judecatoreasca sau de un organ jurisdictional si daca nu exista o alta procedura de contestare prevazuta de lege fata de titlul respectiv.
Titlu executoriu este emis de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Totodată, titlul executoriu este un titlu de creanță a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent sau alt mod prevăzut de lege. S-a instituit această ierarhie pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligațiile sau să conteste aceste obligații prin procedura prealabilă administrativă.
Având în vedere verificările efectuate de către instanță, din care rezultă că semnătura de pe confirmările de primire a deciziilor de impunere nu îi aparțin contestatoarei, instanța apreciază că acestea nu i-au fost comunicate, deci nu îi sunt opozabile și nu pot produce efecte față de contestatoare.
Față de considerentele arătate, instanța a apreciat că executarea silită a fost începută în mod nelegal, cu nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, în lipsa unui titlu executoriu, respectiv titlu de creanță ajuns la scadență, motiv pentru care a dispus anularea actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._ al intimatei, respectiv somația_/25.01.2008,_/10.12.2009, nr._/ 18. 08. 2010, titlurile executorii nr._, nr._ și nr._, precum și adresa de înființare a popririi nr._/16.02.2012.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Daunele morale ar consta, după aprecierea contestatoarei în faptul ca imaginea sa personala a fost afectata prin actiunea ilicita a intimatei, respectiv prin emiterea adresei de înființare a popririi la unitatea unde aceasta este angajată, fiind considerată ca o persoană care nu mai prezintă încredere .
Potrivit dispozitiilor art. 1169 cod civ. “ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie sa o dovedeasca”.
În speță, se reține că debitoarea contestatoarea nu a facut nici o dovada cu privire la suferintele morale pe care sustine ca i le-ar fi pricinuit intimata prin actiunile sale ilicite, prin actiunea formulata aceasta urmârind un scop patrimonial, iar în acest sens se impunea a dovedi temeinicia pretentiilor sale materiale si nu doar îndeplinirea conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale, precum si prejudiciul sa fie cert, determinat sau determinabil, sa existe legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu, savârsirea faptei cu vinovatie.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că orice persoana trebuie sa raspunda pentru repararea prejudiciului moral cauzat unei alte persoane, însa partea trebuie sa demonstreze prin probe, dimensiunea suferintelor si întinderea prejudiciului moral la care a fost supusă, în cauza de fata contestatoarea, cât si a echivalentului lor valoric.
F. de considerentele anterior mentionate, instanta a respins ca neîntemeiată, acesta capăt de cerere.
În termen legal organul de executare a formulat recurs împotriva sentinței civile 1446/2013 pronunțată de Judecătoria C..
Critica recurentului se referă la modul de administrare a probei cu înscrisuri.
Confirmarea de primire poștală poartă prezumția de legalitate asupra identității persoanei căreia i-a fost comunicat actul, confirmarea fiind un înscris autentic.
În condițiile în care contestatoarea nu s-a înscris în fals se apreciază că prezumția de autenticitate nu a fost răsturnată.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Procedând la judecata recursului se reține că acesta este nefondat pentru următoarele aspecte:
Instanța de fond la soluționarea cererii a avut în vedere că în urma aplicării art. 178 Cod procedură civilă, dovezile de comunicare ale titlurilor executorii și sancțiunilor contestate, nu au fost semnate de contestatoare.
Recursul privește aprecierea instanței cu privire la modul de administrare a probelor în urma cărora s-a admis contestația, recurenta apreciind că dovezile de comunicare reprezintă acte autentice și în condițiile în care contestatoarea nu s-a înscris în fals, prezumția de autenticitate nu a fost răsturnată.
Dovada comunicării actelor de executare contestate și dovada de primire reprezintă act de procedură respectiv operațiuni juridice și înscrisuri făcute de participanții la proces în legătură cu activitatea lor procesuală.
În speță dovada de comunicare și dovada de primire reprezintă acte de procedură scrise, ale organelor auxiliare justiției, care constată o operațiune procedurală, extrajudiciară.
Susținerea recurentei potrivit cu care instanța de fond avea obligația unei cercetări mai ample, în sensul înscrierii în fals împotriva înscrisului-confirmare de primire poștală care este un act autentic nu poate fi primită.
Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului în mod corect a dat eficiență disp. art. 177 c.pr.civ.
Procedura verificării de scripte vizează nu doar situația în care reclamantul își sprijină pretențiile pe un înscris ce emană de la pârât sau când pârâtul opune reclamantului un înscris care provine de la acesta din urmă, ci și în situația în care înscrisul emană de la un terț.
Corespondența poștală cu confirmare de primire a fost defăimată de contestatorul intimat, care a susținut că dovada de comunicare este nulă, neavând o existență reală, fiind rezultatul falsului, căci semnătura olografă de la rubrica „confirm primirea” nu îi aparține.
Se verifică apărările intimatului contestator potrivit cu care condiția de angajat al unei companii naționale, în speță factorul poștal, nu conferă actelor îndeplinite de acesta calitatea de acte autentice în accepțiunea art. 1171 cod civil – 1864 NCC.
De altfel, chiar primind argumentația recurentei privind forța probantă a înscrisului defăimat ca fals, nu se poate susține cu temei că instanța civilă a procedat greșit prin neparcurgerea etapelor procedurii falsului, de vreme ce chiar art. 184 c.pr.civ., permite cercetarea falsului de către instanța civilă.
În speță, câtă vreme din verificarea înscrisului defăimat cu semnătura făcută în fața instanței și cu cea din piesele de comparație a fost concludentă nu apărea ca utilă cauzei suplimentarea mijloacelor de dovadă, printr-o eventuală expertiză.
În mod judicios instanța de fond, înlăturând dovada de comunicare de care s-a prevalat recurenta a reținut că intimatului–contestator nu i-au fost comunicate titlurile executorii și a lipsit de eficiență actele execuționale.
Față de cele ce preced, apar ca neîntemeiate criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse de recurentă hotărârii instanței de fond și, pe cale de consecință, în baza disp. art. 312 c.pr.civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -PENTRU AGENTIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata contestatoare K. M., cu domiciliul în C., ., nr. 81, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1446 din 01.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. C. M. C. A. B. S.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.L. Moțîrlichie
Tehnored.jud.decizie.M. C. / 05.12.2013.
Tehnodact. Gref. E. D. / 14.01.2014
2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3959/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1436/2013.... → |
|---|
