Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 947/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 20299/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 947
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ._, formulat de apelantul petent T. D. A., cu domiciliul în Târgu N., ., jud. N., în contradictoriu cu intimatul I. P. JUDETENE CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6456/06.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 583 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2013 sub nr._ petentul T. D.-A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.07.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., solicitând în principal anularea procesului-verbal iar în subsidiar anularea măsurii reținerii permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că în data de 11.07.2013 se afla la volanul autoturismului cu nr._ dinspre C. spre Târgu N., mai exact în loc. O., deplasându-se către M. K.. Petentul precizează că traseul respectiv este foarte des circulat autovehicule cu gabarit depășit sau autoutilitare care staționează adesea pe traseu. Acesta arată nu a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal dublu continuu, ci s-a deplasat cu viteză mai mare pe lângă un convoi agabaritic, banda a doua fiind liberă și putându-se circula pe aceasta. Agentul constatator nu i-a pus la dispoziție niciun fel de înregistrare care să confirme cele consemnate în procesul-verbal și i-a reținut persmisul de conducere. De asemenea, agentul constatator nu i-a întocmit procesul-verbal pe loc, pe motiv că se grăbește iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat nu aveam pe unde să depășesc, aspecte care fac procesul-verbal nelegal.
La cerere petentul a atașat copia procesului-verbal . nr._, a procesului-verbal . nr._, a dovezii . nr._.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 5 și 11 din O.G. 2/2001, art. 45, 89, 115 din O.U.G. 195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în temeiul art. 19 din O.U.G. 80/2013.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acestuia.
În data de 13.12.2013 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii ca nefondată. Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, potrivit prev. Art. 109 din O.U.G. 195/2002, în cauză nefiind întomite alte acte de constatatare. Procesul verbal respectă cerințele impuse de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate elementele probatorii. Cu privire la temeinicia acestuia, ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator.
În drept a invocat dispozițiile art. O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, O.G. 2/2001, iar în probațiune a depus raportul agentului constatator din data de 16.11.2013.
La termenul de judecată din data de 21.05.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorul asistent L. I. V., a cărui depoziție se află la fila 42 din dosar.
Prin sentinta civila nr.6456 din 6.06.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul T. D.-A..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.07.2013 de intimatul I. de Politie Judetean Constanta, petentul T. D.-A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 coroborat cu art. 120 alin. 1 lit. i din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 11.07.2013, ora 16:00 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2A dinspre loc. O. către loc. M. K., și ajungând la km 188+500m a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui convoi agabaritic peste marcajul longitudinal dublu continuu, deplasându-se pe prima bandă a sensului opus.
Instanța a avut în vedere dispozitiile art. 120 alin. 1 lit. i din R.A. O.U.G. 195/2002 potrivit cărora” Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; si ale art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 Constituie contravenție și se sanctionează cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvâșirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;
Cu privire la legalitatea procesului verbal, s-a reținut că acesta s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator nu i-a pus la dispoziție niciun fel de înregistrare care să confirme cele consemnate în procesul-verbal, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, nicio dispoziție legală neprevăzând o astfel de obligație în sarcina agentului constatator.
O a doua critică de nelegalitate este reprezentată de faptul că agentul constatator nu i-a întocmit procesul-verbal pe loc, pe motiv că se grăbeste iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat nu aveam pe unde să depășesc. Din economia dispozițiilor art. 25 din O.G. 2/2001 care prevăd că procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului instanța a reținut că întocmirea procesului-verbal pe loc nu este obligatorie, mai ales în cazuri precum cel de față, când agentul constatator oprise un convoi agabaritic iar drumul național se aglomerase. Cu privire la consemnarea observațiilor petentului din rubrica alte mențiuni, instanța a constatat că neconsemnarea acestora sau consemnarea neexactă reprezintă motive de nulitate care pot duce la anularea procesului-verbal de contravenție doar în cazul în care i s-a adus petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. În speță, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât mențiunile petentului pe care agentul constatator nu le-a consemnat la momentul constatării contravenției pot fi reiterate în fața instanței pe calea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută în actul de constatare nu a putut fi răsturnată de petent. Potrivit art. 249 C. Pr. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Petentul însă nici nu a solicitat probe în susținerea plângerii.
Dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr.2/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de act procedural – instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică. Din această perspectivă, așa cum s-a evocat anterior, îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art.47 din OG nr.2/2001) prevederile art.175 C.proc.civ.
Instanța a mai reținut că, sub aspectul sarcinii probei, însăși jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței par.28) recunoaște dreptul statelor semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului de a permite existența unor prezumții de fapt sau de drept, cu cerința de a respecta cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit pe de o parte și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție pe de altă parte.
Astfel fiind, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a avut în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par.1 al art.6 și pe de altă parte prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat. Plecând de la premisa enunțată, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție ce îi este garantată petentului de art.6 par.2 din CEDO, aplicabil prin prisma dispozițiilor art.11 și ale art.20 din Constituția României, nu este absolută, iar petentul nu a înțeles să-și probeze în niciun fel afirmația conform căreia ceea ce a fost consemnat în procesul verbal nu ar corespunde realității.
În lipsa unui minim suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus, instanța nu poate constata că situația de fapt din procesul verbal a fost greșit reținută. În atare condiții, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului (si anume că petentul nu ar fi efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal dublu continuu, ci s-ar fi deplasat cu viteză mai mare pe lângă un convoi agabaritic, banda a doua fiind liberă și putându-se circula pe aceasta). Petentul nu a cerut administrarea niciunei probei din care să rezulte că nu ar fi efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului continuu.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul T. D.-A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.07.2013, ca neîntemeiată.
Petentul T. D. A. a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat anularea sentintei atacate si rejudecand, admiterea plangerii iar in subsidiar anularea masuriii retinerii permisului .
In motivarea apelului s-a aratat ca sentinta instantei de fond este nelegala si netemeinica. Sustine apelnatul ca in mod gresit prima instanta a retinut in motivarea sentintei ca nu ar fi solicitat probe in sprijinul plangerii depuse, intrucat a solicitat proba cu inregistrarea video. Desi a solicitat instantei judecata in lipsa sa, avand in vedere ca domiciliul sau este in celalalt capat al tarii, acest lucru nu scuteste instanta de rolul pe care il are conform legii si mai ales nu este obligat asa se rezume la probele solicitate in dosar.
Considera apelnatul ca est eobligatorie prezenta unei inregistrari, marturii sau cel putin a unei diagrame apartinand unuia dintre conducatorii auto ce faceau parte din convoiul agabaritic.
Solicita instantei sa ia act de aprecierile subiective ale agentului constatator si anuem faptul ca prima banda de mers ar fi fost libera, iar convoiul pe care l-ar fi depasit neregulamentar circula pe banda a doua a sensului de mers.
In dovedire a solicitat readministrarea probelor depuse in fata instantei de fond, precum si depunerea diagramei tahograf de la autivehiculele apartinand convoiului agabaritic.
Cererea de apel a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timru in valoare de 20 lei.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 470 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.07.2013 de intimatul I. de Politie Judetean Constanta, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 coroborat cu art. 120 alin. 1 lit. i din R.A. O.U.G. 195/2002 și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 11.07.2013, ora 16:00 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2A dinspre loc. O. către loc. M. K., și ajungând la km 188+500m a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui convoi agabaritic peste marcajul longitudinal dublu continuu, deplasându-se pe prima bandă a sensului opus.
Criticile apelantului cu privire la probele administrate in cauza si considerentele primei instante nu pot fi primite. Instanta de fond a audiat martorul asistent din procesul verbal contraventional, numitul L. I. V. care a fost si martor ocular fiind unul din conducatorii auto ai convoiului agabaritic, sens in care a declarat ca petentul a depasit convoiul neregulamentar. In ceea ce priveste proba video solicitata de petent, aceasta proba nu exista, iar aprecierea apelnatului ca este obligatorie existenta unei inregistrari video este lipsita de temei legal, legea neconditionand ca toate faptele contraventionale la regimul circulatiei sa fie dovedite prin inregistrari video.
Se apreciaza de catre instanta de control judiciar ca in mod judicios a retinut prima instanta ca in lipsa unui minim suport probator apt sa induca un dubiu cu privire la situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat, instanta nu poate constata ca ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal este gresita, astfel cum a sustinut petentul prin plangerea contraventionala.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că in concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, Tribunalul apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului. care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Rolul activ al judecătorului în procesul civil, nu trebuie să afecteze principiul disponibilității și echilibrul procesual dintre părți, ci trebuie să dea eficiență intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite să concureze la soluționarea cauzelor în mod legal și într-un termen rezonabil.
Rolul activ al judecătorului trebuie să se armonizeze cu obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință. Așadar rolul activ al judecătorului nu devine un mijloc de promovare al conduitei procesuale arbitrare a părților, instanța neputându-se substitui părții, indiferent dacă beneficiază sau nu de asistența unui avocat.
Prin urmare, apare ca neintemeiata si critica apelantului cu privire la lipsa rolului activ al instantei de judecata.
Se retine ca neintemeiata si cererea subsidiara a apelantului petent de anularea a masurii retinerii permisului de conducere care reprezintă o sancțiune complementară ce se aplică în mod obligatoriu pentru fapta comisă, nefiind lăsată la libera apreciere a agentului de poliție; în egală măsură, nici dispozițiile legii speciale referitoare la circulația pe drumurile publice și nici dreptul comun – reprezentat de OG 2/2001 – nu prevăd posibilitatea înlăturării unei sancțiuni complementare de acest tip, cu atât mai mult cu cât doar sancțiunile principale pot fi înlocuite cu alte sancțiuni – tot principale (exemplul înlocuirii amenzii cu avertisment).
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent T. D. A., cu domiciliul în Târgu N., ., jud. N., în contradictoriu cu intimatul I. P. JUDETENE CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6456/06.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.M. C.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
8.12.2014/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 951/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 09/2014.... → |
|---|
