Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 994/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 994/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 9788/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 994
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.03.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: M. C.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. M. INDIVIDUAL DOCTOR NICOLITA V. S. – cu sediul în ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul S. I. TAXE LOCALE TÎRGUSOR – cu sediul în sat Tîrgușor, ., . și . – cu sediul în sat Tîrgușor, ., ., având ca obiect – anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. A. pentru reclamant și pentru pârâta . răspunde avocat C. P., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța având în vedere dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă și poziția procesuală a părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea înștiințării emisă la data de 24.09.2013 de către pârât și anularea dispoziției nr. 129/29.10.2013 pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Precizează că nu sunt îndeplinite condițiile de art. 249 alin.3 din Legea nr.571/2003, C. M. Individual Dr. N. V., nefiind o persoană juridică. Potrivit prevederilor O.U.G nr. 124/1998 cabinetul este o unitate fără personalitate juridică fiind o unitate publică care oferă servicii publice în domeniul medical. Veniturile realizate de medici nu sunt încadrate în categoria veniturilor economice întrucât serviciile medicale sunt desfășurate în mod independent. Înștiințarea de plată contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală întrucât nu se face nicio referire la motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază obligația reclamantului pentru plata impozitului pe clădiri. Mai arată că nelegalitatea actului administrativ fiscal contestat este dată și de lipsa precizărilor referitoare la data la care înștiințarea își produce efectele. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării. Contestația formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiilor art. 249-250 Cod fiscal. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
TRIBUNALUL
La 19.11.2013 reclamantul C. Medica Individual Doctor N. V. Ș. a chemat în judecată . de I. și Taxe Locale Târgușor pentru anularea Dispoziției nr. 129/2013, înștiințarea de plată din 24.09.2014, suspendarea executării actului administrativ emis la 24.09.2014.
În fapt, prin înștiințarea e plată in 24.09.2013 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată cu titlu de impozit clădiri în cuantum de 12.692 lei.
Contestația administrativă a fost respinsă prin dispoziția nr. 129/2013.
Spațiul în care funcționează cabinetul medical este deținut de reclamant în baza contractului de concesiune înregistrat sub nr. 3642/2004 încheiat cu Consiliul Local Târgușor și actele adiționale ulterioare încheiate.
Pârâții au arătat că urmare a controlului Camerei de Conturi s-a constatat că pentru clădirile pe care le deține reclamantul în baza contractului de concesiune nr. 3642/2004, nu a fost stabilită taxă pe clădiri conform art. 249 alin.3 din legea nr. 571/2003.
Astfel s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de 9140 lei impozit clădire și 3.552 lei accesorii conform art. 249 alin.4 din Legea nr. 571/2003.
Reclamantul consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 249 alin.3 Cod fiscal întrucât nu este persoană juridică.
În acest sens invocă dispozițiile art. 1 alin.1 și 3 din OG nr. 124/1998 din care rezultă că profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical individual (în speță) fără personalitate juridică.
Conform art. 9 alin.1 OG nr. 124/1998 veniturile realizate din activitatea cabinetului medical se impozitează potrivit dispozițiilor legale privind impunerea veniturilor realizate din activitatea desfășurată pe baza liberă inițiativă.
Constituie venituri din profesii liberale, venituri obținute din exercitarea profesiilor medicale.
Conform art. 250 alin.1 pct.5 Legea nr. 5471/2013 nu se datorează impozit pentru clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Reclamantul arată că decizia de impunere nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 Cod pr. fiscală nefăcându-se nici o referire la motivele de fapt și drept pe care se întemeiază dispoziția de plată, perioada pentru care este perceput impozitul, rămășițe, în ce constau accesoriile, pentru ce perioadă sunt calculate .
În drept invocă art. 215 alin.3, art. 218 respectiv art. 212 Cod pr.fiscală coroborat cu art. 8, 14, 15 și 18 din legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că reclamantul deși nu are personalitate juridică este subiect de drept juridic astfel că nu este exonerat de plata impozitului.
Normele metodologice de aplicare a art. 250 Cod fical prevăd la art. 22 că prin sintagma „ incăperi care sunt folosite pentru activități economice” menționată la art. 250 pct.1-5, 7,11,14,15 și 17 cod fiscal se înțelege spațiile utilizate pentru realizarea oricărei activități de producție, comerț sau prestări servicii definite de Legea nr. 287/2009 altele decât destinațiile specifice categoriilor de clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.
Raportat la normele de aplicare a art. 249 Cod fiscal pârâtul invocă art. 7 ce cuprinde definiții ale termenilor comuni: activități, activități de producție, normele de aplicare a art.7 Cod fiscal, art. 41 și 46 Cod fiscal.
Prin urmare pârâtul a arătat că activitatea reclamantului întemeiată pe o profesie liberală – medic – generează venituri, fiind o activitate economică în accepțiunea disp.art. 249 alin.3 Cod fiscal.
Prin încheierea nr. 654/27.02.2014 instanța a respins cererea de suspendare a executării actului fiscal.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Procedând la judecata cauzei se reține:
La 01.10.2004 între Consiliul local Târgușor și N. C. V. Ș. s-a încheiat contract de concesiune având ca obiect exploatarea spațiului în care funcționează cabinetul medical individual MF 0233 situat în .> Ulterior s-au încheiat trei acte adiționale la contractul de concesiune având ca obiect fie întinderea spațiului concesionat fie valoarea redevenței.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi în perioada1609/_13 la . constatat, verificând modul de stabilire și plată a taxei pe clădirea concesionată că aceasta nu s-a declarat și plătit.
În timpul acestui control s-a stabilit valoarea taxei pe clădirea concesionată datorată de reclamant în sumă de 9140 lei și penalități de 3552 lei pentru perioada 2010-2013.
Pârâtul a emis înștiințare de plată cu aceste sume. Contestația administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin dispoziția nr. 129/2013.
În drept se reține:
Decizia de impunere a avut ca temei art. 249 alin.3 Cod fiscal care arată că pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unității administrativ teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori folosință, după caz persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxă pe clădire, care reprezintă sarcină fiscală a concesionarilor, în condiții similare impozitului pe clădiri.
În ceea ce privește apărarea reclamantului cu privire la faptul că art. 249 alin.3 nu i se aplică întrucât nu este persoană juridică instanța apreciază că sunt întemeiate.
În speță reclamantul este un cabinet medical individual.
Conform art. 1 alin.3 lit. a din OG 124/1998 profesia de medic, ca profesie liberală poate fi exercitată în forma cabinetului medical individual.
C. medical individual este înființat de medicul care își desfășoară activitatea în respectiva unitate, această formă de organizare neavând personalitate juridică, funcționând ca persoană fizică, fiind vorba de exercitarea liberală a profesiei medicale.
Cum reclamantul își desfășoară activitatea de medic sub forma de organizare cabinet medical individual rezultă că din punct de vedere fiscal nu poate fi asimilată unei persoane juridice pentru a fi obligată la plata taxei pe clădiri instituită de art. 249 alin.3 Cod fiscal.
În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin.1 pct.5 Cod fiscal se reține că pentru clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice nu se datorează impozit.
Având în vedere forma de organizare a reclamantului instanța reține că potrivit art.79 alin.1 OG 124/1998 veniturile realizate din activitatea cabinetului medical se impozitează potrivit dispozițiilor legale privind impunerea veniturilor realizate din activități desfășurate pe baza liberă inițiativă.
În speță reclamantul a arătat că nu realizează venituri economice în timp ce pârâții consideră că realizând venituri economice nu+i este aplicabilă scutirea prevăzută de art. 250 alin.1 pct-5.
În raport de susținerile pârâților instanța reține.
Art. 41 lit.a Cod fiscal arată că sunt supuse impozitului pe venit, venituri din activități independente conform art. 46 care la rândul lui arată că aceste venituri cuprind venituri comerciale reglementate de alin.2, venituri din profesii liberale reglementate de alin.3, venituri din drepturi de proprietate intelectuală reglementate de alin.4.
Venituri comerciale sunt considerate venituri din fapte de comerț ale contribuțiilor din prestări servicii altele decât cele prevăzute la alin.3, precum și prin practicarea unei meserii.
Conform alin.3 constituie venituri din profesii liberale, veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale….
Instanța apreciază că reclamantului îi sunt aplicabile disp.art. 46 alin.3.
În ceea ce privește activitatea economică instanța reține:
Conform art. 7 alin.1 pct.1 activitatea reprezintă orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit.
Art. 127 Cod pr.fiscală reglementează persoana impozitată și activitatea economică.
Într-adevăr în înțelesul titlului privind TVA, activitățile economice cuprind activitatea producătorilor comercianți sau prestator de servicii inclusiv activități extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora.
Prin urmare asimilând definiția activității economice prevăzută de art. 127 alin.3 la dispozițiile art. 250 pct.5 Cod fiscal în privința reclamantului se apreciază că acesta desfășoară ca persoană fizică activități economice în înțelesul codului fiscal.
Instanța are în vedere și punctul 22 din normele de aplicare a art. 250 cod fiscal.
Se apreciază că pârâții însă în mod greșit au emis decizia de impunere apreciind că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 249 alin.3Cod fiscal.
În plus de motivele indicate mai sus reținute de instanță în raport de calitatea reclamantului de persoană fizică,ca pertinente instanța va reține:
Art. 248 lit.a Cod fiscal reglementează impozitul pe clădire.
Conform normei metodologice de aplicare a art. 248 pct.12 se reține:
Persoana fizică și persoane juridice prevăzute în Titlul IX (impozite și taxe locale) precum și de norme metodologice, în calitate de contribuabil, are obligația să contribuie prin impozite și taxe locale la cheltuielile publice locale.
Contribuabilii persoane fizice sunt conform pct.12 alin.2 lit.b persoane fizice care exercită orice profesie cum sunt cele medicale etc.
Prin urmare reclamantului din prezenta cauză nu-i sunt aplicabile disp.art. 249 alin.3 Cod fiscal care se aplică doar persoanelor juridice.
Organul fiscal trebuie să aibă în vedere disp.art. 249 alin.1 care arată că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează impozit pe clădire.
Reclamantul persoană fizică însă nu are în proprietate construcția astfel că nu datorează impozit.
În concluzie instanța reține că pârâții au emis decizia de impunere socotind că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 249 alin.3 Cod. pr.fiscală.
Instanța în raport de toate aceste considerente a reținut că reclamantul fiind persoană fizică pentru aspectele de drept invocate nu-i este aplicabilă dispoziția art. 249 alin.3 Cod pr.fiscală astfel că acțiunea reclamantului apare ca fondată.
În privința aplicării art. 250 pct.5 instanța apreciază că doar în măsura în care reclamantul, care desfășoară activitate economică în înțelesul codului fiscal ar desfășura în spațiul deținut o altă activitate decât destinațiile specifice categoriei de clădiri (și metodologia de aplicare a art. 250 pct.22), respectiv alte activități decât cele medicale nu ar beneficia de scutirea de la plata impozitului.
Pentru a se aplica art. 250 pct. 5, reclamantul trebuia să aibă în proprietate construcția și să desfășoare în acea construcție doar activități medicale.
Așa cum am arătat însă reclamantul fiind persoană fizică care are în concesiune nu în proprietate construcția nu datorează impozit pe clădire conform art. 249 alin.3 aplicabil doar persoanelor juridice, neexistând o dispoziție legală pentru ca persoana fizică ce are doar un drept de folosință asupra construcției conform contractului de concesiune să fie obligată la plata impozitului pe construcții.
Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. M. INDIVIDUAL DOCTOR NICOLITA V. S. – cu sediul în ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul S. I. TAXE LOCALE TÎRGUSOR – cu sediul în sat Tîrgușor, ., . și . – cu sediul în sat Tîrgușor, ., ..
Anulează Dispoziția 129/29.10.2013 și pe cale de consecință și înștiințarea emisă la 24.09.2013 de pârât.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. A. G.
Red.jud. M. C. 15.04.2014
Tehnored.gref.E. N. 23.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1651/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 480/2014.... → |
|---|
