Anulare act administrativ. Sentința nr. 2491/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2491/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 5643/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 2491/CA
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta D. G. – domiciliată în Hîrșova, .. 26 A, județ C., în contradictoriu cu pârâta M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – cu sediul în C., . C, având ca obiect – contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Rădița P. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei conform chitanței nr._/2014.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtului la data de 25.08.2014, care a formulat întâmpinare la data de 17.09.2014, comunicată reclamantei în data de 25.09.2014, conform dovezii aflată la dosar. La data de 02.10.2014 s-a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
Reclamanta prin apărător solicită instanței să pună în vedere pârâtei să depună la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului contestat. Totodată solicită instanței să unească cu fondul excepția prescrierii.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată. Constată că pârâta a depus documentația care a stat la baza emiterii actului contestat odată cu întâmpinarea.
Reclamantul prin apărător arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reclamantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea prescrierii dreptului material al pârâtei privind recuperarea debitului pretins. Emiterea deciziei de constituire și recuperare a pretinsului debit reprezintă în esență un act material a cărui prescripție a intervenit la împlinirea termenului general de 3 ani. Pe fondul cauzei, reclamantului solicită admiterea acțiunii, cu consecința anulării deciziei nr. 715/2014 ca nefondată, motivat de împrejurarea că pârâta nu a făcut dovada veniturilor pe care pretinde că le-ar fi avut reclamantului.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta D. G. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C..
TRIBUNALUL
La 23.07.2014 reclamanta a chemat în judecată M.F.P.S.P.V. – A.N.P.I.S. – A.J.P.I.S. C. pentru anularea deciziei 715/2014.
În motivare se arată că decizia a fost emisă cu depășirea evidentă a termenului general de prescripție de 3 ani.
Se invocă art. 21 OUG 148/2005 și art. 3 din Decretul 167/1958.
De asemenea reclamantul arată că nu a desfășurat nici un fel de activitate remunerată în perioada în care a încasat indemnizația pentru creșterea copilului.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri:
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că în perioada 01.05.2010 – 31.12.2010 reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului cf. OUG 148/2005.
Debitul stabilit prin decizia 715/2014 este motivat de faptul că reclamanta a obținut venituri de natură salarială din activități independente în perioada în care a beneficiat de indemnizație de la ..
Se invocă art. 12 din OUG 148/2005.
În privința prescripției extinctive se arată că nu operează asupra debitului ci asupra dreptului de a constrânge debitorul să restituie sumele încasate cu titlu necuvenit.
Conform art. 2523 cod civil prescripția a început să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune la cunoscut nașterea lui invocându-se că în urma verificărilor a luat la cunoștință că reclamanta a realizat și venituri impozabile.
În drept invocă art. 205 alin. 2 Legea 134/2010, Codul civil, OUG 148/2005.
Procedând la judecata cererii se reține:
Reclamanta a beneficiat în perioada mai – decembrie 2010 de indemnizație pentru creșterea copilului cf. OG 148/2005.
Pârâta a efectuat verificări prin suprapunerea bazelor de date la nivel național în cadrul ANPIS și a constatat că reclamanta în perioada mai – decembrie 2010 a obținut venit în lei din activități de la ...
Prin urmare la 28.04.2014 a emis decizia 715 prin care a decis recuperarea sumei de 4800 lei plătită cu titlu necuvenit reclamantei în perioada mai – decembrie 2010.
Împotriva deciziei 715/2014 reclamanta a formulat plângere prealabilă respinsă de pârâtă la 26.06.2014, cât și prezenta acțiune.
Motivele de nelegalitate invocate sunt:
- excepția prescrierii dreptului de a recupera suma pretinsă ca fiind încasată necuvenit.
- lipsa activității remunerate în perioada mai 2010- decembrie 2010.
În privința excepției prescrierii dreptului de a emite decizia 715/2014 se reține:
Conform art. 21 OUG 148/2005 sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale cu respectarea termenului general de prescripție.
În fapt sumele încasate necuvenit sunt din perioada mai 2010 – decembrie2010.
Instanța are în vedere că în privința prescripției sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 4 Cod civil care arată că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel că în speță având în vedere perioada pentru care se recuperează suma februarie – august 2010 raportat la art. 6 alin. 4 Cod civil ce a intrat în vigoare la 01.10.2011 sunt aplicabile dispozițiile DL 167/1958.
Conform art. 3 DL 167/1958 termenul general de prescripție la care face referire art. 21 OUG 148/2005 este de 3 ani.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță dreptul pârâtei de a emite decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit începe să curgă de la data când a luat naștere, respectiv februarie 2010, dată la care reclamantul a încasat necuvenit indemnizația de creștere a copilului, iar termenul de prescripție este de 3 ani.
Pentru aceste aspecte instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul că termenul de prescripție a început să curgă în 2013 ca urmare a verificărilor efectuate.
Instanța are în vedere și faptul că pârâta putea să ia cunoștință de situația constatată, încă de la data când reclamanta a completat declarația privind venituri realizate din România în anul 2010.
Mai mult cf. art. 12 alin. 2 OUG 148/2005 plata indemnizației se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
În concluzie instanța reține că în cauză deși pârâta invocă dispozițiile art. 12 alin. 2 OUG 148/2005 nu s-a emis o decizie de suspendare a plății indemnizației.
Din această dispoziție instanța reține că pârâta trebuia să cunoască caracterul nelegal al încasării indemnizației încă din 2010 în condițiile în care reclamanta a declarat aceste venituri pe anul 2010.
Pentru toate aceste aspecte instanța apreciază că emiterea deciziei la 28.04.2014 pentru plăți încasate necuvenit în perioada mai 2010 – decembrie 2010 a fost făcută cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani astfel că excepția prescrierii invocată de reclamant este întemeiată.
Analizând și celelalte apărări ale reclamantei instanța le apreciază întemeiate.
În primul rând instanța reține că decizia 715/2014 nu este motivată ci conține referiri generale la OUG 148/2005, Codul de procedură civilă, fără să arate nici măcar articolul din lege, dosar, cerere și declarație pe propria răspundere, fără a preciza data depunerii actelor, conținutul acestora și fără a indica vreun document și vreo normă juridică incidentă în cauză, din care să rezulte că suma ce urmează a fi recuperată a fost încasată necuvenit.
Pârâta prin întâmpinare deși a făcut referiri la dispoziția legală a reglementării suspendării plății indemnizației art. 12 alin. 2 OUG 148/2005, nu a făcut dovada emiterii unei decizii de suspendare a plății indemnizației.
Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea și va anula Decizia 715/2014
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta D. G. – domiciliată în Hîrșova, .. 26 A, județ C., C.N.P._, în contradictoriu cu pârâta M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – cu sediul în C., . C.
Anulează decizia nr. 715/25.04.2014 emisă de pârâtă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red.hot.jud.M.C. 10.11.2014
Dact.gref.V.I. 11.11.2014/ 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 301/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 229/2014.... → |
|---|
