Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 16941/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. B. S.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant intimat P. M. CONSTANTA - DIRECTIA POLITIE LOCALA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat - petent I. S., cu domiciliul în C. .,. obiect anulare proces verbal de contravenție DPLC_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 02.04.2014 și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.06.2013 sub nr._, petenta I. S. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.06.2013, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petenta reclamă că, la data de 12.06.2013, a fost sancționată contravențional prin procesul verbal contestat întrucât a traversat prin loc nepermis . Baroului C. înspre Consiliul Județean C., la aproximativ 10 m de trecerea de pietoni.
Susține petenta că se grăbea să ajungă la Primăria M. C., ale cărei interese le reprezintă în procesele civile – în substituire, astfel că nu a formulat obiecțiuni la procesul verbal de contravenție. Susține că . pe nici unul din sensurile de mers.
În drept au fost invocate disp.art. 5,21 și 31 din OG 2/2001
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cea testimonială cu martora R. S., împreună cu care era la momentul respectiv și care poate certifica faptul că . de mașini. A depus la dosar cazierul auto.
Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Deși petenta în acțiunea introductivă de instanță, nu a indicat expres intimatul cu care solicită a se judeca în baza principiului contradictorialității, conform art. 33 alin1 din OG 2/2001 instanța a constatat că în cauză are calitate procesual pasivă P. M. C..
La data de 29.07.2013, în conformitate cu disp.,art.201 Cod proc.civ. intimatul a depus întâmpinare (f.8) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie. Totodată aceasta afirmă că actul constatator se bucură de o prezumție relativă de valabilitate și temeinicie. A solicitat obligarea petentei a plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data 21.10.2013 instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 12.06.2013 prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de agenții constatatori din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliția Locală la data de 12.06.2013, petenta I. S. a fost sancționată contravențional cu ameda în cuantum de 150 lei reținându-se în sarcina sa că a traversat drumul public printr-un loc nepermis.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum au fost stabilite prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 167 alin.1 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 pietonilor le este interzis sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, iar conform art. 99 alin. 1, pct.3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni nerespectarea de catre pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.
Astfel referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Fapta antisocială ce i se impută petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către organele poliței locale la data de 12.06.2013 și contestat de petentă, instanța a reținut că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției, respectiv de un lucrător al poliției locale pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petenta trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numita I. S. a îndeplinit obligația ce îi revine.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinii probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Astfel petentei i-au fost încuviințate toate probele cerute respectiv proba cu înscrisuri, numita I. S. beneficiind de mijloace legale, eficiente și concrete pentru și demonstra nevinovăția, fiindu-i respectate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil, fără însă ca acesta să reușească să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal contestat.
De altfel, petenta nu a contestat săvârșirea faptei, recunoscând că a traversat prin loc nepermis.
Analizând proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, respectiv cea de sancționare cu amendă contravențională, instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția. În ceea ce privește sancționarea cu amendă contravențională pentru traversarea printr-un loc nepermis instanța consideră că, prin natura faptei, aceasta prezintă un pericol social concret redus întrucât prin acțiunea sa petentul nu a pus în primejdie integritatea corporală proprie sau a altei persoane, astfel încât o reindividualizare a sancțiunii este imperios necesară, instanța considerând că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a îndeplini scopul represiv, preventiv și educativ.
Pentru motivele enumerate anterior instanța a admis în parte plângerea contravențională și pe cale de consecință a dispus înlocuirea amnezii in cuantum de 150 de lei aplicată prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.06.2013, încheiat de încheiat de agenții constatatori din cadrul Primăriei M. C. – Direcția Poliția Locală cu cea a Avertismentului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că intimata a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată, dar nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării acestora, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată această cerere.
În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se aduc critici cu privire la măsura de neindividualizare a sancțiunii amenzii.
În drept invocă art. 466 – 482 Cod procedură civilă.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului.
Procedând la judecata apelului se reține că singurul motiv invocat privește neindividualizarea amenzii contravenționale.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului – verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv- educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și e formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant intimat P. M. CONSTANTA - DIRECTIA POLITIE LOCALA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat - petent I. S., cu domiciliul în C. .,. obiect anulare proces verbal de contravenție DPLC_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 02.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
D. V. S.
.red.jud.fond.A.I.G.
Red.jud.M.carapcea 16.05.2014
Dact.gref.V.I. /23.04.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2561/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2716/2014. Tribunalul... → |
|---|
