Pretentii. Sentința nr. 2201/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2201/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 14395/118/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2201
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. - L. O. - D.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretentii, formulată de reclamantul D. T., cu domiciliul procesual ales în B., ., județ B.,în contradictoriu cu pârâta AFP Băneasa, cu sediul în Băneasa, ., . C., chemat în garanție fiind Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenți, corp A, nr. 294, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică – după ora 13:28 - se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată limitele cadrului procesual, în sensul că are calitate de pârâtă AFP C. și, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, ca fiind utilă cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului CONSTANTA - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul D. T., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4838 lei, plătită cu titlu de taxă poluare, obligarea pârâtei la plata dobânzi legale începând data plății și până la data restituirii efective a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a aratat ca a achiziționat un vehicul marca RENAULT ESPACE, ce anterior a fost înmatriculat . al Uniunii Europene.
A mai sustinut că potrivit OG nr.50/2008, reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare pentru înmatricularea vehiculului în România, in cuantum de 4838 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
Prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare solicitând restituirea taxei de poluare, cererea fiind soluționată negativ.
Reclamantul a susținut, în esență, că, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp.art.90 din Tratatul Comunității Europene, prevederile OUG nr.50/2008, sunt inaplicabile. Se invocă și faptul că, în cauză, sunt aplicabile disp.art.148 alin.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
In drept au fost invocate disp.L.nr.554/2004, C.proc.civilă, TCE, Constitutia Romaniei.
In dovedirea cererii, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, fiind anexate, in acest sens, inscrisuri.
Legal citată, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA a formulat și depus întâmpinare, solicitand respingerea cererii.
Odată cu întâmpinarea, s-a formulat de către A.F.P. CONSTANTA cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la suma dispusă spre restituire, inclusiv dobânda datorată și cheltuielile de judecată.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanta retine urmatoarele:
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze instanței de judecată.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie pentru a-și putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță reclamantul, era obligată prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, de Cap. VI - „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” - din H.G. nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
În demersul său de restituire a sumei considerată contrară normelor comunitare, reclamantul nu a contestat și decizia de calcul, însă decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 50/2008. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată admisibilă acțiunea având ca obiect restituire a taxei de poluare întemeiată pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat la solicitarea părtilor proba cu înscrisuri.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Mun. CONSTANTA suma de 4838 lei cu titlu de taxă poluare-prin chitanta ., nr._/25.07.2012.
Prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare solicitând restituirea taxei de poluare, cererea fiind soluționată negativ.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamanta a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamanta este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizata, urmând a o admite, obligând pârâta AFP CONSTANTA către reclamant la restituirea sumei de 4838 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Cu privire la cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale fiscale începând data plății și până la data restituirii efective a sumei, se rețin următoarele aspecte:
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din Codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar, coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din Codul de procedură fiscală, se reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Potrivit art. 124 alin.1 din Codul de procedură fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
Reglementarea specială art. 124 alin.1 din Codul de procedură fiscală aplicabilă raportului juridic fiscal dedus judecății exclude aplicabilitatea normelor generale de drept comun atât în ceea ce privește nivelul dobânzii, cât și în ceea ce privește regimul juridic de acordare a acesteia.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, Tribunalul reține că pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, acest drept fiind însă condiționat de formularea unei cereri în acest sens organului fiscal competent.
În speță, prin cererea înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 4838 lei, solicitand si restituirea dobanzii aferente sumei reprezentand taxa de poluare.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată întemeiată acțiunea formulată de reclamant având ca obiect plata dobânzii, motiv pentru care va obliga pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA la plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 4838 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, și până la data plății efective a sumei de 4838 lei.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 taxa pe poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci se constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de catre Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, instanța apreciază că cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâtă, este întemeiată și o va admite.
Pe cale de consecință, va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei 4838 lei reprezentând taxă pe poluare si va obliga chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 4838 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, și până la data plății efective a sumei de 4838 lei.
Constatând culpa procesuală a pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, urmează a o obliga către reclamant la plata cheltuielilor de judecată, in suma de 639,3 lei (onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar).
Constatând culpa procesuală a chematei in garantie ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, urmează a o obliga către parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA la plata cheltuielilor de judecată, in suma de 639,3 lei (onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea formulata de catre reclamantul D. T., cu domiciliul procesual ales în Brațov, ., județ B., in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C..
Obliga parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA la plata catre reclamant a sumei de 4838 lei reprezentand taxa de poluare auto.
Obliga parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA la plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 4838 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, și până la data plății efective a sumei de 4838 lei.
Admite cererea de chemare in garantie a Administrației F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenți, corp A, nr. 294, sector 6.
Obliga chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâtă a sumei 4838 lei reprezentând taxă pe poluare.
Obliga chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 4838 lei, calculată conform art. 120 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 – Codul de Procedură Fiscală al României, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de soluționare a cererii de restituire înregistrată la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONSTANTA, și până la data plății efective a sumei de 4838 lei.
Obliga parata la plata AFP CONSTANTA catre reclamant a cheltuielilor de judecata in suma de 739,3 lei (onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar).
Obliga chemata in garantie AFM la plata catre parata AFP CONSTANTA a cheltuielilor de judecata in suma de 739,3 lei (onorariu avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar).
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 09.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. - L. O. - D. A. N.
Tehnored. jud. I.-L.O.-D. 11 Aprilie 2013/ 5 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1362/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1345/2013.... → |
|---|
