Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 613/254/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.357/RCA
Ședința publică din 18 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: I. L. O. D.
Judecător: D. R. C.
Judecător: C. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent B. V., cu domiciliul în C. . nr.10 în contradictoriu cu intimat I.P.J. C. - S.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_/31.01.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu recurentul prin restituirea citației cu mențiunea destinatar mutat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța constată legal îndeplinită procedura de citare cu recurentul conform art. 98 c.pr.civ.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 14.02.2013, petentul B. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2013 încheiat de intimatul I.P.J. C. – Biroul Rutier C., exonerarea de la plata amenzii și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii s-a arătat că la data de 31.01.2013, petentul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în mun. C., pe strada Pasajului spre . la un moment dat a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere din cadrul Serviciului Rutier care i-a adus la cunoștință împrejurarea că în sensul giratoriu aflat la intersecția străzilor anterior menționate nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula pe . a fost întocmit procesul verbal contestat, prin care s-a dispus stabilirea unui număr de 4 punct de penalizare aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere.
S-a mai arătat de către petent faptul că susținerile lucrătorului de poliție sunt nereale întrucât circula cu o viteză de deplasare foarte mică iar autoturismul la care face referire nici nu pătrunsese în sensul giratoriu în momentul în care petentul circula deja în sensul giratoriu, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia neacordarea de prioritate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare și a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator precum și fotografii obținute cu aparatul radar.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin Sentința civilă_/17.07.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere de către I.P.J. C. – Serviciul Poliției Rutiere, reținându-se în sarcina sa că nu a acordat prioritate de trecere față de auto aflat angajat în sensul giratoriu”.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Mai reține prima instanță faptul că petentul nu a formulat decât critici formale asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție, iar intimatul pe lângă constatările personale ale agentului constatator demonstrează și cu mijloace tehnice, înregistrări foto săvârșirea contravenției de către petent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 21.11._.
În motivarea recursului apreciază petentul că măsura dispusă prin procesul verbal este netemeinică, în condițiile în care situația de fapt reținută nu corespunde realității și de asemenea, nu a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și nu au fost indicate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei potrivit art. 16 al.1 și 7 din OG 2/2001 cu referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm. cproc.civ
Intimatul, legal citat, nu și-a precizat poziția procesuală asupra cererii.
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._/31.01.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei în baza art. 135/d din RA OUG 195/2002 rep și art. 100/3/c din OUG 195/2002 rep., dispunându-se totodată reținerea permisului de conducere.
S-a reținut în acest sens faptul că la data de 31.01.2013 ora 14.15 petentul a condus auto cu nr._ pe . intersecția cu . acordă prioritate de trecere unui autovehicul care circula în sensul giratoriu cu direcția dinspre P. IPMC.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac trimitere la nelegalitatea procesului verbal prin omisiunea organului constatator de a aduce la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni, respectiv de menționare în cuprinsul procesului verbal a tuturor aspectelor care pot folosi la aprecierea gravității faptei, aprecierea eronată a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Relativ la criticile petentului cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a se menționa obiecțiunile formulate cu ocazia încheierii procesului verbal, Tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, reținându-se că în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 din OG nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, fiind necesar ca petentul să probeze că aceste încălcări i-au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, situație care nu a fost în speță dovedită, petentul având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, în fața instanței.
De altfel se poate observa din mențiunile cuprinse în procesul verbal că petentul, care a semnat pentru primire, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni. De asemenea, instanța apreciază ca neîntemeiate și criticile privind insuficienta descriere a faptei.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum a reținut și prima instanță procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevar,însa aceasta prezumtie nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentă prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciază că in speta nu este incident principiul menționat, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca intimatul petent la data de referință nu a respectat obligațiile legale decurgând din actul normativ în temeiul căruia sancțiunea a fost aplicată..
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Instanta de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, solutie ce va fi mentinuta si in urma analizarii recursului. In acest sens se are in considerare si faptul ca recurentul nu a inteles a se conforma dispozitiilor legale impuse dispozițiile legale sus citate.
Astfel, analizand legalitatea si temeincia procesului verbal contraventional, din prisma prevederior art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petentul, prin sustinerile avute si probele administrate, nu a rasturnat prezumtia de validitate de care beneficiaza actul sanctionator contestat.
Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de recurentul intimat, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent B. V., cu domiciliul în C. . nr.10 în contradictoriu cu intimat I.P.J. C. - S.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP_/31.01.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2014.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
I. L. O. D. D. R. C. C. N.
GREFIER:
D. V. S.
Jud.fond A.I.B.
Red.decizie jud.C.N./2 ex/21.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 293/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 149/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
