Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 30651/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 469
Ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul P. M. C., cu sediul în C., ., Județul C., în contradictoriu cu intimatul A. C., domiciliat în C., .. 16, județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 340/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. Coconi Tasy pentru apelantul P. M. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al apelantului formulează concluzii de admitere a apelului. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14 11 2013 sub nr. indicat s-a solicitat de către petentul P. Mun. C. înlocuirea amenzilor contravenționale dispus prin procesele verbale de contravenție: . nr._/14 05 2012; . nr. C 13/04 10 2012 și nr._/13 12 2011, cu sancțiunea obligării contravenientului A. C. la muncă în folosul comunității.
Solicită obligarea contravenientului debitor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că acesta nu poate fi executat silit.
În susținerea sesizării s-au depus înscrisuri ce atestă imposibilitatea de executare silită.
Analizând sesizarea instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:” În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”
Potrivit alin. 4 al art. 9: „La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii”.
Iar potrivit art. 9 alin. 5:” În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității”
Rezultă din textele enunțate că în cazul în care contravenientul nu achită amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de contravenție, dacă acesta a devenit titlu de creanță se va procesa la executarea silită în condițiile codului de procedură fiscală, iar dacă executarea silită nu se poate desăvârși întrucât debitorul nu deține bunuri ori alte valori care să facă obiectul executării, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată în vederea înlocuirii amenzii contravenționale cu un număr de ore în folosul comunității.
Având în vedere faptul că, în acest caz, sancțiunea contravențională principală aplicată este amenda contravențională, înlocuirea acestei amenzi cu munca în folosul comunității apare ca o formă de executare silită a sancțiunii principale, spre deosebire de munca în folosul comunității prevăzută de OG 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității și închisorii contravenționale unde această activitate apare ca o sancțiune contravențională principală(aplicarea ei putând fi luată la aprecierea instanței sesizată de organul constatator).
Din înscrisurile depuse la dosar ce însoțesc sesizarea rezultă organul fiscal a efectuat toate demersurile necesare în vederea executării silite a contravenientului debitor, dar executarea silită prevăzută de codul de procedură fiscală nu s-a putut desăvârși din cauza lipsei veniturilor ori a bunurilor debitorului. De asemenea, rezultă că debitorul contravenient nu a achitat amenda contravențională deși a fost citat expres cu o astfel de mențiune.
Prin urmare, instanța a admis sesizarea și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 500 aplicată contravenientului A. C. prin procesul verbal . nr._/14 05 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C.; amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată contravenientului A. C. prin procesul verbal . nr. C 13/04 10 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 15 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C.; amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată contravenientului A. C. prin procesul verbal nr._/13 12 2011 cu sancțiunea obligării acestuia la 15 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., autoritatea în măsură să pună în executare hotărârea instanței, având în vedere domiciliul actual al contravenientului.
Cererea privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat nu este în întemeiată.
Instanța a reținut că P. a împuternicit un avocat să formuleze sesizarea privind înlocuirea amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității și că pentru executarea mandatului acordat a plătit un onorariu de 300 lei.
Delegarea atribuțiilor privind sesizarea instanței unui profesionist nu reprezintă o operațiune interzisă de lege, acesta putând avea loc în condițiile comune aplicabile mandatului specific acordat avocatului. Nici plata serviciilor prestate de avocat în temeiul mandatului acordat nu reprezintă o chestiune care să facă subiectul unei critici prin prezenta hotărâre, mandantul având libertatea să facă ce crede de cuviință cu fondurile publice pe care le gestionează și să le angajeze în raporturi juridice de drept privat ori public-private. Modul de gestiune a acestor fonduri ar putea constitui subiectul preocupării altor instituții precum Curtea de Conturi, dar nu a instanței de judecată.
Însă solicitarea ca remunerația avocatului să fie pusă în sarcina contravenientului față de care nu se poate executa silit amenda contravențională este în căderea instanței de judecată.
Amenda contravențională aplicată de agenți constatatori indiferent de organul din care fac parte se face venit la bugetul general consolidat al statului. Prin urmare, preocuparea privind executarea silită, în cazul neplății de contravenient a amenzii, este o preocupare a statului care trebuie să urmărească acest lucru.
Întrucât în practică, așa cum rezultă și în prezenta cauză, unele amenzi nu pot fi executate silit, statul a intervenit legislativ și a impus ca debitorul contravenient să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității care să compenseze plata amenzii, pe de o parte și care să nu inducă ideea că răspunderea ce se poate angaja ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale poate fi evitată doar pentru faptul că cel care aduce ofensa nu are venituri ori bunuri(ar rezulta că astfel de persoane ar beneficia de imunitate).
În acest scop a fost instituită procedura de la art. 9 din OG 2/2001, procedură prin care instituie în sarcina instanțelor de judecată obligația de a cerceta incidența instituției prestării unei munci în folosul comunității ca formă alternativă de executare a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
Sesizarea organului constatator este importantă pentru îndeplinirea acestei sarcini impuse instanțelor întrucât instanțele nu au facultatea de a verifica dacă cei sancționați execută amenda ori dacă măsurile de executare silită nu pot fi aduse la îndeplinire.
Dar sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii amenzii contravenționale cu prestarea de către contravenient a unei munci în folosul comunității nu reprezintă altceva decât ce induce denumirea: o sesizare a adresată instanței pentru a efectua o procedură dată în sarcina instanței de judecată prin lege. Prin urmare, nu este o dezbatere judiciară ca urmare a unor pretenții emise de un reclamant în contradictoriu cu un pârât ori prin care se apără un drept. Cel care sesizează instanța în cazul înlocuirii amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității nu exercită o acțiune judiciară, întrucât nu apără un drept ori pretinde recunoașterea unui drept, iar în urma sesizării nu are loc un proces civil, ci doar se constată îndeplinirea unor condiții prevăzute de lege. Printre aceste condiții nu se regăsește nici constatarea unei atitudini culpabile din partea contravenientului debitor, aceasta putând fi subiectul procedurii prevăzute de art. 9 din OG 2/2001 doar ca urmare lipsei disponibilităților bănești ori a lipsei bunurilor ce pot forma obiectul unei urmăriri silite, în consecință nici sesizarea nu are ca temei o eventuală atitudine culpabilă a debitorului.
Cel care sesizează acționează ca și reprezentant al statului, indiferent de eventuala calitate de persoană juridică de drept public ori de drept privat în scopul arătat mai sus și nu ar trebui să presupună altceva decât o adresă de înaintare a tuturor actelor de executare înfăptuite, emisă de un funcționar al organului din care face agentul constatator.
În aceste condiții este mai mult decât impropriu ca debitorul contravenient să fie obligat la plata unor cheltuieli de judecată pentru simplul fapt că nu are venituri ori bunuri ce ar putea fi executate silit și că această stare de fapt atrage, potrivit legii, obligația organului din face parte agentul constatator de a sesiza instanța de judecată, nu este nici în spiritul art. 451 din Codul de procedură civilă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel în temeiul art. 466 Cod procedură civilă P. M. C. ,care solicită schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată- onorariu avocat, în integralitatea lor, întrucât pricina a avut un grad de complexitate peste medie generat de necesitatea efectuării unor demersuri în vederea probării imposibilității executării silite, materializate în înscrisuri emise de Casa Județeană de Pensii Tulcea și agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea.
Față de apelul formulat intimatul nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de apel.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 Cod procedură civilă, instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
” În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”
În mod legal a reținut instanța de fond că cererea cu care Judecătoria C. a fost învestită în dosar nr._ nu reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată prin care P. Mun. C. să urmărească constatarea sau realizarea vreunui drept propriu în contradictoriu cu contravenientul, prin procedura de la art. 9 din OG 2/2001, fiind instituită în sarcina instanțelor de judecată obligația de a cerceta incidența instituției prestării unei munci în folosul comunității ca formă alternativă de executare a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
Astfel, activitatea organului constatator se limitează la ceea ce arată textul legal- sesizarea a adresată instanței pentru a efectua o procedură dată în sarcina instanței de judecată prin lege, fără ca o dezbatere judiciară în care să fie contestate drepturile apelantului să aibă loc, și fără a se putea reține că intimatul a pierdut un proces, astfel cum prevede art. 453 Cod procedură civilă.
În condițiile în care contravenientul nu are venituri ori bunuri ce ar putea fi executate silit și că această stare de fapt atrage, sesizarea instanței de judecată este o obligație și nu un drept al organului din face parte agentul constatator, iar obligarea contravenientului la plata cheltuielilor de judecată nu este nici în spiritul art. 453 Cod de procedură civilă, iar împrejurarea că organul constatator înțelege să împuternicească un avocat să formuleze sesizarea nu este de natură a schimba această concluzie.
D. care în temeiul art. 480 coroborat cu art. 481 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul P. M. C., cu sediul în C., ., Județul C., în contradictoriu cu intimatul A. C., domiciliat în C., .. 16, județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 340/15.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.09.2014.
P., Judecator,
M. C. A. B. S.
Grefier,
G. M.
Red. Jud. fond A.I.B.
Red. Dec. Jud. M.C./ 16.09.2014
Dact.gref.V.iordache 17/09.2014/4e x.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1011/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2435/2014.... → |
|---|
