Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 480/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 6301/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 480

Ședința publică de la 03 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent E. I., cu domiciliul în ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 535/21.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că părțile nu au solicitat probe noi în apel.

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 223 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2013 sub nr._, petentul E. I. a solicitat anularea procesului–verbal de constatare a contravenției CP nr._ din data de 20.02.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20.02.2013 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru neacordarea priorității de trecere unor pietoni care au traversat ., venind din dreapta sa, însă nu este vinovat de săvârșirea faptei, întrucât când s-a apropiat de trecerea de pietoni a redus viteza pentru a putea opri în caz de nevoie și a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni care veneau din stânga sa. Petentul a mai aratat că nu a văzut pietonii care veneau din stânga decât când se afla deja pe trecerea de pietoni și nu avea cum să oprească pe trecere.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 118 din O.U.G. 195/2002 și art. 11 alin. 1 și 5, art. 32 O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a depus la dosar, în copie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 20.02.2013; copia dovezii de reținere a permisului de conducere . nr._ din data de 20.02.2013.

Prin încheierea nr. 7715/2013 din 05.06.2013 a fost anulată cererea de chemare în judecată a petentului, în temeiul art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă.

În data de 25.06.2013 petentul a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare, iar prin Încheierea din 17.07.2013 s-a admis cererea de reexaminare și s-a procedat la retrimiterea cauzei completului inițial învestit.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri constând în șase fotografii radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, copie certificat de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar, certificatul de omologare, adresa Serviciului Poliției Rutiere privind împrejurările constatării contravenției.

In drept, intimatul a invocat prevederile OUG 195/2002, rep. HG 1391/2006, OG 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor

Instanța, la termenul din data de 21.10.2013, a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba testimonială cu un martor, M. N..

Prin sentinta civila nr. 535/21.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul E. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., a fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/20.02.2013.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.02.2013, petentul E. I. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei precum și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus auto cu nr._ pe . la trecerea pentru pietoni din dreptul sălii Hidrotehnica nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni care traversau regulamentar . de mers, din partea dreaptă a conducătorului auto. S-a mentionat în procesul-verbal că fapta petentului a fost înregistrată de aparatul video – radar aflat pe auto_ și filmat pe caseta B695.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni au fost consemnate mențiunile sale, respectiv faptul că a văzut târziu.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le-a găsit întemeiate pentru considerentele următoare.

Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:

Art. 135 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (…) lit. h „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 – Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) „ lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”

Din planșă foto aflată la fila 28 (momentul 12:02:59) se observă foarte clar că petentul a oprit la trecerea de pietoni și a așteptat să treacă pietonul care traversa din partea stângă a conducătorului auto, pe sensul său de mers. În aceeași planșă foto se observă faptul că pe sensul opus de mers se afla un grup de pietoni, care erau însă la o distanță semnificativă de axul drumului. Astfel, la momentul 12:03:00 (planșa foto de la fila 26), când pietonii care veneau din dreapta conducătorului auto au ajuns la axul drumului, autoturismul petentului era deja plecat și depășise deja marcajul trecerii de pietoni.

În aceste condiții, instanța a reținut că nu s-au întrunit elementele conținutului constitutiv al contravenției prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, și anume în privința condiției ca pietonul să se afle pe același sens de mers. Pietonii nu se aflau nici măcar la limita axului drumului când a trecut autoturismul petentului peste marcajul pietonal, iar între autoturismul condus de petent și axul drumului mai exista o bandă de circulație, astfel că nu se poate pune problema că pietonilor care încă nu ajunseseră la axul drumului nu li s-a acordat prioritate de către petent.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut că fapta săvârșită de către petent nu constituie contravenție, lipsindu-i unul din elementele constitutive, motiv pentru care plângerea contravențională a fost admisă cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic întocmit.

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca prin probele depuse la dosarul cauzei pe parcursul cercetarii judecatoresti, a demonstrat fara dubiu starea de fapt retinuta de catre agentul constatator in procesul-verbal de contraventie, mentionand ca nu isi poate insusi motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca pietonii nu se aflau pe sensul de mers al autoturismului condus de catre petent, intrucat din vizionarea imaginilor depuse de catre IPJ Constanta la dosarul cauzei, rezulta ca grupul de pietoni caruia petentul avea obligatia sa-i acorde prioritate, se angajeaza in traversare la momentul 12:02:58, pe prima banda a sensului de mers al petentului, inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal - momentul 12:02:59, astfel ca se observa in mod clar ca la momentul la care autoturismul condus de catre petent ajunge in dreptul marcajului pietonal, grupul de pietoni era angajat in traversarea strazii respecvtive, pe sensuld e mers al autoturismului cu nr. de inmatriculare_, petentul nerespectand obligatia de a le acorda prioritate de trecere acestora.

Legal citat, intimatul petent a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefundat, aratand ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este fondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni au fost consemnate mențiunile sale, respectiv faptul că a văzut târziu.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, in mod corect s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:

Instanta de control judiciar retine ca, din probele depuse la dosarul cauzei pe parcursul cercetarii judecatoresti, intimatul a demonstrat fara dubiu starea de fapt retinuta de catre agentul constatator in procesul-verbal de contraventie, situatie in care instanta de apel nu isi poate insusi motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca pietonii nu se aflau pe sensul de mers al autoturismului condus de catre petent, cata vreme din vizionarea imaginilor depuse de catre IPJ Constanta la dosarul cauzei, rezulta ca grupul de pietoni caruia petentul avea obligatia sa-i acorde prioritate, se angajeaza in traversare la momentul 12:02:58, pe prima banda a sensului de mers al petentului, inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal - momentul 12:02:59, astfel ca se observa in mod clar ca la momentul la care autoturismul condus de catre petent ajunge in dreptul marcajului pietonal, grupul de pietoni era angajat in traversarea strazii respecvtive, pe sensul de mers al autoturismului cu nr. de inmatriculare_, petentul nerespectand obligatia de a le acorda prioritate de trecere acestora.

In atare situatie, instanța de fond in mod nelegal a reținut că nu s-au întrunit elementele conținutului constitutiv al contravenției prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, și anume în privința condiției ca pietonul să se afle pe același sens de mers, intrucat din vizionarea imaginilor depuse de catre IPJ Constanta la dosarul cauzei, rezulta ca grupul de pietoni caruia petentul avea obligatia sa-i acorde prioritate, se angajeaza in traversare la momentul 12:02:58, pe prima banda a sensului de mers al petentului, inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal - momentul 12:02:59, astfel ca se observa in mod clar ca la momentul la care autoturismul condus de catre petent ajunge in dreptul marcajului pietonal, grupul de pietoni era angajat in traversarea strazii respecvtive, pe sensul de mers al autoturismului cu nr. de inmatriculare_ .

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul petent E. I., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 535/21.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 20.02.2013 de către organul constatator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent E. I., cu domiciliul în ., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 535/21.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 20.02.2013 de către organul constatator, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. D. D.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./03.10.2014/4 ex.

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 994/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul CONSTANŢA