Anulare act administrativ. Sentința nr. 2716/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2716/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 4959/118/2014
Dos.nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta civila nr.2716
Sedinta publica din data de 25.11.2014
Completul compus din:
P.: D.-R. C.
Grefier: E. N.
Pe rol fiind solutionarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – anularea act administrativ fiscal, actiune formulata de reclamanta S.C. P. M. SA, cu sediul social in Bucuresti, ..59, ., in contradictoriu cu paratii P. Orasului Navodari si S. I. si Taxe Locale Năvodari, ambii cu sediul in Navodari, ., jud.Constanta.
La prima apelare a cauzei, făcută în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av.C. R., în substituire pentru av.B. A. M., conform delegației de substituire depusă la dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată că la dosar există delegație de reprezentare pentru pârâți și pentru respectarea principiului contradictorialității, lasă cauza la a doua apelare .
La a doua apelare se prezintă pentru reclamantă av.C. R. în substituire pentru av.B. A. M., conform delegației de substituire depusă la dosar iar pentru pârâți av.S. S. L., conform delegatiei de reprezentare depusa la dosar.
Instanța acordă pârâților cuvântul în probațiune.
Reprezentantul pârâților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Instanța încuviințează pentru părți administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosar.
Instanța respinge cererea reclamantei formulată în cadrul probe cu înscrisuri, referitoare la atașarea dos.nr._/118/2012, ca nefiind utilă soluționării cauzei, reținând că la prezenta cauză este depusă decizia pronunțată în dosarul indicat a fi atașat, de către Curtea de Apel C. în soluționarea irevocabilă a cauzei.
Partile, prin reprezentanti, arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciază că în mod greșit prin actele administrative contestate s-a reținut obligația de plată a unor obligații fiscale principale reprezentând diferențe impozite clădiri și totodată au fost calculate accesorii la acestea în condițiile în care, societatea reclamantă este beneficiara facilității fiscale acordată de către disp.art.285 alin.1 C.fiscal, potrivit cărora impozitele privind clădirile precum și terenurile pe care acestea se află situate, respectiv pe malul mării, și utilizate pe o perioadă de cel puțin 6 luni de zile în scopuri turistice, este de 50%.
Reprezentantul reclamantei precizează că aceasta beneficiază de facilitatea fiscală menționată, în condițiile în care dispozițiile legale precizate anterior nu disting între împrejurarea că proprietarul activelor, desfășoară în mod direct activitățile stabilite în normele de aplicare a codului fiscal sau aceste activități sunt desfășurate de contractanții acestuia.
Totodată solicită a se observa că Ministerul Finanțelor prin adresa nr._/03.07.2012, în calitatea sa de organ care elaborează practici de interpretare a normelor fiscale, a arătat că proprietarul unităților de primire turistică beneficiază de reducerea de 50% la impozitul pe clădiri și terenuri cu această destinație astfel cum această reducere este reglementată de art.285 din Codul fiscal, indiferent dacă acesta realizează în mod direct exploatarea activelor sau serviciilor turistice, sau serviciile turistice sunt realizate de către o altă persoană juridică, chiriaș, comandatar, mandatar etc.
Câtă vreme obligația fiscală incumbă numai proprietarului iar dovada exploatării activelor în scop turistic a făcut-o prin certificatul constatator emis de către ORC, apreciază că reclamanta în mod corect a achitat impozitul aferent clădirilor în discuție, în cota redusă prevăzută de art.285 din C.fiscal.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea cererii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar dovada achitării cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului precizează că se află în soluționarea unei contestații fiscale având ca obiect o decizie care privește numai accesoriile.
Întreaga apărare s-a purtat vis-a-vis de aplicabilitatea art.285 alin.2 C.fiscal. Acest lucru putea fi discutat atunci când s-a atacat, de către reclamanta din prezenta cauză, decizia prin care s-a stabilit că nu beneficiază de această facilitate fiscală, respectiv decizia de impunere nr.5936/04.03.2014. Aceasta a făcut obiectul dosarului nr._/118/2012 iar instanța a respins contestația fiscală.
Pe cale de consecință reprezentantul pârâților precizează că nu se mai poate repune în discuție în ce măsură este sau nu legală acea decizie în care s-a stabilit că nu beneficiază de acea facilitate fiscală și drept consecință trebuie să plătească diferențele de impozit pe care nu le-a achitat tocmai pentru că se considerau beneficiarii acestei facilități prevăzute de 285 alin.1 C.fiscal.
Prezenta cauză vizează numai decizia de accesorii, nu face nici o critică cu privire la nelegalitatea acestei decizii prin prisma modului de calcul sau a aplicării dispozițiilor codului de procedură fiscală sau a termenelor funcție de care s-a pornit, pentru că acestea sunt legal stabilite prin această decizie de accesorii.
Reprezentantul pârâților solicită înlăturarea tuturor apărărilor care sunt străine de această cauză și să obligați reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei solicită a se avea în vedere că ceea ce învederează reclamanta este faptul că nu datorează debitul principal și în această situație în mod greșit au fost calculate accesorii la acesta. De asemenea, solicită a se avea în vedere și aspectele relatate în scurta prezentare a situației de fapt precum și împrejurarea că în ceea ce privește nelegalitatea instituirii obligației fiscale principale în sarcina reclamantei nu s-a soluționat niciodată în fond această problemă .
Nu s-a discutat niciodată cu privire la fondul problemei astfel apreciază că instanța de judecată chemată să soluționeze prezenta cauză poate avea în vedere aspectele legate de obligațiile fiscale principale.
Instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentei cauze:
Prin acțiunea promovată si inregistrată la data de 25.06.2014 pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtii P. Orasului Năvodari si S. I. si Taxe Locale Navodari, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- anularea deciziei de impunere nr.5136/04.03.2014, cu consecinta anularii debitului in suma de161.769,13 lei cât si a penalitătilor in cuantum de 87.355,33 lei;
- anulare Dispozitiei nr.4098/20.05.2014;
In motivarea actiunii se arata in esenta ca paratii, prin decizia de impunere nr.5136/04.03.2014, au stabilit in sarcina reclamantei o obligatie de plata principala, in suma de 161.769,13 lei reprezendând impozit pe cladiri si penalităti, in cuantum de 87.355,33 lei, sumele fiind aferente activelor cu destinatie turistica detinute de catre reclamanta in Statiunea Mamaia.
Se mai arata ca impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie, respinsa prin Dispozitia nr.409/20.05.2014 cât si a penalitătilor in cuantum de 87.355,33 lei;
In privinta actelor administrativ-fiscale contestate se sustine că acestea sunt nelegale, reclamanata, pentru activele detinute cu destinatie turistica, potrivit art.285 alin.2 C.fiscal are dreptul de a beneficia de o reducere de 50% a impozitului pe cladiri, drept pe care paratii nu au vrut să îl aibă in considerare.
Se mai arata faptul ca decizia de impunere nr.5136/04.03.2014, este singurul act administrativ-fiscal emis de catre parati, care respecta prevederile art.43 C.proc.fiscală iar instiintarea de plata din data de 22.12.2011, aferenta raportului de inspectie fiscală din data de 27.12.2011 a fost contestata de catre reclamanta, atat pe cale administrativa - fiind emisa in acest sens dispozitia nr.1023/13.08.2012, cât si in cadrul dos.nr._/118/2012 al Tribunalului Constanta.
Astfel, se sustine ca decizia nr.5136/2014 poate fi analizata de către instanta atât in ce priveste debitul principal cât si in ce priveste accesoriile, atâta vreme cât aceasta decizie este singurul act administrativ fiscal emis in conditiile art.43 C.proc.fiscală.
Reclamanta invoca faptul că aceasta beneficiază de facilitatea fiscală prevăzuta de art.285 alin.2 C.fiscal, în condițiile în care dispoziția legală nu distinge între împrejurarea că proprietarul activelor, desfășoară în mod direct activitățile stabilite în normele de aplicare a codului fiscal – pct.218 sau aceste activități sunt desfășurate de contractanții acestuia. Pe de altă parte se invoca faptul ca Ministerul Finanțelor, prin adresa nr._/03.07.2012, în calitatea sa de organ care elaborează practici de interpretare a normelor fiscale, a arătat că proprietarul unităților de primire turistică beneficiază de reducerea de 50% la impozitul pe clădiri și terenuri cu această destinație astfel cum această reducere este reglementată de art.285 din Codul fiscal, indiferent dacă acesta realizează în mod direct exploatarea activelor sau serviciilor turistice, sau serviciile turistice sunt realizate de către o altă persoană juridică, chiriaș, comandatar, mandatar etc.
Asadar, câtă vreme obligația fiscală incumbă numai proprietarului iar dovada exploatării activelor în scop turistic reclamanta a făcut-o prin certificatul constatator emis de către ORC, se sustine că reclamanta în mod corect a achitat impozitul aferent clădirilor în discuție, în cota redusă prevăzută de art.285 din C.fiscal, debitul principal suplimentar si accesoriile aferente fiind stabilite de catre parati, in mod nelegal si netemeinic.
In drept au fost invocate disp.art.218 C.proc.fiscală, C.fiscal.
Au fost anexate inscrisuri – filele 12-41.
Legal citată paratii au formulat si depus intâmpinare – filele 53-56, prin care, s-a solicitat instantei a dispune respingerea actiunii promovate de către reclamantă, ca nefondată.
In acest sens se arata in esenta că sustinerile dezvoltate in cauză de către reclamanta, cu privire la Decizia nr.5136/2014, tin de fapt de fondul unei alte cauze, solutionata irevocabil prin Decizia nr.1941/CA/13.11.2013, dosar in care a fost analizata nelegalitatea deciziei de impunere din data de 22.12.2011.
Se mai arata faptul ca Decizia nr.5136/2014 este aferentă penalitătilor stabilite in sarcina reclamantei, in raport de decizia de impunere din data de 22.12.2011, sens in care stabilirea acestor penalitati s-a facut in mod legal si temeinic, in raport de prevederile arg.119, art.120, art.120¹. art.124¹ C.fiscal.
În drept aiu fost invocate disp.art.119 si urm.C.proc.fiscală, art.205 si urm.C.proc.fiscală
Asupra actelor si lucrărilor dosarului:
Procedând la solutionarea cauzei, instanta, a administrat la solicitarea părtilor proba cu inscrisuri.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 - „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că- „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Pe de altă parte potrivit art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Din analizarea inscrisurilor administrate in cauza, se retine ca prin Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.5136/04.03.2014 - fila 38, emisa de către paratul S. de impozite si taxe locale Navodari, in raport de prevederile art.119 C.proc.fiscală, s-a stabilit in sarcina reclamantei o obligatie de plata reprezentând accesorii aferente deciziei de impunere din data de 22.12.2011, determinate pentru perioada 01.01._14, in cuantum de 87.355,33 lei.
Impotriva acestei decizii, reclamanta a formulat, cu raportare la prevederile art.205-207 C.proc.fiscală contestatie - filele 68-70, prin care s-a solicitat a se dispune revocarea deciziei nr.5136/04.03.2014, ca nelegala si netemeinică.
Prin Dispozitia nr.409/20.05.2014 emisa de catre paratul P. Orasului Navodari – filele 15-16, a fost respinsă contestatia promovata de catre reclamantă, ca nefondata.
Potrivit art.119 alin.1 C.proc.fiscală - ”Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”.
Potrivit art.120¹ din acelasi act normativ - ”(1)Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. (2) -(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2)Nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.”
Pe de alta parte, potrivit art.124¹ C.proc.fiscala – ”1) Prin excepție de la prevederile art.119 alin. (1) și art. 120¹, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2)Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3)Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Sub acest aspect, se constată că decizia nr.5136/04.03.2014, este legala si temeinica, in conditiile in care in speta reclamanta nu a facut dovada achitarii debitului pentru care au fost calculate accesorii, respectiv aferent deciziei de impunere din data de 22.12.2011-filele 120-122. Se are in considerare si modalitatea de calcul – debit x perioada x 2%,- determinarea accesoriilor fiind facuta in mod corect.
In ce priveste sustinerile dezvoltate in cauză de catre reclamanta cu privire la legalitatea si temeinicia debitului principal, in raport de prevederile art.285 alin.2 C.fiscal, se constata ca acestea exced competentie de solutionarea a instantei, in conditiile in care, debitul stabilit in sarcina reclamantei cu titlul de impozit cladiri, prin Decizia de impunere fn/22.12.2012, a facut obiectul dos.nr._/118/2012, al Tribunalului Constanta, dosar solutionat irevocabil prin dec.civ.nr.1941/CA/13.11.2013 – filele 94-98 pronuntată de catre Curtea de Apel Constanta, in sensul respingerii actiunii promovate de ctare reclamanta ., dezlegarea data de catre instanta de control judiciar intrând in puterea de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, se va dispune respingerea actiunii promovată de către reclamanta ., ca nefondată.
In baza art.453 C.proc.civilă, retinând culpa procesuala a reclamantei, instanta o va obliga pe aceasta la plata catre parati a sumei de 1860 lei reprezentand cheltuieli de judecata, efectuate si dovedite in cauza, constand in onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea promovata de reclamanta S.C.P. M. SA, cu sediul social in Bucuresti, ..59, ., in contradictoriu cu paratii P. Orasului Navodari si S. I. si Taxe Locale Năvodari, ambii cu sediul in Navodari, ., jud.Constanta, ca nefondată.
Obligă reclamanta la plata către parati a sumei de 1860 lei reprezentand cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 25.11.2014.
Președinte, D.–R. C. | Grefier, E. N. |
red/dact.jud.DRC
18.12.2014-5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 817/2014.... → |
|---|
