Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1240/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Conform certificatului constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul C. sub nr._/19.03.2013, Întreprinderea Individuală A. O. C. a declarat abia la data de 19.03.2013 (deci, ulterior întocmirii actului sancționator contestat), prin reprezentant legal A. O. C., pe propria răspundere, că firma îndeplinește condițiile de funcționare pentru activitatea declarată (patiserie).

Din cuprinsul declarațiilor date în fața agentului constatator la data efectuării controlului, 12.03.2013, se reține că numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I. se aflau în perioada de probă la punctul de lucru localitatea 23 August, prestând activitate în beneficiul și sub autoritatea Întreprinderii Individuale A. O. C., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă.

În acest context, instanța a înlăturat depozițiile martorelor audiate la cererea petentei, ca fiind nesincere și în vădită contradicție cu declarațiile date în fața agentului constatator la data de 12.03.2013, cu prilejul efectuării controlului la punctul de lucru din . C..

Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat și contractele de muncă atașate la dosarul cauzei, acestea fiind încheiate după data controlului și, respectiv, a încheierii actului sancționator în sarcina petentei.

Prin urmare, în cauză este neechivoc că petenta nu încheiase cu sus-numitele, la data controlului, contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; mai mult, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă potrivit art. 31 – 33 din Codul muncii.

În acest context, instanța reține că petenta nu a făcut dovada contrară potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate, dar și dispozițiile legale care asigură protecția angajaților în raport cu angajatorii, instanța apreciază că în mod corect a fost stabilită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei, motiv pentru care prezenta plângere se constată a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.”

Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.

Prin decizia nr. 219/_ a Tribunalului C. a fost respins ca nefondat apelul formulat, Tribunalul reținând următoarele:

„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._ din 15.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă patru persoane, respectiv, pe numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I., fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă, cu precizarea că toate persoanele depistate au declarat că angajatorul este Întreprinderea Individuală A. O. C., radiată potrivit informațiilor O.R.C.; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractele de muncă individuale la I.T.M.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

În ce privește susținerea apelantei petente în sensul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit pe numele persoanei fizice și nu pe numele întreprinderii individuale se reține că la momentul încheierii procesului verbal întreprinderea era radiată, astfel că, în mod corect a fost întocmit procesul verbal pe numele persoanei fizice, față de dispozițiile art. 22 și 26 și din OUG nr. 44/2008.

Corect a reținut judecătorul fondului că sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată ca fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate.

Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.

În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută.

Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.

În egală măsură, Tribunalul apreciază că în mod judicios a interpretat judecătorul fondului depozițiile martorilor, care prin ele însele nu sunt apte să probeze faptul afirmat și care este contrazis de mențiunile cuprinse în fișa de identificare, în condițiile în care apelanta nu a dovedit existența registrului pentru evidența zilierilor.

În situația de speță, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit cu care probele administrate în cauză ar fi condus la concluzia susținută de aceasta și că în aprecierea lor, în mod greșit, judecătorul fondului s-a oprit la soluția contrară celei susținute și preconizate prin plângere, respectiv anularea procesului verbal de contravenție.

Probele administrate în cauză vin să susțină faptele consemnate în procesul verbal contestat, a cărui lipsire de eficiență juridică nu poate fi dispusă în condițiile în care apelanta se face vinovată de abaterea contravențională reținută în sarcina sa de inspectorii de muncă.

În ceea ce privește pericolul social al faptei se consideră a fi deosebit de grav deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege(vechimea în muncă, pensie, șomaj, sănătate), astfel cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul nu este întemeiată.

Pentru aceste motive, tribunalul va reține că faptele constatate personal de agentul ce a încheiat procesul verbal atacat sunt reale și corespund adevărului.

Sub aspectele analizate, se impune concluzia că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.

Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.”.

Prin Decizia civilă nr. 566/APCA/17.09.2014 Tribunalul C. a admis Admite contestația în anulare formulată de contestator A. O. C., a anulat decizia civilă nr.219/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ și a stabilit un termen de judecată pentru rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.2567/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria M..

În soluționarea contestației în anulare s-a reținut că este nefondat motivul de anulare întemeiat pe disp. art. 503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă- eroarea materială constând în reținerea greșită a împrejurării că Întreprinderea Individuală A. O. C. ar fi fost radiată de la Registrul Comerțului în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, întrucât ceea ce se invocă de fapt de către contestator este o greșeală de judecată, care însă nu este avută în vedere de art. 503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, contestatorului nefiindu-i deschisă calea de fapt a unui apel al apel. Dacă în cauză s-a făcut o apreciere a materialului, care face ca situația de drept reținută de către instanță să fie eronată, aceasta constituie o greșeală de judecată, care nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Este întemeiată însă contestația în anulare întemeiată pe disp. art. 503 alin.2 pct.2 corobora cu art.503 alin.3 Cod procedură civilă - instanța de apel, respingând sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau anulare invocate prin cererea de apel. Prin motivele e apel apelantul a formulat critici punctuale cu privire la hotărârea instanței de fond, unul din motivele de apel fiind tocmai acela că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate prin plângere. Totodată ,s-au formulat critici punctuale cu privire la modul în care instanța de fond a apreciat materialul probator . Instanța de apel nu numai că nu a răspuns motivelor de apel, dar a arătat că își însușește în integralitate argumentele expuse de judecătorul fondului, în condițiile în care apelantul a arătat că acesta nu a i-a analizat toate susținerile, nu a reinterpretat în nici un fel probele administrate în fața instanței de fond, nu a arătat care sunt probele pe care își întemeiază concluzia că la momentul încheierii procesului verbal întreprinderea era radiată, în condițiile în care stabilirea calității de contravenient în sarcina numitei A. O. C. sau Întreprinderii Individuale A. O. C. reprezenta un motiv asupra căruia instanța de apel a fost învestită să se pronunțe.

Procedând la rejudecarea apelului în limitele stabilite prin Decizia civilă nr. 566/APCA/17.09.2014, se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._ din 15.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă patru persoane, respectiv, pe numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I., fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă, cu precizarea că toate persoanele depistate au declarat că angajatorul este Întreprinderea Individuală A. O. C., radiată potrivit informațiilor O.R.C.; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractele de muncă individuale la I.T.M.

Săvârșirea faptei, în sensul că numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I. lucrau pentru petentă la data controlului- 12.03.2014- de la datele arătate de fiecare în declarațiile date la momentul controlului, este dovedită prin declarațiile acestora, declarații care au valoarea unor mărturisiri extrajudiciare, revocabile doar pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost însă dovedită în cauză.

Deși susține că la data controlului la locația controlată nu se desfășura nici o activitate, apelanta-petentă nu oferă nici o explicație rezonabilă pentru prezența în data de 12.03.2014, a patru persoane, simultan, într-un spațiu în care, potrivit susținerilor apelantei, nu s-ar desfășura activitate, și în absența vreunui reprezentant al angajatorului. Apare astfel cu totul neverosimilă situația de fapt care rezultă din probele administrate de către apelanta-petentă, în sensul că la data 12.03.2013, patru persoane au intrat în absența sa într-un spațiu la care, în mod normal nu ar fi trebuit să aibă acces din moment ce apelanta-petentă nu s-ar afla acolo. Mai mult, organul de control nu ar fi putu să arate în procesul-verbal de control că cele patru desfășurau activitate în domeniul patiseriei – care este tocmai obiectul de activitate al apelantei-petente, dacă o astfel de activitate nu s-ar fi desfășurat efectiv, sau să treacă în declarația numitei C. E. A. tocmai meseria de patiser.

Nu pot fi primite declarațiile martorelor audiate în cauză, fiind date în mod evident în favoarea apelantei-petente, în considerația calității de angajate ale acesteia, calitate pe care au dobândit-o ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție.

Astfel, martora A. I. a arătat că a intrat în spațiul respectiv unde a găsit pe una din angajatele petentei care i-a cerut să o ajute la curățenie, că a ajutat la curățenie și că acolo se aflau și celelalte două persoane care nu desfășurau activitate, ci veniseră, ca și ea, în vederea angajării. Martora C. B. E.- alina a arătat și ea că s-a prezentat în ziua controlului în vederea angajării și că în spațiul respectiv două persoane de sex feminin făceau curățenie, atestând astfel prestarea unei munci în spațiul respectiv.

Rezultă astfel din declarația martorei A. I. că la momentul controlului în spațiul respectiv se aflau patru persoane, adică exact atâtea persoane câte au identificat și inspectorii de muncă, potrivit procesului-verbal de control, ca muncind fără contract. Nici una din martore nu explică însă cum au putut intra în spațiul respectiv, dacă toate se aflau acolo în vederea angajării iar apelanta-petentă lipsea. De asemenea, apare cu totul neverosimilă posibilitatea de a fi început să organizeze și să curețe spațiul respectiv, în absența celei ce urma să le angajeze și fără vreo dispoziție din partea acesteia. De asemenea, martorele nu au oferit nici o explicație rezonabilă pentru care ar fi acceptat să declare pe proprie răspundere împrejurări contrare realității, amenințarea cu chemarea poliției, invocată de către una din martore, nefiind de natură a determina persoanele respective să declare aspecte neadevărate în contextul în care situația de fapt ar fi fot în mod real cea arătată în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește celelalte motive de nulitate a actului sancționator, se constată că în cuprinsul procesului-verbal se arată motivele pentru acre acesta a fost întocmit în lipsa unui martor, fiind îndeplinite exigențele art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar fapta este suficient descrisă pentru a se putea realiza încadrarea acesteia în textul sancționator.

În ceea ce privește lipsa calității de contravenient a persoanei fizice A. O. C., contrar susținerilor apelantei-petente, întreprinderea individuală nu este o persoană juridică. Potrivit O.G. nr. 44/2008 întreprinderea individuală este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică, care nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului, iar potrivit art. 23 din O.G. nr. 44/2008 întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului. Astfel, întocmirea procesului-verbal pe numele și seama persoanei fizice A. O. C. nu s-a încălcat în nici un fel principiul personalității răspunderii contravenționale, astfel cum invocă apelanta-petentă.

D. care instanța de apel urmează a respinge apelul formulat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta A. O. C., domiciliată în T., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., Județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 2379/13.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria M..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. B. S. M. C.

GREFIER,

G. M.

Jud. fond L.D.L.

Tehnored. Jud. dec. S.A.B./19.02.2015