Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 07/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 07/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 27861/212/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. N. B.
JUDECĂTOR: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2336/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, intimat fiind V. D., cu domiciliul în localitatea Cobadin, ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, după declinarea de la Judecătoria C. conform sentinței civile nr. 495/16.01.2013, petentul V. D., în contradictoriu cu I.P.J. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.11.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 03.11.2012 a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere, prin procesul-verbal mai sus menționat deoarece a fost surprins de aparatul radar circulând în localitatea Cobadin cu o viteză de 101 km/h. Contestatorul face precizarea, în petitul plângerii, că nu a circulat cu viteză peste limita legală admisă.
În drept, petentul a invocat disp. O.U.G. 195/2002, și în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentinta civila nr. 2336/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul V. D., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA si a fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 03.11.2012.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.11.2012 încheiat de agentul intimatului, petentul a fost sancționat cu amenda de 630 lei, fiindu-i reținut totodată permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată în baza art. 102 alin. 3 lit. e și art. 111 lit. c din OUG 195/2002, pentru că a fost depistată circulând pe DN3 în localitatea Cobadin cu viteza de 101 km/h.
La verificarea din oficiu a legalității procesului verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este netemeinic întrucât nu este susținut de fotografiile radar depuse de intimat, care să ateste împrejurarea că viteza de rulare a autoturismului condus de către petent, era de 101 de km/h, astfel cum se menționează în procesul verbal de contravenție . nr._/03.11.2012. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Cu alte cuvinte, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații - cum este cazul prezentului litigiu - când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției, dovadă de natură tehnică, în prezenta speță.
Fotografiile atașate adresei nr._/2013 emisă de intimat, nu sunt lizibile, iar buletinul de verificare metrologică nr._/27.02.2012 depus la doar este emis pentru aparatul radar tip Autovision, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Conform mențiunilor din procesul verbal contestat depășirea vitezei maxim admise de către autoturismul petentului, a fost filmată și înregistrată de aparatul radar model ROM234, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_. La dosar nu a fost atașat buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Instanța a reținut că intimatul nu a fost în măsură să facă dovada celor reținute în procesul verbal de contravenție, prin prezentarea către instanță a unor fotografii ale aparatului radar, lizibile și înregistrate de un aparat radar verificat metrologic.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că petentului i-a fost produsă o vătămare prin lipsa stabilirii cu certitudine a vitezei de rulare a autoturismului condus de acesta, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. și a anulat procesul-verbal de contravenție contestat.
Intimatul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca prin probele depuse la dosar pe parcursul cercetarii judecatoresti, intimata a demonstrat fara dubiu starea de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie. Asa cum se observa din cuprinsul adresei nr._ emisa de Serviciul Logistic din cadrul IPJ Constanta, la data de 26.09.2012, incepand cu data de 23.08.2012, autospeciala marca Dacia L. MCV cu nr. de inmatriculare_ a fost inregistrata in evidentele MAI pentru circulatia pe drumurile publice sub nr. de inregistrare MAI_. . cinemometru mentionata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie - ROM 234 – este aceeast cu cea mentionata in buletinul de verificare metrologica depus de intimata la dosar.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul este fondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal . nr._/03.11.2012 încheiat de agentul intimatului, petentul a fost sancționat cu amenda de 630 lei, fiindu-i reținut totodată permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată în baza art. 102 alin. 3 lit. e și art. 111 lit. c din OUG 195/2002, pentru că a fost depistată circulând pe DN3 în localitatea Cobadin cu viteza de 101 km/h.
La verificarea din oficiu a legalității procesului verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, in mod corect instanta de fond nu a identificat cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Referitor la aprecierea instanței de fond, in sensul ca procesul-verbal este netemeinic întrucât nu este susținut de fotografiile radar depuse de intimat, care să ateste împrejurarea că viteza de rulare a autoturismului condus de către petent, era de 101 de km/h, astfel cum se menționează în procesul verbal de contravenție . nr._/03.11.2012, se retine ca este neintemeiata.
Astfel, din cuprinsul adresei nr._ emisa de Serviciul Logistic din cadrul IPJ Constanta, la data de 26.09.2012, rezulta ca, incepand cu data de 23.08.2012, autospeciala marca Dacia L. MCV cu nr. de inmatriculare_ a fost inregistrata in evidentele MAI pentru circulatia pe drumurile publice sub nr. de inregistrare MAI_. . cinemometru mentionata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie - ROM 234 – este aceeast cu cea mentionata in buletinul de verificare metrologica depus de intimata la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Cu alte cuvinte, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații - cum este cazul prezentului litigiu - când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției, dovadă de natură tehnică, în prezenta speță.
Fotografiile atașate adresei nr._/2013 emisă de intimat sustin retinerile din procesul-verbal de contraventie.
Conform mențiunilor din procesul verbal contestat depășirea vitezei maxim admise de către autoturismul petentului, a fost filmată și înregistrată de aparatul radar model ROM234, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
In mod nelegal instanța a reținut că intimatul nu a fost în măsură să facă dovada celor reținute în procesul verbal de contravenție, prin prezentarea către instanță a unor fotografii ale aparatului radar, lizibile și înregistrate de un aparat radar verificat metrologic.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din recurs, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va admite recursul promovat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2336/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, intimat fiind V. D., va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2336/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, intimat fiind V. D., cu domiciliul în localitatea Cobadin, ., județul C..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.04.2014.
PENTRU PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. N. B., C. N. I.-L. O.-D.
Conf. art. 261 alin. 2 C.,
Semneaza Presedintele instantei
V. Carbune C.
GREFIER,
A. G.
Tehnored. Jud. fond C. D.
Tehnored. Jud. recurs I.L.O.D./13.06.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1310/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1727/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
