Pretentii. Sentința nr. 4673/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4673/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 3121/118/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4673
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei privind pe reclamanta M. V., cu domiciliul ales la av. D. B., în C., ., nr.41, . și cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, J. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului CONSTANTA - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2104 lei, plătită cu titlu de taxă poluare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a aratat ca a achiziționat un vehicul, ce anterior a fost înmatriculat . al Uniunii Europene.
A mai sustinut că potrivit Legii 9/2012, reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare pentru înmatricularea vehiculului în România, in cuantum de 2104 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
Prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare solicitând restituirea taxei de poluare, cererea fiind soluționată negativ.
Reclamantul a susținut, în esență, că, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp.art.90 din Tratatul Comunității Europene, prevederile OUG nr.50/2008 si ale Legii 9/2012, sunt inaplicabile. Se invocă și faptul că, în cauză, sunt aplicabile disp.art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
In drept au fost invocate disp.L.nr.554/2004, C.proc.civilă, TCE, Constitutia Romaniei.
In dovedirea cererii, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, fiind anexate, in acest sens, inscrisuri.
Art. 1 din OUG 74/2003 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative prevede ca: „Agentia N. de Administrare Fiscala, denumita in continuare Agentia, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie si preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor si prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care Ase desfiinteaza”.
Art. 10 din OUG 74/2003 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative prevede ca: „(1) Incepand cu data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazuta la art. 13 alin. (1) se infiinteaza in subordinea Agentiei directiile generale regionale ale finantelor publice, institutii publice cu personalitate juridica, si care sunt conduse, prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, de un director general, functionar public. (2) Directiile generale regionale ale finantelor publice se infiinteaza prin transformarea directiei generale a finantelor publice a judetelui in care va fi stabilit sediul directiei generale regionale, prin fuziunea prin absorbtie a celorlalte directii generale judetene ale finantelor publice din aria de competenta stabilita potrivit prevederilor alin. (3). (3) Orasele in care au sediul directiile generale regionale ale finantelor publice, aria de competenta a acestora, precum si lista directiilor generale judetene ale finantelor publice care se reorganizeaza ca directii generale regionale ale finantelor publice se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (4) Directiile generale regionale ale finantelor publice, infiintate potrivit prevederilor alin. (3), preiau activitatea si competentele tuturor directiilro generale judetene ale finantelor publice absorbite din aria de competenta, precum si a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora. (5) Directiile generale regionale ale finantelor publice preiau prin fuziune prin absorbtie directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiile judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale din aria de competenta stabilita potrivit prevederilor alin. (3). (6) Modul de organizare si functionare a directiilor generale regionale ale finantelor publice, precum si a structurilor subordonate ale acestora se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, in cazul structurilor coordonate metodologic de structurile de specialitate din aparatul propriu al ministerului. (7) Directiile publice judetene ale finantelor publice care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice isi pierd personalitatea juridica. (8) Personalul directiilor generale ale finantelor publice, precum si personalul directiilor regionale pentru accize si operatiuni vamale, directiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru accize si operatiuni vamale, care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie, se preia in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii”.
Art. 11 din OUG 74/2003 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative prevede ca: „(1) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, executia bugetara pana la data reorganizarii si orice alte bunuri ale Autoritatii Nationale a Vamilor si ale directiilor generale ale finantelor publice judetene sunt preluate de Agentie si directiile generale regionale ale finantelor publice, dupa caz. (2) Procedurile aflate in derulare la nivelul Autoritatii Nationale a Vamilor, precum si la nivelul directiilor generale ale finantelor publice care se reorganizeaza vor fi continuate de Agentie, respectiv de directiile generale regionale ale finantelor publice, dupa caz, care se subroga in drepturile si obligatiile acestora, actele indeplinite anterior ramanand valabile. (3) Pentru litigiile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent de faza de judecata, Agentia si directiile generale regionale ale finantelor publice se subroga in toate drepturile si obligatiile Autoritatii Natioanle a Vamilor si ale directiilor generale ale finantelor publice, dupa caz, si dobandesc calitatea procesuala a acestora, incepand cu data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazuta la art. 13 alin. (1). De la aceeasi data, in litigiile in care directiile generale ale finantelor publice judetene au fost mandatate sa asigure reprezentarea structurilor ierarhic superioare, calitatea de reprezentant al acestora se transmite catre directia generala regionala a finantelor publice care a preluat activitatea directiilor generale ale finantelor publice judetene respective. (4) Protocoalele de predare-preluare vizeaza predarea-preluarea patrimoniului, arhivei, prevederilor bugetare, executiei bugetare si se incheie in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 13 alin. (1). Protocolul de predare-primire privind executia bugetara se efectueaza pe baza instructiunilor aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice”.
Art. 1 din Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală prevede ca: „Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii.
Conform Anexei 2 din HG 520/2013, DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI are ca arie de competenta teritoriala judetele: B., B., C., G., V., Tulcea, iar Directia generală a finantelor publice a judetului/municipiului care se reorganizează ca directia generală regională a finantelor publice este DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI, cu sediul in Galati.
In atare situatie, prin subrogare legala, instanta a constatat ca in cauza are calitate procesuala pasiva DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C..
Legal citată, pârâta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. nu a formulat și nu a depus întâmpinare.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanta retine urmatoarele:
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze instanței de judecată.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie pentru a-și putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță reclamantul, era obligată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, de Cap. VI - „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” - din H.G. nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată admisibilă acțiunea având ca obiect restituire a taxei de poluare întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, „Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P..
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat la solicitarea părtilor proba cu înscrisuri.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Mun. CONSTANTA suma de 2104 lei cu titlu de taxă poluare-prin chitanta TS9 nr._/10.12.2012.
Prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, solicitând restituirea taxei de poluare, cererea fiind soluționată negativ.
Potrivit OUG nr.50/2008 si Legii 9/2012, taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamanta a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008, inclusiv Legea 9/2012 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N. (ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2104.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 si ale Legii 9/2012 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamanta este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului, urmând a o admite, obligând pârâta DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRAȚIA JUDETEANA A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. către reclamant la restituirea sumei de 2104 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul M. V., cu domiciliul ales la av. D. B., în C., ., nr.41, . și cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr.18, J. C..
Obligă pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., la plata către reclamant a sumei de 2104 lei reprezentând taxa de poluare auto.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din data de 12.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./ 4 ex./07.01.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1715/2013.... | Alte cereri. Încheierea nr. 643/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
