Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1229/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1721/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 1229/APCA
Ședința publică din data de 10.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de apelant petent L. R., cu domiciliul în Medgidia, ., județul C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 871/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, s –a constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 871/26.05.2014, Judecătoria Medgidia a dispus în sensul admiterii in parte plângerii contravenționale formulate de petentul L. R. impotriva procesului – verbal de constatare și sanctionare a contraventiei . 12 nr_/10.04.2012, cu consecinta inlăturării tarifului de despagubire in cuantum de 28 de euro .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționată de disp. art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu sancțiunea complementară a obligării contravenientului la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, în echivalent în lei.
S-a reținut, astfel, în sarcina petentei, că la data de 09.12.2011, pe A2, km 12+450m, pe raza localității Glina, jud. Ilfov, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 10.04.2012 a fost emis procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._.
Procesul-verbal a fost încheiat pe baza cadrelor foto surprinse de mijloacele de supraveghere video amplasate la fața locului (planșa foto (filele 18-19 ds.), iar acesta a fost întocmit la sediul intimatei fiind generat și semnat electronic de agentul constatator M. V. (f. 34).
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, în interiorul căruia contravenientul este ținut a formula plângere, nu a început să curgă.
Astfel, din înscrisul depus de către intimată (f. 16 ds.), rezultă că procedura de comunicare a actului contestat a fost îndeplinită prin afișare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001 și având în vedere Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ dată în soluționarea recursului în interesul legii.
Apreciind că procesul verbal ce face obiectul prezentei contestații nu a fost în mod legal comunicat petentului, instanța apreciază că acesta este îndreptățit a formula contestație, în absența curgerii termenului legal de decădere prevăzut la art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
2. Legalitatea actului contestat
Susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu este semnat conform art. 17 din OG nr. 2/2001 de agentul constatator sunt neîntemeiate, întrucât procesul-verbal de contravenție, este generat și semnat electronic, așa cum se prevede chiar în cuprinsul acesteia, de către agentul constatator conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001.
Astfel, cerința impusă de art. 19 din OG nr. 2/2001 este ca procesul-verbal de contravenție să fie semnat de către agentul constatator și nu să fie semnat olograf.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în format electronic în înțelesul art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001, aspect care nu este îngrădit de OG nr. 2/2001, iar imprimarea pe suport de hârtie a fost efectuată pentru a se realiza comunicarea acestuia conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Nu se prevede în cuprinsul Legii nr. 455/2001 aspectul invocat de petent cu privire la faptul că semnătura electronică se aplică doar în cazul documentelor transmise pe cale electronică ci conform art. 4 pct. 3, semnătura electronică servește doar ca metodă de identificare a agentului constatator.
Instanța mai reține că, față de certificatul calificat depus de intimată la dosar (fila 16), semnătura electronică a agentului constatator M. V. este prezumată, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2001, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 pct. 4 din lege.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva celorlalte cauze de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța va trece la analiza susținerilor petentei privind netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
3. Temeinicia actului contestat
3.1. Cu privire la sancțiunea principală a amenzii
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere dispozițiile legale incidente din OG 15/2002.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. b din actul normativ indicat mai sus utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legale vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state.
Potrivit art. 8 (1) din O.G. nr. 15/2002, Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2
Prin plângerea formulată, petentul nu a contestat existența faptei reținute prin procesul verbal de mai sus astfel încât instanța constată, pe baza probelor administrate în cauză, că fapta imputată petentului există, a fost săvârșită de către acesta cu vinovăție și nu există vreunul din cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
3.2. Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare reprezentată de tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, prin adoptarea noilor modificări legislative, legiuitorul a fost explicit, prevăzând în art. II din Legea nr. 144/2012 că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 iulie 2012) se anulează".
În consecință, instanța urmează să înlăture sancțiunea dispusă, cu consecința exonerării petentului de la plata tarifului de despăgubire imputat.
4. Individualizarea sancțiunilor aplicate
În continuare, instanța va analiza respectarea principiului legalității sancțiunii care, potrivit prevederilor art. 21 alin (3) din OG nr 2/2001: ” se aplica în limitele prevăzute de actul normativși trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientuluiși de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Totodată, dispozițiile art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 stabilesc că, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”, sens în care instanța are posibilitatea de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța având posibilitatea să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.
Se constată că sancțiunea principală a fost aplicată la nivelul minimului special prevăzut în Anexa nr. 2 al O.G. nr. 15/2002, instanța apreciind că sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul L. R., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 12.09.2014 .
In motivarea caii de atac, apelantul –intimat invedereaza că în mod nelegal instanta de fond a apreciat asupra modalitatii concrete de comunicare a actului constatator prin raportare la dispozitiile OG 2/2001 si ale Deciziei 10/2013 pronuntate de ICCJ .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, intimata a formulat si depus intampinare( f 9), solicitand respingerea apelului ca nefondat . .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Raportat la critica apelantului privitoare la nelegala modalitate de comunicare a procesului – verbal de contraventie prin prisma dispozitiilor cuprinse in art 27 din OG 2/2001 cu ref la decizia 10/2013 pronuntata de ICCJ, Tribunalul retine ca instanta de fond in mod gresit retine ca actul constatator nu a fost in mod legal comunicat petentului.
Plecand insa de la dispozitiile art 481 C proc civ potrivit caruia „ Apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotărârea atacată, în afara cazului in care el consimte expres la aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege . „ .
Astfel, plecand de la situatia dedusa judecatii, în ceea ce priveste critica petentului referitoare la necomunicarea legala a procesului – verbal de contraventie din perspectiva Recursului in Interesul Legii nr 10 /2013 – motivat de faptul ca acesta a fost afisat si nu i –a fost comunicat prin posta recomandat cu confirmare de primire, tribunalul o va respinge .
Se va retine ca, pronuntarea Recursului in Interesul Legii nr 10/10.06.2013 sub aspectul dezlegarii date problemei de drept supuse dezbaterii, in conformitate cu dispozitiile art 517 alin 4 NCPC, va produce efecte de la data publicarii in Monitorul Oficial realizata la data de 23.07.2013.
Sub aspectul modalitatii concrete de comunicare a procesului – verbal de contraventie, in raport de dispozitiile art 27 din OG 2/2001 potrivit caruia: « Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor “, Tribuanlul va retine ca exista o modalitate alternativa de comunicare, cu consecinta demonstrarii vatamarii dreptului contravenientului de a formula plangerea in termenul legal de 15 zile instituit de art 31 alin 1 din acelasi act normativ .
Astfel, din actele dosarului, se va retine ca in raport de dispozitiile in vigoare la data afisarii- 25.04.2012, realizarea acestei incunostiintari facandu –se in mod firesc si fara vatamarea interesului petentului de a ataca actul constatator si vatamator din punct de vedere personal – acesta recunoscand prin plangerea formulata ca actul i –a fost comunicat .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant petent L. R., cu domiciliul în Medgidia, ., județul C. în contradictoriu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 871/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.I.O.O.
Tehnoredact.jud.L.V.M./4 ex.
26.01.2015
2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:8pt">
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 774/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 509/2014.... → |
|---|
