Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 709/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 19201/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 709
Ședința publică din data de 08 OCTOMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelantul R. T., domiciliat în Bacău, ., . și cu domiciliul procesual ales în Bacău, .. 8, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1934/25.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța respinge proba solicitată ca nefiind utilă soluționării cauzei și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.07.2013, sub nr._, petentul R. T. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.07.2013 încheiat de către intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina sa, în mod nelegal, că la data de 05.07.2013 a condus autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare TOL 5370 pe DN 2A, km 189, din direcția M. K. către O., având o viteză de 157 km/h. Acesta a mai indicat faptul că a contestat fapta încă de la data întocmirii procesului-verbal, însă a semnat pentru a se putea îndeplini procedura de comunicare a procesului-verbal.
De asemenea, petentul a menționat faptul că agentul constatator nu a luat în calcul erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în conformitate cu prevederile Normei de metrologie legală NML 021-05, dacă s-ar fi ținut cont de eroarea de 3%, acesta circula cu viteza de 152 km/h.
În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale Normei de Metrologie legală NML 021-05
În probațiune, a depus procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 8), dovada . nr._ și carte de identitate (f. 7).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CONSTANTA-SERVICIUL RUTIER a formulat întâmpinare (f. 9) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că la data de 05.07.2013, petentul a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare TOL-537-O pe DN2A km 189 din direcția localității M. K. către localitatea O., cu o viteză de 157 km/h, pe un sector de drum unde limita de viteză maximă este de 50 km/h, abatere care a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. de înmatriculare_, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e raportat la art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
A mai arătat că din planșele fotografice și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei reiese în mod clar că cele reținute de organul constatator reflectă adevărul, aspectele susținute de către petent nefiind dovedite. Mai mult, procesul verbal de constatare a contravențiilor este întocmit cu respectarea art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2002.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, din O.U.G. 195/2002, H.G. 1391/2006, art. 411 alin. 1 C.pr.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul înscrisurile aflate la dosar la filele 18-26: fotografii radar, adresa Institutului Național de Metrologie, buletinul de verificare metrologică a aparatului de măsurare a vitezei, copie certificatului de aprobare de model a aparatului radar, atestatul operatorului radar, înregistrarea video pe suport DVD, și adresa serviciului rutier Constanta.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Prin sentința civilă nr. 1934/25.02.2014 Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea formulată. S-au reținut de către instanța de fond următoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.07.2013, petentul R. T. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se că la data menționată, ora 15:02, pe DN2A km 189 din direcția localității M. K. către localitatea O., a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare TOL-537-O și a fost înregistrat de aparatul radar ._ instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, caseta A422, circulând cu viteza de 157 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 100 de km/h. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, a fost stabilită de către agentul constatator prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia: „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului petentului s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video, în acest sens fiind planșele foto depuse la dosar și înregistrările video pe format DVD, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Cu privire la marja de eroare, instanța reține faptul că la pct. 3 din NML 021-05 sunt stabilite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru Biroul Român de Metrologie Legală obligația de a nu elibera buletinele decât dacă, cu ocazia verificărilor și testelor, aparatele se încadrează în aceste marje.
Astfel, Biroul Român de Metrologie Legală trebuie să supună aparatele unor teste, unor probe de măsurare, unor încercări de rezistență climatică, unor probe de căldura, unor șocuri mecanice după cum prevede expres Norma („cinemometrul trebuie supus unor încercări de rezistență climatică, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la șocuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lăsat să cadă, trebuie supus la probe de căldură – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercări – pct. 3.3.1). Odată emis buletinul de verificare metrologică rezulta că aparatul îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi utilizat în măsurătorile de interes public și că măsurătorile pe care le dă se încadrează în aceste marje de eroare.
Instanța mai reține faptul că la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 3%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate.
Astfel, instanța apreciază faptul că aplicarea marjei de ± 3% din valoarea vitezei măsurate este acceptată pentru eliberare buletinului de verificare metrologică periodică care conferă aparatului posibilitatea de a fi folosit în interes public și că nu mai este necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în special în aceste cazuri în care fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal se probează cu planșa fotografică depusă de intimat în probațiune, care conține 2 fotografii realizate la ora 14:55:37, data de 16.07.2013, cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, din aceste fotografii rezultă că autoturismul petentului, înmatriculat sub nr. TOL-537-O, a rulat cu o viteză de 157 km/h, indicată în fotografie în dreptul semnului „T”(Target-Ț.), fapt ce reiese și din vizionarea înregistrării video. Astfel, instanța apreciază că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum din C., cu 57 de km/h întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din R.O.U.G.195/2002 și sancționate potrivit art. 103 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/05.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul R. T. solicitând schimbarae în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contraventie . Motivează apelul formulat arătând că organul constatator nu a depus la dosariul cauzei toate înscrisurile prevăzute de lege pentru dovedirea contravenției și nu a luat în calcul erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei.
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Nu au fot administrate probe noi în fața instanței de apel. .
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 Cod procedură civilă, instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.07.2013, petentul R. T. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se că la data menționată, ora 15:02, pe DN2A km 189 din direcția localității M. K. către localitatea O., a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare TOL-537-O și a fost înregistrat de aparatul radar ._ instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, caseta A422, circulând cu viteza de 157 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 100 de km/h. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Potrivit art. 102 alin.2 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit pct. 4.2. din Norma de metrologie legală 021-05- Cinemometre:
Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele.
Astfel, condiția calității de operator calificat este impusă în persoana celui care utilizează și supraveghează funcționarea aparatului cinemometru. Față de împrejurarea că fapta contravențională pentru care a fost sancționat recurentul trebuia în mod obligatoriu constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, nefiind suficientă constatarea personală a agentului constatator întrucât erau necesare operațiuni de măsurare, persoana agentului care aplică sancțiunea nu are nici o relevanță. În această situație specială nu avem un agent constatator care în mod personal, prin propriile simțuri, și simultan săvârșirii, constată contravenția, ci doar un agent sancționator, care în baza înregistrării efectuate cu mijloc tehnic omologat și verificat metrologic aplică sancțiunea contravențională corespunzătoare. De altfel, art. art.21 alin.1din O.G. nr.2/2001, reglementează competența agentului care a constatat contravenție de a și sancționa contravenientul, și nu obligația identității dintre agentul constatator care a constatat contravenția și cel care sancționează contravenția prin întocmirea procesului-verbal de sancționare. Norma de metrologie legală NML 021/2005 impunea condiția de calificare în persoana celor care operau aparatul cinemometru și nu în persoana agentului care întocmește actul sancționator, fiind posibilă dar nu obligatorie întocmirea procesului-verbal de contravenție de același agent care a și operat aparatul cinemometru .
Este nefondat de asemenea motivul de apel referitor la imposibilitatea determinării cărui autovehicul îi aparține viteza măsurată, întrucât din înregistrarea efectuată transpus pe suport de hârtie dar și din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei rezultă că viteza măsurată aparține autovehiculului cu număr de înmatriculare TOL-537-O, iar conform pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, potrivit înregistrările nu pot constitui probe legale dacă, in momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidență, ceea ce nu este cazul în speță . De altfel, prin In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 546 din 6 august 2009, a fost publicat Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 187/2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05 ”Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005, pct. 4 a fost abrogat in întregime
De asemenea, nu există nici un text legal care să condiționeze constatarea și sancționarea contravenției de depunerea la dosarul cauzei a planșei fotografice a apartului cinemometru, o asemenea probă fiind în mod evident neutilă și neconcludentă în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse certificatul de aprobare de model nr. 185/2001 precum buletinul de verificare metrologică a aparatului cinemometru nr._/16.08.2012 cu valabilitate timp de un an, contravenția în cauză fiind săvârșită la data de 05.07.2013 . De asemenea, din același buletin rezultă că cinemometrul în cauză este omologat pentru funcționare atât în regim de deplasare cât și în regim staționar.
În ceea ce privește marja de eroare invocată de către recurentul-petent, în mod legal a reținut instanța de fond că această marjă nu este aplicabilă în procesul de funcționare al cinemometrului. Norma de Metrologie Legală NML 021-05 se referă la cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de măsurare a vitezei pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public. Din moment ce aparatele de măsurare a vitezei sunt utilizate de poliția rutieră, după ce au fost verificate metrologic, măsurătorile „ sunt legale și asupra lor nu se poate interveni”. Aspectul susținut este confirmat și de adresa Institutului Național de Metrologie nr._/10.12.2009, în care se menționează și faptul că „operatul cinemometrului nu face altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru pe care o ia ca atare”.
De altfel, norma citată prevede la art.4 și cerințele de utilizare a cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție a rezultatelor acestora, prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori.
Atâta timp cât măsurătorile sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o altă valoare, ci numai dacă se invocă defectarea aparatului și, în urma efectuării expertizei se obțin valori în afara marjei de eroare se poate concluziona că aparatul nu a corespuns cerințelor tehnice la momentul constatării contravenției.
Nu se poate susține cu temei că trebuie admisă o distincție între toleranța tehnică și toleranța juridică, câtă vreme cerințele referitoare la autotestarea tehnică sunt consacrate juridic prin Ordinul 301/2005 al directorului general al BRML, publicat în Monitorul Oficial nr.1102 bis/7.12.2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu se poate ignora dubla semnificație a marjei de eroare, pozitivă și negativă (+/-), astfel încât să se rețină automat că viteza de deplasare este mai mică decât cea înregistrată de cinemometrul verificat metrologic și consemnată de agentul de poliție rutieră spre a concluziona automat asupra netemeiniciei procesului verbal.
Viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției, conform legii și este evident că legiuitorul a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, observând marjele de eroare ale cinemometrelor .
Respectarea de către aceste aparate cinemometru a marjelor de eroare cuprinse în noma mai sus invocată constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers.
Întrucât săvârșirea faptei contravenționale este dovedită prin înregistrarea depusă la dosarul cauzei, văzând că situația de fapt a fost corect încadrată în drept și ca nu există cauze de nulitate absoluta ale actului sancționator care sa fie analizate de către instanță din oficiu, văzând și valoarea socială ocrotită prin actul sancționator-siguranța circulației pe drumurile publice, instanța de apel constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,
D. care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul R. T., domiciliat în Bacău, ., . și cu domiciliul procesual ales în Bacău, .. 8, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Județul C., îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1934/25.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond N.Ș.C.M.
Red. jud. dec. S.A.B./14.10.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1716/2014.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
