Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2787/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 293
Ședința publică din data de 03.06.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă . RESTAURANTE SRL, cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 215/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelata prin av. H. C., în baza împuterniciri avocațiale pe care o depune la acest termen de judecată, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebată, apelanta arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat.
Instanța, ia act de poziția procesuală a apelantei, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 N.C.P.C. declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta prin apărător formulează concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărâri instanței de fond, cu consecința admiterii plângerii pentru considerentele expuse prin cererea de apel.
Mai arată că, a criticat hotărârea sub aspectul sancțiunii, în mod netemeinic și nelegal nu s-a admis solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertismentul, în raport de cele învederate s-a solicitat înlocuirea având în vedere că activitatea constatată nu avea caracter continuu, aceasta a primit avizul pentru o perioadă scurtă de timp. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 N.C.P.C., instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constatată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 26.09.2011, sub nr._, petenta S.C. A. H. și RESTAURANTE S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/09.07.2013 încheiat de inspectorii I.T.M. C., solicitând înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petenta a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, arătând că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, însă neîncheierea contractelor de muncă s-a datorat unei împrejurări omisive și întâmplătoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 53/2003.
Plângerii i-a fost atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat.
Intimatul nu s-a prezentat la judecata cererii însă a formulat, peste termen, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, susținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 215/07.02.2014 Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.07.2013 (f. 4-5), societatea petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se săvârșirea de către aceasta a faptei de a primi la muncă 4 persoane fără încheierea de contracte individuale de muncă pentru acestea anterior începerii activității.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că situația de fapt reținută de către agenții constatatori rezultă, fără echivoc, din declarațiile luate numiților B. C. (f. 47), A. C. (f. 48), C. A. I. (f. 49) și L. B. C. (f. 50). Astfel, din declarațiile celor patru, rezultă că prima presta muncă în serviciul petentei din data de 06.07.2013, iar ceilalți trei, din data de 01.07.2013.
Această situație de fapt este, de altfel, recunoscută de petentă prin însăși plângerea contravențională formulată.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal a fost în mod temeinic întocmit, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia corespunzând realității.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentei, în cuantum de 40.000 de lei, a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravențională de a primi la muncă 4 persoane fără a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă cu privire la acestea.
Gradul de pericol social al faptei, suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune în un cuantum atât de mare, decurge, în primul rând, din împrejurarea că persoanele care lucrează în beneficiul angajatorului fără a încheia un contract de muncă sunt lipsite de beneficiile și formele de protecție socială de care se bucură persoanele care au încheiat un contract de muncă în formă scrisă, iar, în al doilea rând, din modul în care, prin munca nedeclarată, este afectat în mod ireversibil sistemul de asigurări sociale.
Nu pot fi primite susținerile petentei cu privire la caracterul omisiv al neîncheierii de contracte individuale de muncă, în condițiile în care respectiva omisiune ar viza nu una, ci patru persoane. De altfel, încheierea contractului individual de muncă este de esența desfășurării muncii în sarcina unui angajator, astfel că, dacă s-ar putea susține faptul că angajatul a uitat faptul că trebuia să încheie respectivul contract în formă scrisă, angajatorul nu poate susține cu succes această apărare. Aceasta cu atât mai mult în cazul de față, în care petenta apare ca fiind destul de obișnuită cu încheierea de contracte de muncă și efectuarea de mențiuni în registrul de evidență a salariaților, figurând la data de 08.07.2013 cu 35 de contracte de muncă, dintre care 3 active, 2 suspendate și restul încetate (f. 52-53).
Mai mult, cele patru persoane nu au fost angajate la aceeași dată, ci la date diferite, respectiv 01.07.2013 și 06.07.2013, astfel că nu se poate susține caracterul întâmplător al săvârșirii faptei, care apare astfel ca o practică, iar nu ca excepție. În acest sens, instanța a constatat că la momentul efectuării controlului (08.07.2013), societatea avea înregistrate doar 3 contracte de muncă, pentru funcțiile de director, paznic și recepționer (f. 53-53). Prin urmare, niciunul dintre lucrătorii care prestau activități efectiv specifice obiectului de activitate – bucătar, lucrător bucătărie, ospătar – nu aveau încheiate contracte individuale de muncă. O astfel de practică afectează acumularea vechimii în muncă de către salariați și regimul asigurărilor sociale, având și efecte în planul respectării obligațiilor fiscale de către angajator.
Perioada scurtă în care cele 4 persoane au desfășurat activitate în beneficiul petentei fără a avea contracte individuale de muncă (2, respectiv 7 zile), invocată de către aceasta din urmă, nu poate fi primită ca argument în sprijinul înlocuirii amenzii cu avertismentul, întrucât . (la data de 09.07.2013) nu s-a datorat unei desistări a petentei, ci controlului efectuat de inspectorii I.T.M. în data de 08.07.2013.
Totodată, este de subliniat faptul că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, în aceste circumstanțe, ar fi de natură să încurajeze munca nedeclarată, în general, și, astfel, concurența neloială față de acei angajatori care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei însă a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul dată fiind împrejurarea că starea de fapt reținută de agenții constatatori a durat numai 7 zile în cazul celor 3 persoane și numai 2 zile în cazul celeilalte persoane.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. NCPC.
Prin întâmpinare, intimatul organ constatator a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.07.2013 societatea petentă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se săvârșirea de către aceasta a faptei de a primi la muncă 4 persoane fără încheierea de contracte individuale de muncă pentru acestea anterior începerii activității.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Corect a reținut judecătorul fondului că sub aspectul temeiniciei, petenta nu a constestat situația de fapt consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tribunalul reține că disp.art. 34 alin. 1 din OG.2/2001 coroborate cu prevederile art. 38 alin. 3 din același act normativ permit instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ.
In raport de contextul circumstanțial în care a fost constatată și ulterior sancționată fapta contravențională, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a concluzionat că sancțiunea amenzii apare ca justificată, iar scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea avertismentului, măsură permisă în raport de disp.art.7 alin.3 din OG.2/2001.
Fără a mai relua în cuprinsul prezentei decizii argumentele expuse în hotărârea instanței de fond, pe care instanța de control judiciar și le însușește în integralitate, se va reține că pericolul social al faptei se consideră a fi deosebit de grav deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege(vechimea în muncă, pensie, șomaj, sănătate), astfel nu este întemeiată cererea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta petentă . RESTAURANTE SRL, cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 215/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2014.
P.,PTR. JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
aflată în CO semnează conf.
art.426 alin. 4 N.C.P.C.
Președinte complet
A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.V.E.
Tehnoredact.jud.A.L:N./01.07.2014
4 ex.
Emis 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 409/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 357/2014.... → |
|---|
