Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 798/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 15137/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 798/APCA
Ședința publică din data de 21.10.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal contravenție, promovat de apelant N. C. prin reprezentant legal C. R., cu domiciliul în O., ., ., etaj 1, apt. 22, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 772/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimati fiind P. M. C. – DIREȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul în C., județul C. și ., cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 14.10.2014 și la data de 21.10.2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 07.06.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul N. C., prin mandatar C. R., a solicitat în contradictoriu cu intimata PRIMARIA M. C.- DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/27.05.2013, implicit anularea amenzii contravenționale în valoare de 400 de lei, precum și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin dispunerea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului său, marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_ . În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 27.05.2013, ora 13:30, autoturismului său, marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, fiind parcat pe marginea trotuarului aferent străzii Soveja, a fost ridicat de către reprezentanții Direcției Poliției Locale.
De asemenea, petentul a susținut că a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.05.2013, pentru că a expus spre vânzare autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, în loc nepermis. Prin același proces-verbal, agentul constatator a dispus și măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului. Pentru a reintra în posesia autovehiculului, petentul a arătat că a fost obligat să achite o taxă în cuantum de 600 lei.
Petentul a contestat atât legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cât și legalitatea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului său.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, petentul a susținut că acesta nu respectă condițiile de formă impuse de lege, respectiv: lipsesc mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, agentul constatator nu i-a respectat dreptul de a-i comunica că poate face obiecțiuni la proces și de a-i consemna aceste obiecțiuni, fapta reținută în sarcina sa este insuficient descrisă și nu face referiri la împrejurările în care a fost săvârșită. Totodată, petentul a precizat că fapta reținută în sarcina sa a fost în mod greșit încadrată la art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a susținut că procesul-verbal de contravenție cuprinde inserate lucruri neconforme cu realitatea, arătând că autoturismul se afla parcat nu în stația RATC Brotăcei, ci pe trotuarul din partea opusă. De asemenea, petentul a precizat că simpla lipire pe geam a unei coli de hârtie cu câteva caracteristici ale mașinii și un număr de telefon, nu reprezintă o activitate de „ expunere spre vânzare”.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin dispunerea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, petentul a susținut că măsura a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, iar impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unei temei legal. În acest sens, petentul a arătat că ridicarea autoturismului s-a făcut în mod abuziv, fără acordul său, fără o notificare telefonică, în lipsa unui proces verbal de contravenție, actul constatator fiind încheiat ulterior, la circa 1,5 ore mai târziu, la depozitul unde fusese dusă mașina. De asemenea, cu ocazia ridicării autoturismului, nu a fost încheiat nici un act de constatare a stării tehnice a mașinii, iar la recuperarea sa din depozit, a sesizat mai multe zgârieturi, ce sunt atestate prin procesu-verbal de predare-primire.
În privința capătului de cerere privitor la restituirea sumei de 600 de lei, petentul a menționat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, întrucât măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului său a fost dispusă în mod nelegal, întrucât, de față fiind, nu se impunea ridicarea autoturismului.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, HCLM nr. 10/2009 și art. 998-999 C.civ. achitare a taxei de ridicare și transport a autovehiculului din 10.07.2013.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie ( filele 23-28): procesul verbal de contravenție . nr._/27.05.2013, chitanța . nr._/27.05.2013, chitanța . nr._, proces verbal de predare-primire, cerere, procură.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin înscrisul depus prin Serviciul Registratură în data de 21.06.2013, petentul și-a precizat cererea, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe ., în solidar cu intimata PRIMARIA M. C.- DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ- prin PRIMARUL M. C.. De asemenea, petentul a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citată, intimata PRIMARIA M. C.- DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ- prin PRIMARUL M. C. nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție ( filele 40-48).
La termenul din data de 14.10.2013, instanța a constatat că prezenta cerere are două capete de cerere: plângere contravențională și pretenții, iar la termenul din data de 18.11.2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a ..
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții procesuale: excepția inadmisibilității( motivată de împrejurarea că petentul nu parcurs procedura prealabilă a medierii), excepția netimbrării cererii, și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că pârâta nu este parte în procesul-verbal de contravenție. De asemenea, pârâta a solicitat disjungerea capătului de cerere având ca obiect pretenții, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul petentului.
La termenul din data de 20.01.2014, instanța a respins toate excepțiile invocate de către pârâta ., precum și cererea de disjungere, ca neîntemeiate.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martorul P. A. F., a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la fila 110 din dosar.
Prin Sentința civilă 772/27.01.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale, precum și a cererii având ca obiect pretenții ca nefondate.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.05.2013, dresat de un agent constatator din cadrul Poliției Locale C., s-a reținut că petentul N. C. a expus spre vânzare autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, pe trotuarul aferent . stația de RATC Brotăcei, săvârșind astfel contravenția prevăzută art. p pct. 34 din HCLM nr. 10/2009 și sancționată de art. 10 din același act normativ.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat, 27.05.2013, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale, 07.06.2013, instanța a constatat că a fost respectat termenul de formulare a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la înmânarea procesului verbal de contravenție contestat.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta cuprinde următoarele mențiuni prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, data comiterii faptei imputate și semnătura agentului constatator.
Relativ la motivele de nulitate invocate de către petent, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.:
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că din cuprinsul procesului-verbal lipsesc mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, instanța a subliniat că, conform art. 16 alin.(1) din OG nr. 2/2001, actul de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Totodată,se reține, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând dispozițiile legale redate mai sus, instanța a reținut că lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului atrag doar sancțiunea nulității relative, în condițiile dovedirii existenței unei vătămări ce nu poate fi remediată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, vătămare pe care petentul nu o invocă și nici o probează.
De asemenea, instanța a mai reținut faptul că sancțiunea nulității relative, iar nu cea a nulității absolute, este incidentă și în cazul în care nu este respectat dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, ori, având în vedere formularea prezentei plângeri contravenționale și prezentarea tuturor aspectelor ce ar putea conduce la admiterea ei, în fața instanței, această posibilă nulitate relativă este acoperită.
Referitor la motivul de nulitate ce rezidă din insuficienta descriere a faptei, cum susține petentul, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 16 alin.1 din O.G.2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (…) descrierea faptei contravenționale (…), precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa faptei săvârșite atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Astfel, instanța a reținut că rațiunea instituirii cerinței ca procesul - verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Procesul - verbal de contravenție nu trebuie să conțină formule sacramentale de genul ’’contravenientul a săvârșit următoarea faptă: (…)’’, fiind suficient ca elementele esențiale ale acesteia să se poată desprinde din întreg conținutul procesului- verbal.
În cuprinsul actului contestat, constată instanța, s-a arătat că: petentul N. C. a expus spre vânzare autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, pe trotuarul aferent . stația de RATC Brotăcei. Astfel, analizând conținutul procesului-verbal, instanța a apreciat că fapta indicată este suficient descrisă astfel încât să se poată stabili dacă aceasta corespunde încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale, iar fapta reținută în sarcina petentului corespunde încadrării juridice stabilite, respectiv art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009, contrar celor susținute de către petent.
În aceste condiții, instanța a apreciat că descrierea faptei, astfel cum a fost făcută în cuprinsul procesului verbal, permite efectuarea controlului legalității și temeiniciei actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente,reține instanța, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională și sancțiunile complementare, care urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic sancțiunilor penale. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, pentru compatibilitatea unei astfel de reglementări cu spiritul Convenției fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională, cuprinsă în acest act normativ și, în mod special, din analiza textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, care poate fi făcută prin orice mijloc de probă, în condițiile legii.
De asemenea, apreciază instanța, situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat se probează atât cu fotografia efectuată în momentul constatării faptei imputate petentului, cât și cu cele declarate de martorul audiat în cauză, din care rezultă că autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, se afla parcat pe trotuarul aferent . pe un afiș de vânzare.
În drept, reține instanța incidența disp.art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009, potrivit cu care „ expunerea spre vânzare a autovehiculelor pe străzi, trotuare, alei sau în alte locuri publice, cu excepția locurilor autorizate” reprezintă contravenție.
Conform art. 10 din HCLM nr. 10/2009, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009 se sancționează cu amendă contravențională de la 400 la 1000 lei pentru persoane fizice.
În aceste condiții,se apreciază că sancționarea petentului cu amendă, în cuantum de 400 de lei este legală.
În privința capătului de cerere subsidiar, prin care petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiat, prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute în art. 5 alin. 5, art. 7 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, atitudinea petentului care neaga fapta reținută în sarcina sa, susținând într-un mod total neplauzibil că simpla lipire pe geam a unei coli de hârtie cu câteva caracteristici ale mașinii și un număr de telefon, nu reprezintă o activitate de „ expunere spre vânzare”, fundamentează convingerea instanței că sancțiunea avertismentului nu ar fi aptă a asigura realizarea funcției educative și a celei preventive ale sancțiunii contravenționale.
În privința măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului petentului, instanța a considerat că susținerile petentului sunt neîntemeiate, măsura fiind dispusă și efectuată cu respectarea procedurii legale. Astfel, autoturismul a fost ridicat pe baza dispoziției de ridicare de la dosar, dispoziție care nu este condiționată de încheierea procesului-verbal de contravenție anterior, ci acesta poate fi încheiat și ulterior. De asemenea, legea nu impune nicio obligație de notificare a proprietarului mașinii sau de existență a consimțământului acestuia.
Prin urmare, apreciază instanța, în ceea ce privește capătul de cerere prin care petentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de prejudiciu material, cauzat de ridicarea abuzivă a autoturismului acesteia, acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului, în condițiile art. 1349 și 1357 Cod civil, se impune constatarea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Or, în speță, se reține, fapta ilicită alegată de petent: emiterea, în mod nelegal, a dispoziției de ridicare a autovehiculului și, în consecință, luarea măsurii tehnico-administrative în mod nelegal, lipsește, aceasta în condițiile în care, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, dispoziția de ridicare a autovehiculului petentului a fost dispusă în mod legal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 21.05.2014.
În motivarea apelului arată apelanta că în calitate de mandatar al numitului N. C. a contestat procesul verbal de contravenție și măsura tehnico administrativă a ridicării vehiculului, prima instanță respingând această acțiune fără a exercita un rol activ și apreciind în mod eronat asupra materialului probator.
In susținerea motivelor de netemeinicie arată petentul că a solicitat atașarea la dosar a unor înscrisuri apreciate ca esențiale în dezlegarea pricinii cu referire la HCLM 10/2009, Regulamentul privind normele aplicabile în situația ridicării, transportului, depozitării și restituirii vehiculelor staționate ilegal, planșe foto, contractul de prestări servicii cu operatorul care prestează serviciile de ridicare a vehiculelor, caietul de sarcini și dispozițiile de ridicare, respectiv de predare a vehiculului, solicitare asupra căreia instanța nu a apreciat. Mai mult, pârâtul nu a depus în termen legal întâmpinare ceea ce atrage incidența disp. art. 208 c.proc.civ
Relativ la fapta reținută în sarcina petentului se arată că la data constatării faptei era plecat din tară, astfel că nu avea posibilitatea de a expune vehiculul spre vânzare, iar martorul audiat a precizat că vehiculul nu se afla staționat în locația menționată în cuprinsul procesului verbal.
Astfel apreciază că în speță condițiile prevăzute de disp.art. 16 al.1 din OG 2/2001 cu referire la descrierea faptei nu sunt îndeplinite în speță, ceea ce atrage incidența disp. art. 17 din același act normativ.
Cu privire la sancțiunea aplicată, apreciază că prima instanță nu a statuat asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii cu referire la pericolul social, circumstanțele constatării acesteia dar și atitudinea sinceră a reprezentantului legal al proprietarului.
În referire la legalitatea măsurii tehnico administrative, invocă apelantul faptul că prin Sentința civilă 1312/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. a fost admisă excepția de nelegalitate a art. 9 pct.13, respectiv a art. 53 din HCLM 10/2009, astfel că în aceste împrejurări, delegarea dată asupra nelegalității art. 9 pct.53 creează speranța legitimă că măsura ridicării și transportării autoturismelor nu va mai fi dispusă într-o situație asemănătoare ulterioară.
De asemenea, prin raportare la aceleași dispoziții apreciază că sancțiunea a fost aplicată nu persoanei care a condus vehiculul la data săvârșirii faptei respectiv P. A., ci proprietarul acestuia care se afla în acel moment plecat în străinătate. Mai mult, în raport cu procedura privind ridicarea vehiculelor, aceasta nu se mai execută în condițiile în care conducătorul auto se prezintă, or în speță, reclamantul, prin reprezentant era prezent în momentul ridicării acestuia.
Mai mult, această măsură este considerată disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei și contrară CEDO, întrucât condiționarea eliberării vehiculului de plata sumei de 600 lei, care în speță este în cuantum mai ridicat decât amenda contravențională ,poate fi apreciată ca fiind o a treia măsură punitivă pentru săvârșirea contravenției, dar și o încălcare a dreptului de proprietate.
Apreciază totodată prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii civile delictuale ca fiind nelegală încasarea sumei de 600 lei cu titlu de taxă pentru restituirea vehiculului, dar și că prevederile actului normativ sancționator emis de autoritatea locală deveniseră inoperante, după declanșarea procesului în luna iunie 2013, HCLM 10/2009 fiind abrogat prin HCLM 184/31.07.2013.
În referire la obligația de plată a cheltuielilor de judecată invocă apelantul prevederile OUG 26/2012, art.1 al.3, precizând că nu există depusă HCL privind achiziționarea serviciilor juridice.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept au fost invocate disp. art. 16, art.17 și art. 34 al.2 din OG 2/2001,art. 451-453, art. 468, art. 471 și art. 488 al.1 pct. 8 din legea 134/2010, art. 1357-1358 c.civil, art. 9 pct. 34 și 53, art. 10 din HCLM 10/2009, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Intimații, legal citați nu au precizat poziția procesuală în cauză.
Procedând la judecata apelului, prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.05.2013, s-a dispus sancționarea petentului motivat de faptul că a expus spre vânzare autoturismul marca F. Stilo cu nr. de înmatriculare_, pe trotuarul aferent . stația de RATC Brotăcei, săvârșind astfel contravenția prevăzută art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009 și sancționată de art. 10 din același act normativ.
Prin același proces verbal s-a dispus în temeiul art. 9 pct. 53 din același act normativ ridicarea vehiculului în discuție.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel cum au fost expuse în cadrul motivelor de apel.
Din lecturarea procesului verbal de contravenție contestat relativ la fapta reținută, sancțiunea aplicată, calitatea de contravenient,etc, Tribunalul apreciază ca fiind necesar a se aprecia asupra dispozițiilor legale incidente cuprinse în OG 2/2001, dar și asupra susținerilor părților prin prisma ansamblului probator și a dispozițiilor legale invocate, ceea ce atrage incidența disp. art. 480 al.3 c.proc.civ
Față de considerentele ce preced, Tribunalul va da eficientă dispozițiilor legale anterior evocate, apreciind asupra caracterului întemeiat al apelului promovat, sens în care va dispune în temeiul disp. art. 480 al.3 c.proc.civ anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelant N. C. prin reprezentant legal C. R., cu domiciliul în O., ., ., etaj 1, apt. 22, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 772/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimați fiind P. M. C. – DIREȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul în C., județul C. și ., cu sediul în C., ., județul C..
Anulează sentința apelată.
Stabilește termen pentru soluționarea fondului la data de 02.12.2014 pentru când se vor cita părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.M.A.
Tehnoredact.jud.C.N./2 ex./20.11.2014
Emis 3 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:11pt">
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 428/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 951/2014.... → |
|---|
