Anulare act administrativ. Sentința nr. 2550/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2550/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4398/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2550
Ședința publică de la 06 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta I. S. M., cu domiciliul ales la C. Av D. B., în C., ., nr. 128, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – A.J.P.I.S.C., cu sediul în C., ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns reclamanta, prin avocat D. B., cu împuternicire avocațială depusă la fila 5 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, prin Serviciul Registratură,pârâta a depus la dosar, în dublu exemplar, documentația aferentă deciziei contestate nr. 544/28.04.2014, emisă de AJPIS C., după care,
Instanța procedează la comunicarea către reclamantă, în ședință publică, a unui exemplar înscrisuri depuse de pârât.
Pentru a da posibilitatea reclamantei să facă verificări privind înscrisurile depuse, data fiind adresa transmisă, la solicitarea acesteia, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns reclamanta, prin avocat D. B., cu împuternicire avocațială depusă la fila 5 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
La interpelarea instanței, reclamanta, prin avocat, precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile și nici probe.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul,solicită instanței să aprecieze cu privire la cererea formulată, învederând faptul că, prin decizia emisă, s-a stabilit o sumă pe care reclamanta urma s-o achite. Mai învederează reclamanta, aspecte împlinirea termenului de prescripție, reclamanta avea cunoștință despre existența debitului, putându-se emite decizia. Arată reclamanta că, au operat dispozițiile legii în favoarea reclamantei.. Reclamanta solicită admiterea cererii, cum a fost operată. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. S. M. la data de 03.06.2014, înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrative și fiscal sub nr. _, s-a solicitat instanței că prin sentința ce se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – A.J.P.I.S.C., să se dispună anularea Deciziei nr. 544/28.04.2014 emisă de pârât prin care s-a dispus recuperarea sumei de 3988 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului plătită necuvenit în perioada 01.02.2010 – 31.03.2010, ca fiind prescrisă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că începând cu data de 16.10.2006 a întreprins activități lucrative la . SRL, conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr._/23.10.2006, contract ce a fost suspendat prin decizia nr.13/04.03.2008 emisă de . SRL, raportat la intervenirea concediului de sarcină și lăuzie, în temeiul art. 50 lit. b din Codul muncii.
De asemenea, prin decizia nr.31/30.06.2008 emisă de . SRL contractual de muncă a fost suspendat raportat la intervenirea concediului pentru creșterea copilului, în temeiul art. 51 lit. a din Codul muncii.
Prin decizia nr._/13.08.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială C. a fost stabilit un cuantum al indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, începând cu data de 23.06.2008, iar prin decizia nr._/26.03.2009 emisă de AJPIS C. a fost majorat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului de la 600 lei la 1994 lei, începând cu 01.01.2009.
Reclamanta a mai arătat prin adresa nr._/14.11.2013 emisă de pârâtă I s-a comunicat că în perioada 02.2010 – 03.2010, a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului realizând venituri, iar prin Decizia nr. 544/28.04.2014 emisă de pârât prin care s-a dispus recuperarea sumei de 3988 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului plătită necuvenit în perioada 01.02.2010 – 31.03.2010.
Invocând prevederile art. 21 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, reclamanta a susținut că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, pentru neexercitarea dreptului în termenul legal de prescripție de 3 ani.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24.07.2014, pârâta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială C. a fosrmulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a obținut venituri în lunile februarie și martie 2010 de la Banca Transilvania SA.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, s-a susținut că aceasta nu operează de plin drept potrivit art. 2517 din Noul Cod Civil, precum și faptul că aceasta nu operează asupra debitului, ci asupra dreptului de a constrânge debitorul să restituie sumele încasate necuvenit.
S-a mai arătat că termenul de prescripție nu curge de la momentul la care reclamanta a încasat necuvenit indemnizația, ci de la data la care pârâta a luat cunoștință de evidențele transmise de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin decizia nr._/13.08.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială C. a fost stabilit un cuantum al indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, începând cu data de 23.06.2008, iar prin decizia nr._/26.03.2009 emisă de AJPIS C. a fost majorat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului de la 600 lei la 1994 lei, începând cu 01.01.2009.
Reclamanta a mai arătat prin adresa nr._/14.11.2013 emisă de pârâtă I s-a comunicat că în perioada 02.2010 – 03.2010, a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului realizând venituri, iar prin Decizia nr. 544/28.04.2014 emisă de pârâtă prin care s-a dispus recuperarea sumei de 3988 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului plătită necuvenit în perioada 01.02.2010 – 31.03.2010.
Decizia nr. 544/28.04.2014 a fost emisă de pârâtă în baza art. 21 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 și în temeiul adresei nr._/09.10.2013 emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială de înaintare a fișelor persoanelor care au realizat venituri în perioada în care încasau indemnizație de creștere a copilului.
Potrivit art. 21 din OUG nr. 148/2005 “(1)Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, invocată de reclamantă, se rețin următoarele aspecte:
În ceea ce privește legea aplicabilă, în raport de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil potrivit cu care „ prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”, Tribunalul reține că în speță, indemnizația de creștere a copilului încasată de reclamantă în lunile februarie și martie 2010, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, și nu dispozițiile Codului civil din 2009.
În ceea ce privește termenul de prescripție extinctivă, în speță, acesta este de 3 ani, în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În raport de izvorul dreptului la recuperarea sumei de 3988 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului plătită necuvenit, respectiv răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, termenul de prescripție a început să curgă la data încasării de către reclamantă a veniturilor de la Banca Transilvania SA și a inedemnizației de creștere a copilului, respectiv lunile februarie și martie 2010, dată de la care pârâta avea posibilitatea să cunoască acest lucru, pârâta fiind în subordinea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, instituție publică cu atribuții de monitorizare a modului de stabilire și acordare a indemnizațiilor sociale și de gestionare a bazei de date cuprinzând beneficiarii acestora.
În raport de data emiterii Deciziei nr. 544/28.04.2014 introducerii cererii de chemare în judecată, 16.04.2014, Tribunalul constată că pentru dreptul la recuperarea sumei de 3988 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului plătită necuvenit în perioada 01.02.2010 – 31.03.2010, s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, ce are ca efect al stingerii dreptului material la acțiune.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul constată întemeiată acțiunea reclamantei, urmând a o admite în temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004, anulând decizia nr. 544/28.04.2014 emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. S. M., CNP:_, cu domiciliul ales la C. Av D. B., în C., ., nr. 128, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – A.J.P.I.S.C., cu sediul în C., ., J. C..
Anulează decizia nr. 544/28.04.2014.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/05.12.2014
4 ex.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 2561/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
