Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 493/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 18627/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 493

Ședința publică de la 03 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelanta petentă M. M. C., cu domiciliul în București, ., ., ., București, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 420/17.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantă avocat I. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care;

Reprezentantul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială.

Instanța ia act că apelanta a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului. Totodată instanța constată că apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică metrologică, având ca obiectiv stabilirea marjei de eroare a cinemometrului cu ajutorul căruia a fost constatată contravenția.

Reprezentantul apelantei arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul de fond al cauzei. Totodată solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică metrologică. În susținerea acestei probe reprezentantul apelantei arată că petenta a fost surprinsă în mișcare de către autoutilitara poliției circulând cu viteza de 141 km/h, la limită, astfel ca dacă s-ar fi stabilit cu exactitate, cum a fost solicitat și în primă instanță, care este marja de eroare, care legal este între 2 și 4 %, viteza înregistrată ar putea scădea, iar sancțiunea suspendării dreptului ar fi rămas fără obiect.

Deliberând, instanța respinge ca neutilă soluționării cauzei proba cu expertiza tehnică metrologică în raport de obiectivul propus.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. În susținere arată că cele trei motivele de apel au fost expuse pe larg, primul fiind nelegalitatea soluției, din perspectiva confuziei între sancțiunea reținerii permisului de conducere și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce și solicită să se aibă în vedere prevederile art. 96 din OUG 195, cu privire la care se precizează că sancțiunea complementară trebuie aplicată simultan cu sancțiunea avertismentului sau a amenzii principale. În acest sens arată că agentul constatator trebuia să precizeze și sancțiunea complementară pentru a exista o dovadă de legalitate a procesului verbal.

În ceea ce privește critica nerespectării de către prima instanță a principiului in dubio pro reo, reprezentantul apelantei solicită să se aibă în vedere faptul că petenta a fost prinsă circulând cu 141 km/h, însă fără a se depune măsuri și dovezi dacă aparatul era în limitele legale și de funcționare. De asemenea arată că cel de al treilea motiv este acela că deși s-a solicitat să se facă dovezi cu privire la ordinului de misiune al agentului constatator, nu s-au depus dovezi în acest sens.

Pentru aspectele arătate, reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului.

Instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.07.2013, sub nr._, petenta M. M. C. a contestat procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/06.07.2013 încheiat de către intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, solicitând în principal anularea acestuia si în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În motivarea în fapt, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina sa, în mod nelegal, că la data de 06.07.2013, în jurul orei 19:41 a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe DJ228, dinspre DN2A la km 10, având o viteză de 142 km/h, în condițiile în care aceasta consideră că nu putea avea o viteză mai mare de 140 km/h, aspect pe care l-a adus la cunoștință agentului rutier, căruia i-a solicitat să vadă înregistrarea video.

Petenta a menționat faptul că se impune anularea procesului-verbal, în primul rând pentru că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptei și în al doilea rând, pentru că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioada de 90 zile trebuia stabilită de către agentul constatator prin intermediul procesului-verbal contestat, astfel cum prevede art. 96 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002. A mai arătat petenta că, având în vedere practica CEDO, conform căreia răspunderea contravențională are și o natură penală, cel ce acuză trebuie să probeze, aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție urmând ca intimatul să aducă probe în sensul celor reținute în procesul-verbal.

În apărarea sa, petenta a mai precizat că, potrivit prevederilor Normei de metrologie legală NML 021-05 ”Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, cinemometrele care funcționează în regim staționar au o eroare tolerată de plus/minus 3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, astfel la momentul constatării contravenției, petenta ar fi avut o viteză de 137-138 km/h.

În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri si a depus la dosar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 10), carte de identitate (f. 9) și dovada . nr._ (f. 11).

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER a formulat întâmpinare (f.21) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale si mentinerea procesului-verbal.

În motivarea în fapt, intimatul a arătat că la data de 06.07.2013, petenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DJ228, dinspre DN2A la km 10, având o viteză de 142 km/h, abatere care a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. de înmatriculare_, fapta fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului 195/2002, republicată, și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e raportat la art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.

A mai arătat că din planșele fotografice și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar ca cele reținute de organul constatator reflectă adevărul, aspectele susținute de către petent nefiind dovedite. Mai mult, procesul verbal de constatare a contravențiilor este întocmit cu respectarea art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2002.

În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul înscrisurile aflate la dosar la filele 23-31: fotografii radar, adresa Institutului Național de Metrologie, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie certificatului de aprobare de modela aparatului radar, atestatul aparatului radar, înregistrarea video pe suport DVD, copie registru radar din data de 06.07.2013 și adresa serviciului rutier Constanta.

La data de 10.12.2013, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat anularea procesului-verbal pentru motivele indicate în plângerea contravențională.

În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului și a respins proba cu expertiza tehnică a cinemometrului solicitată de apărătorul pârâtei, considerând că nu duce la soluționarea cauzei.

Prin sentinta civila nr. 420/17.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.07.2013, petenta M. M. C. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 720 lei si reținerea permisului de conducere, reținându-se că la data menționată, ora 19:45 pe DJ228, dinspre DN2A la km 10, a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ si a fost înregistrat de aparatul radar ._ instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, caseta A227, circulând cu viteza de 142 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 90 de km/h. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță si la analizarea temeiniciei si legalității procesului-verbal.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, insanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.

În ceea ce privește critică formulată de petentă în cuprinsul plângerii contravenționale și relativă la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție contestat ca urmare a descrierii generice, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, a faptei ce i se impută, situație ce echivalează cu lipsa descrierii faptei, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, procesul verbal cuprinzând descrierea completă a faptei efectiv săvârșite de contravenientă, situație de natură a-i permite instanței realizarea unui control atât asupra concordanței dintre fapta imputată contravenientei și norma sancționatoare determinată ca fiind incidentă de către agentul constatator, cât și asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate prin raportare la prevederile art. 5 alin. 5 și la cele ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Nu a putut fi reținută nici critica de nelegalitate referitoare la faptul că sancțiunea contravențională complementară se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică si sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, întrucât, prin procesul-verbal contestat agentul constatator a aplicat si sancțiunea complementară a reținerii permisului potrivit art. 111 OUG 195/2002 pentru o perioadă de 90 de zile, în formularul procesului-verbal neexistând o rubrică separată pentru prezentarea sancțiunii complementare, aceasta fiind totuși menționată prin trimiterea la articolul 102 alin. 3 lit. e si la art. 111 din OUG 195/2002.

Critica de nelegalitate a procesului –verbal invocată de apărătorul petentei în sedintă referitoare la lipsa unei aprobări de model sau la expirarea acesteia, nu a putut fi retinută, întrucât aparatul radar are certificat de aprobare de model nr. 185/27.07.2001 (f. 26), iar potrivit înscrisului depus de intimat la fila 27 din dosar, perioada de valabilitate a unei aprobări de model reprezintă perioada în care producătorul fabrică si comercializează mijloacele de măsurare care detin aprobarea de model respectivă, potrivit art. 21 din Instructiunile de Metrologie Legală IML 2-05. Astfel, mijloacele de măsurare își mențin calitatea de mijloace de măsurare legale, dacă sunt supuse si corespund controlului metrologic legal prin modalitățile de control aplicate, printre care figurează si verificarea metrologică periodică, condiție îndeplinită în cauză, la dosar existând buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 (f. 28) în termen de valabilitate, pentru cinemometrul de control rutier tip Python II, montat pe auto tip Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .

De asemenea, nici critica de nelegalitate invocată de apărător referitoare la lipsa unui ordin de misiune nu a putut fi retinută, întrucât un astfel de ordin nu era necesar, date fiind circumstantele si locul constatării contravenției.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost stabilită de către agentul constatator prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia: „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f. 26-29), iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video, în acest sens fiind planșele foto depuse la dosar (f. 30) și înregistrările video pe format DVD (f. 31), fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.

Cu privire la marja de eroare, instanța reține faptul că la pct. 3 din NML 021-05 sunt stabilite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru Biroul Român de Metrologie Legală obligația de a nu elibera buletinele decât dacă, cu ocazia verificărilor și testelor, aparatele se încadrează în aceste marje.

Astfel, Biroul Român de Metrologie Legală trebuie să supună aparatele unor teste, unor probe de măsurare, unor încercări de rezistență climatică, unor probe de căldura, unor șocuri mecanice după cum prevede expres Norma („cinemometrul trebuie supus unor încercări de rezistență climatică, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la șocuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lăsat să cadă, trebuie supus la probe de căldură – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercări – pct. 3.3.1). Odată emis buletinul de verificare metrologică rezulta că aparatul îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi utilizat în măsurătorile de interes public și că măsurătorile pe care le dă se încadrează în aceste marje de eroare.

Instanța a mai reținut faptul că la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 3%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate.

Astfel, instanța a apreciat faptul că aplicarea marjei de ± 3% din valoarea vitezei măsurate este acceptată pentru eliberare buletinului de verificare metrologică periodică care conferă aparatului posibilitatea de a fi folosit în interes public și că nu mai este necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.

Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în special în aceste cazuri în care fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se probează cu planșa fotografică depusă de intimat în probațiune, care conține 2 fotografii realizate cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, din fotografia realizată la data de 06.07.2013, ora 19:41:51, rezultă că autoturismul petentei, înmatriculat sub nr._, a rulat cu o viteză de 142 km/h, indicată în fotografie în dreptul semnului „T”(Target-Ț.), fapt ce reiese și din vizionarea înregistrării video (din înregistrare reiese și viteza de 143 km/h). Astfel, instanța apreciază că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.

Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că acțiunea petentei, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, cu 50 de km /h întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.O.U.G.195/2002 și sancționate potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal . nr._/06.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca solutia instanta de fond este nelegala din perspectiva confuziei dintre masura retinerii permisului de conducere si sanctiunea suspendarii dreptului de a conduce, prima instanta confundand nepermis natura juridica si functiile celor doua sanctiuni aplicate. Totodata, instanta nu a respectat principiul in dubio pro reo, petentei imputandu-i-se depasirea vitezei legale pe sectorul de drum respectiv, fiind inregistrata cu o viteza de 141/142 km/h, plansa foto in care este inregistrata aceasta viteza nefiind suficient de clara in acest sens. Mai mult, petenta apelanta a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica, specialitatea metrologie, avand ca obiectiv verificarea abaterii concrete a cinemometrului mentionat in procesul-verbal, insa instanta de fond a respins acaesta proba, neconsiderand-o utila cauzei. A mai aratat ca procesul-verbal de contraventie este nelegal in lipsa unui ordin de misiune, a expirarii aprobarii de model a cinemometrului.

Intimatul nu a depus intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, faptei reținute în sarcina petentei dandu-i-se o corectă încadrare juridică.

În ceea ce privește critică formulată de petentă în cuprinsul plângerii contravenționale și relativă la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție contestat ca urmare a descrierii generice, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, a faptei ce i se impută, situație ce echivalează cu lipsa descrierii faptei, in mod corect s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, procesul verbal cuprinzând descrierea completă a faptei efectiv săvârșite de contravenientă, situație de natură a-i permite instanței realizarea unui control atât asupra concordanței dintre fapta imputată contravenientei și norma sancționatoare determinată ca fiind incidentă de către agentul constatator, cât și asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate prin raportare la prevederile art. 5 alin. 5 și la cele ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Corect nu a fost reținută nici critica de nelegalitate referitoare la faptul că sancțiunea contravențională complementară se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică si sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, întrucât, prin procesul-verbal contestat agentul constatator a aplicat si sancțiunea complementară a reținerii permisului potrivit art. 111 OUG 195/2002 pentru o perioadă de 90 de zile, în formularul procesului-verbal neexistând o rubrică separată pentru prezentarea sancțiunii complementare a suspendarii, aceasta fiind totuși menționată prin trimiterea la articolul 102 alin. 3 lit. e si la art. 111 din OUG 195/2002. Avand natura juridica diferita, masura retinerii permisului de conducere fiind o masura cu caracter administrativ, menita sa aduca la indeplinire executarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta retine ca, in speta, nu numai ca nu a facut o confuzie intre cele doua institutii, dar a si argumentat in mod clar ca nicidecum nu exista un motiv de nulitate a procesului-verbal de contraventie, din perspectiva celor mentionate de catre petenta, cu referire la paralela intre retinerea permisului de conducere si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce.

De asemenea, in mod corect critica de nelegalitate a procesului –verbal invocată de apărătorul petentei în sedintă referitoare la lipsa unei aprobări de model sau la expirarea acesteia, nu a putut fi retinută, întrucât aparatul radar are certificat de aprobare de model nr. 185/27.07.2001 (f. 26), iar potrivit înscrisului depus de intimat la fila 27 din dosar, perioada de valabilitate a unei aprobări de model reprezintă perioada în care producătorul fabrică si comercializează mijloacele de măsurare care detin aprobarea de model respectivă, potrivit art. 21 din Instructiunile de Metrologie Legală IML 2-05. Mijloacele de măsurare își mențin calitatea de mijloace de măsurare legale, dacă sunt supuse si corespund controlului metrologic legal prin modalitățile de control aplicate, printre care figurează si verificarea metrologică periodică, condiție îndeplinită în cauză, la dosar existând buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2012 (f. 28) în termen de valabilitate, pentru cinemometrul de control rutier tip Python II, montat pe auto tip Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ .

De asemenea, in mod corect s-a argumentat si din perspectiva neretinerii criticii de nelegalitate invocată de apărător referitoare la lipsa unui ordin de misiune, aratandu-se in mod just ca un astfel de ordin nu era necesar, date fiind circumstantele si locul constatării contravenției.

Cu privire la marja de eroare, corect s-a retinut faptul că la pct. 3 din NML 021-05 sunt stabilite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru Biroul Român de Metrologie Legală obligația de a nu elibera buletinele decât dacă, cu ocazia verificărilor și testelor, aparatele se încadrează în aceste marje. Astfel, Biroul Român de Metrologie Legală trebuie să supună aparatele unor teste, unor probe de măsurare, unor încercări de rezistență climatică, unor probe de căldura, unor șocuri mecanice după cum prevede expres Norma („cinemometrul trebuie supus unor încercări de rezistență climatică, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la șocuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lăsat să cadă, trebuie supus la probe de căldură – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercări – pct. 3.3.1). Odată emis buletinul de verificare metrologică rezulta că aparatul îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi utilizat în măsurătorile de interes public și că măsurătorile pe care le dă se încadrează în aceste marje de eroare.

Corect s-a reținut faptul că la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 3%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate, apreciindu-se faptul că aplicarea marjei de ± 3% din valoarea vitezei măsurate este acceptată pentru eliberare buletinului de verificare metrologică periodică care conferă aparatului posibilitatea de a fi folosit în interes public și că nu mai este necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.

In speta de fata, corect s-a retinut ca situația de fapt inserata în cuprinsul procesului verbal se probează cu planșa fotografică depusă de intimat în probațiune, care conține 2 fotografii realizate cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, din fotografia realizată la data de 06.07.2013, ora 19:41:51, rezultă că autoturismul petentei, înmatriculat sub nr._, a rulat cu o viteză de 142 km/h, indicată în fotografie în dreptul semnului „T”(Target-Ț.), fapt ce reiese și din vizionarea înregistrării video (din înregistrare reiese si viteza de 143 km/h).

Din aceasta perspectiva, corect s-a apreciat ca la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.

Cat priveste critica in sensul careia nu s-a dat eficienta principiului in dubio pro reo, instanta de control judiciar retine ca, in conformitate cu Jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta), reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/2003,

197/2003 si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu operează automat (respectiv nu se aplica automat principiul in dubio pro reo) si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.

Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, corect s-a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta petentă M. M. C., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, București, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 420/17.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. C.M. N.-Ș.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./29.09.2014/4 ex.

← Pretentii. Sentința nr. 1029/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CONSTANŢA