Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6773/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 106
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L. N.
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – ISCTR_, formulat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în sector 1, Bucuresti, ..38, în contradictoriu cu intimata-petenta A. E. SRL, cu sediul în Constanta, M. V., nr. 69-69A, .. 5, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013. pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-petenta, prin consilier juridic T. R. C., lipsă fiind apelantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Serviciul Registratură, intimata-petenta a depus întâmpinare după care,
La interpelarea instanței, intimata-petenta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cerei prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata-petenta, prin avocat, având cuvântul, depune concluzii scrise, solicitând respingerea apelului pentru motivele invocate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de_, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Petenta a învederat instanței că s-a reținut că aparatul de înregistrat tahograf nu a înregistrat activitatea conducătorului auto kilometraj în bord pe ruta O. - Eforie Nord.
A apreciat petenta că și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de art. 9 din Ordonanța de Guvern nr. 37/2007, și anume: autovehiculul controlat în trafic cu numărul de înmatriculare_, condus de C. F., avea montat tahograf omologat, sigilat și calibrat; conducătorul auto a fost informat cu privire la reglementările relevante, regulamentele interne ale societății și prevederile relevante ale contractului colectiv de muncă, și s-au respectat prevederile legale privind perioada de conducere și perioada de odihnă, la începutul etapei de lucru conducătorul auto a introdus o nouă diagramă tahograf, pe care a completat-o corespunzător.
A precizat petenta că șoferul nu a observat nefuncționarea aparatului tahograf până la momentul în care a fost oprit, distanța parcursă fiind relativ scurtă, iar, la începutul etapei de lucru, respectiv la introducerea diagramei în tahograf nu se semnalase nici o eroare sau disfuncționalitate cu privire la acesta.
A mai învederat petenta că în timpul controlului efectuat au fost verificate toate datele înregistrate în ultimele 29 de zile pe tahograf, respectiv de la data de 13.01.2013 și până la data de 11.02.2013, fără a se constata o altă neregularitate; controlul a fost efectuat pe data de 11.02.2013 ora 08.50, într-o zi de luni, dimineața, la aproximativ 20-30 de minute de la începutul programului de lucru, când pe distanța parcursă de la autobaza O., de unde plecase autovehiculul și până la . Sud, angajatul petentei nu ar fi putut să observe că aparatul nu funcționează în parametrii normali.
În subsidiar arată petenta că agentul constatator avea posibilitatea de a aplica drept sancțiune avertismentul.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și OG nr. 37/2007.
În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. F. și M. I..
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
La data de_, intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. a depus întâmpinare (f.30), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând că tahograful era defect de câteva zile. A precizat intimata că șoferul care conducea în acel moment autotractorul_, a semnat Formularul de Control în Trafic, iar prin această semnătură își asumă implicit cele menționate în acest Formular de Control, recunoscând prin aceasta fapta contravențională.
A mai arătat intimata că dacă legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un grad scăzut de pericol social ar fi prevăzut expres în cuprinsul O.G. nr. 37/2007 posibilitatea aplicării amenzii contravenționale alternativ cu sancțiunea avertismentului așa cum a prevăzut expres și în cuprinsul altor acte normative; utilizarea unor tahografe defecte reprezintă una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, având un grad ridicat de pericol social al faptei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 din noul c. pr. civ., pe O.G. nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, pe Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985 modificat și completat de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din_, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petentă și intimată, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. De asemenea, a fost încuviințată în temeiul art. 255 raportat la art. 309 cod de procedură civilă și proba testimonială cu martorii C. F. și M. I., declarațiile acestora fiind atașate la dosar (f. 59-61).
Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din_ f. 8 – 9; proces verbal de afișare din_ f. 10; formular de control în trafic . nr._ f. 11 (perioada pentru care au fost analizate înregistrările_ –_ ); certificat constatator ONRC f. 20; diagrame f. 35; raport de control cu vehiculele verificate din_ f. 36; licență transport . f. 37 – 40; notă de constatare și comanda de lucru nr. B12282 din_ f. 57-58.
Prin Sentința civilă_/25.10.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii promovate cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 8-9), prin care petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, reținându-se că în data de_, ora 08.50, pe autotractorul condus de C. F., aparatul tahograf nu a înregistrat activitatea conducătorului auto km în bord pe ruta O.- Eforie Nord. Conform procesului-verbal fapta este sancționată de art. 9 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 37/2007.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei.
Anexă la procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-au făcut următoarele înscrisuri: formular de control în trafic . nr._ f. 11; diagrame f. 35; raport de control cu vehiculele verificate din_ f. 36 și licență transport . f. 37 – 40.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța a reținut, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petenta nu a invocat motive de nelegalitate ale procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal . nr._ din_, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007 constituie contravenție utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit. Cele reținute de către agentul constatator în procesul verbal au fost confirmate și de către martorul C. F., conducătorul autotractorului verificat în trafic (f. 59), care a invocat ca și etiologie a defecțiunii temperatura scăzută din ziua controlului.
Instanța a reținut că petenta nu a negat faptul că la momentul efectuării controlului aparatul tahograf era defect, iar în concluziile asupra fondului- la termenul din_ a invocat cazul fortuit ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. Instanța a apreciat că motivele invocate nu întrunesc condițiile cazului fortuit, cauză de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Cazul fortuit înlătură vinovăția celui care comite un act prevăzut de o normă contravențională, întrucât rezultatul acțiunilor acestuia se produce datorită intervenției unui eveniment exterior și imprevizibil. Practic vorbind, cazul fortuit apare la punctul la care încetează culpa unei persoane, întrucât, dacă culpa presupune faptul că persoana în cauză putea să fi prevăzut rezultatul faptelor sale, chiar dacă nu l-a prevăzut, cazul fortuit presupune că nimeni nu putea să prevadă acest rezultat.
Or, în speță, din actele depuse chiar de către petentă reiese că tahograful a mai fost defect în perioada septembrie 2012 (notă de constatare și comanda de lucru nr. B12282 din_ f. 57-58), astfel încât o altă persoană diligentă, aflată în locul făptuitoarei, ar fi avut posibilitatea prevederii survenirii unor alte viitoare defecțiuni, luând în acest sens măsura înlocuirii tahografului.
Va fi înlăturată susținerea intimatei din întâmpinare, potrivit căreia tahograful era defect de câteva zile. Acest aspect nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. Instanța a avut în vedere, în primul rând probele care emană chiar de la intimată. Astfel, în procesul verbal de constatare a contravenției s-a reținut că tahograful nu a înregistrat cei 20 de km dintre localitatea O. (locul unde se află garajul petentei) și punctul în care conducătorul autotractorului a fost oprit pentru efectuarea controlului. Datele reținute în procesul verbal se coroborează cu formularul de control în trafic . nr._ (f. 11 - perioada pentru care au fost analizate înregistrările este_ –_ - în aceste condiții agentul constatator putea să arate toate perioadele care nu au fost înregistrate de aparatul tahograf), dar și cu diagramele depuse la dosar (f. 35 – diagrama București- O. având înregistrată întreaga distanță de 284 km în mod corect). De asemenea, declarațiile celor doi martori audiați de către instanță converg în aceeași direcție: până în dimineața controlului tahograful a înregistrat în mod corect activitatea, de la momentul în care a fost reparat.
Față de toate cele de mai sus, a apreciat prima instanță, din probele administrate chiar de către petentă nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, se confirmă temeinicia acestuia. În acest context, instanța constată că fapta petentei . de a utiliza în dimineața de_ un tahograf defect pe autotrctorul_, care nu a înregistrat distanța de 20 km dintre O. și punctul efectuării controlului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. 1 pct. 14 raportat la art. 9 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 37/2007.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 8000 lei. Instanța a constatat că aceasta a fost stabilită în limitele legii (art. 9 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 37/2007 ), chiar la minimul prevăzut de lege. Totuși, se apreciază că aplicarea acestei sancțiuni nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni a apreciat prima instanță.
S-a stabilit din probele dosarului, reține instanța, că petenta nu este cunoscută că ar mai fi încălcat normele din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Instanța a constatat că petenta nu a pregătit comiterea faptei (în mod normal tahograful înregistra în mod corect), șoferul a acționat în mod legal (nu a evitat filtrul agenților constatatori, deși ar fi avut această posibilitate, colegul său fiind oprit înaintea sa- declarațiile celor doi martori se coroborează), semn că nu avea cunoștință că aparatul se defectase (și nici nu ar fi putut cunoaște acest fapt, aparatul, fiind unul analogic, nu emite semnale de avertizare- declarații martori), iar distanța pe care aparatul tahograf nu a înregistrat este una mică (20 km). Faptul că tahograful nu a înregistrat cei 20 km nu a avut alte urmări, cum ar fi nerespectarea timpului de odihnă de către conducătorul autotractorului.
De asemenea, a apreciat instanța, trebuie luată în considerare atitudinea sinceră a petentei în proces dedusă din recunoașterea faptei- petenta nu a negat săvârșirea faptei, prin luarea de măsuri de a denatura adevărul ori de a îngreuna descoperirea faptei. Atitudinea petentei în societate a fost până la momentul săvârșirii acestei contravenții una corectă. Aplicarea la prima abatere de la normele legale a unei sancțiuni atât de grave, apare ca disproporționată față de voința legiuitorului. Prevenția specială se va realiza în speță prin aplicarea avertismentului. Astfel, comportamentul petentei se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte. Totodată, instanța a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a recomandat acesteia să respecte dispozițiile legale, prin luarea măsurilor de verificare periodică a tahografelor, îngăduința instanței justificându-se doar cu ocazia primei abateri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 17.01.2014
În motivarea apelului invocă apelanta intimata aprecierea eronată asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii prin raportare la art. 21 sin OG 2/2001, respectiv OG 37/2007.
Intimata, legal citată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului promovat, apreciind, în esență că prima instanță a efectuat o apreciere corectă a criteriilor de individualizare a sancțiunii aplicate față de dispozițiile incidente cuprinse în OG 2/2001.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, reținându-se că în data de_, ora 08.50, pe autotractorul condus de C. F., aparatul tahograf nu a înregistrat activitatea conducătorului auto km în bord pe ruta O.- Eforie Nord. Conform procesului-verbal fapta este sancționată de art. 9 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 37/2007.
În referire la criticile formulate de petenta intimată, Tribunalul observă că acestea privesc aprecierea eronată asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii aplicate.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității acestuia, constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea conținutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sancționator.
Astfel, se apreciază că in speță nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
În referire la individualizarea sancțiunii se reține că potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pe de alta parte, conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina recurentei si cuantumul sancțiunii aplicate
Tribunalul are in vedere si scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care se apreciază că pot fi indeplinite in cazul de fata.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în sector 1, Bucuresti, ..38, în contradictoriu cu intimata-petenta A. E. SRL, cu sediul în Constanta, M. V., nr. 69-69A, .. 5, J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013. pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
I. T.
semnează potrivit art. 261 al.2 c.proc.civ
grefier I. V.
Jud.fond. V.Ticea
Tehnored.jud.decizie C. N. 2 ex / 30.04.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 509/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 941/2014.... → |
|---|
