Pretentii. Sentința nr. 1885/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1885/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 4443/118/2014*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1885
Ședința publică din data de 04 septembrie 2014
PREȘEDINTE – C. R. D.
GREFIER – L. M.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C. – cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 157 Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepției de necompetenței funcționale a secției I civilă și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra necompetenței funcționale a secției I civilă a Tribunalului C.:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. Secția I civilă sub nr._, reclamanta D.G.A.S.P.C. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. C. prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8.401.237,20 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010-decembrie 2013, reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT; obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013 și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copiii și adulții beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială, proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale aparținând pârâtului, care însă nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin HCJ nr.120/3.04.2008.
Reclamanta a mai menționat că deși, prin mai multe adrese emise în anii 2010-2013, a notificat pârâtul pentru plata contribuției, acesta a refuzat executarea plății, debitul înregistrat la data investirii instanței de judecată fiind cuantificat la 294.271,92 lei .
În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta s-a prevalat de disp.art.54 alin.1 Lg.448/2006, art.33 alin.2 și 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 și art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 și ale Lg.47/2006; în drept, au fost invocate disp.art.1349, art.1357-1359, art.1381, art.1386 și art.1539 cod civil și cele ale L. nr. 554/2004.
Analizând competența funcțională a secției I civilă în soluționarea cauzei, reținem următoarele:
Prin Hotărârea nr. 120/2008 a Consiliului Județean C., s-a aprobat costul anual pentru întreținerea persoanelor aflate în dificultate și s-a stabilit, în art. 5, că Consiliile Locale vor stabili, prin hotărâre, contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a categoriilor menționate la art. 1, 2, 3 raportat la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ teritoriale, contribuția neputând fi mai mica de 25% din costul anual pentru fiecare copil sau persoana protejata. S-a stabilit la art. 6 ca neplata contribuției lunare în termenul stabilit atrage plata de penalitatea de întârziere în cuantum de 0,30% pe zi de întârziere.
Prin izvor al raportului juridic civil, se înțelege o împrejurare - act sau fapt - de care legea civilaleagă nașterea unui raport juridic civil concret; or, în speță, actul în baza căruia reclamanta ridica pretențiile bănești fata de pârât este un act administrativ, anume o hotărâre a Consiliului Județean C. prin care s-a stabilit o obligație în sarcina pârâtului, aceea de a emite la rândul său o hotărâre prin care sa stabilească contribuția sa la finanțarea activității de protecție a persoanelor defavorizate, instanța apreciază ca izvorul obligației la plata sumelor de bani solicitate de către reclamanta îl constituie un act administrativ.
În plus, părțile raportului juridic dedus judecații sunt două instituții publice, aspect de natură a influența obiectul și conținutul raportului juridic dedus judecații; în aceste condiții, Secției I Civilă a considerat că obiectul acestui raportul juridic este obligația pârâtului de a emite o hotărâre prin care să stabilească contribuția colectivității la finanțarea activităților de protecție a categoriilor de persoane defavorizate, deci o obligație de a emite la rândul său un act administrativ; conținutul raporturilor de drept administrativ îl formează drepturile și obligațiile subiectelor acestui raport, a căror particularitate este aceea că exercitarea drepturilor subiective constituie o obligație legală și rezultă din prevederile art. 118 din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, apreciem că argumentul instanței de contencios administrativ potrivit căruia obiectul acțiunii îl reprezintă „pretenții” nu poate fi reținut în caracterizarea acțiunii, atâta timp cât aceste pretenții nu sunt niște pretenții civile și nu izvorăsc din raporturi juridice civile.
Natura juridică a dreptului și obligației corelative „de a finanța sistemul de asistență socială” este evident una de drept administrativ astfel cum a fost definită această ramură de drept deoarece, în mod absolut manifest, aplicarea prevederilor legale citate anterior (și a normelor subsecvente acestora) vizează organizarea și stabilirea atribuțiilor organelor administrației publice locale și raporturile dintre aceste organe (iar speța vizează competențele consiliului local și ale consiliului județean pe de o parte și finanțarea D. pe de altă parte, toate implicând organul de administrație locală).
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, instanța va declina competența de soluționare a cauze în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.
Nu în ultimul rând, facem mențiunea că, prin sentințele civile nr. 27/C/20 august 2014, 20/C/30 iunie 2014 și nr. 19/C/30 iunie 2014, pronunțate în dosarele nr._ *,_ *, respectiv_ *, pronunțând regulatorul de competență Curtea de Apel C. a stabilit în cauze identice că aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Constantă necompetența funcțională a secției I civilă.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. R. D. L. M.
Red.jud.C.R.D./04.09.2014
Tehnodact.gref.L.M./05.09.2014/4 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 608/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Încheierea nr. 17/2014. Tribunalul... → |
|---|
