Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 343/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 29935/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 343
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - înlocuire amenda contravențională, formulat de apelantul petent P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. A., cu domiciliul în C., .. 44, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14 11 2013 sub nr. indicat s-a solicitat de către petentul P. Mun. C. înlocuirea amenzilor contravenționale dispus prin procesele verbale de contravenție: . nr. 1752/05 01 2012; . nr._/21 11 2012 și . nr. 3752/09 03 2011, cu sancțiunea obligării contravenientului I. A. la muncă în folosul comunității, cu obligarea contravenientului debitor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că acesta nu poate fi executat silit.
În susținerea sesizării s-au depus înscrisuri ce atestă imposibilitatea de executare silită.
Prin sentinta civila nr._/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisa sesizarea formulata de petentul P. Mun. C., în contradictoriu cu intimat I. A., a fost inlocuita amenda contravențională în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 1752/05 01 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost inlocuita amenda contravențională în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr._/21 11 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost inlcuita amenda contravențională în cuantum de 1000 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 3752/09 03 2011 cu sancțiunea obligării acestuia la 40 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost respinsa cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Potrivit alin. 4 al art. 9: „La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii”.
Iar potrivit art. 9 alin. 5: „În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității”
Rezultă din textele enunțate că în cazul în care contravenientul nu achită amenda contravențională aplicată prin procesul verbal de contravenție, dacă acesta a devenit titlu de creanță se va procesa la executarea silită în condițiile codului de procedură fiscală, iar dacă executarea silită nu se poate desăvârși întrucât debitorul nu deține bunuri ori alte valori care să facă obiectul executării, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată în vederea înlocuirii amenzii contravenționale cu un număr de ore în folosul comunității.
Având în vedere faptul că, în acest caz, sancțiunea contravențională principală aplicată este amenda contravențională, înlocuirea acestei amenzi cu munca în folosul comunității apare ca o formă de executare silită a sancțiunii principale, spre deosebire de munca în folosul comunității prevăzută de OG 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității și închisorii contravenționale unde această activitate apare ca o sancțiune contravențională principală (aplicarea ei putând fi luată la aprecierea instanței sesizată de organul constatator).
Din înscrisurile depuse la dosar ce însoțesc sesizarea rezultă organul fiscal a efectuat toate demersurile necesare în vederea executării silite a contravenientului debitor, dar executarea silită prevăzută de codul de procedură fiscală nu s-a putut desăvârși din cauza lipsei veniturilor ori a bunurilor debitorului. De asemenea, rezultă că debitorul contravenient nu a achitat amenda contravențională deși a fost citat expres cu o astfel de mențiune.
Prin urmare, instanța a admis sesizarea și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale: în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 1752/05 01 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C.; în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr._/21 11 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C.; în cuantum de 1000 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 3752/09 03 2011 cu sancțiunea obligării acestuia la 40 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., autoritatea în măsură să pună în executare hotărârea instanței, având în vedere domiciliul actual al contravenientului.
Cererea privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat nu este în întemeiată, instanța reținand că P. a împuternicit un avocat să formuleze sesizarea privind înlocuirea amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității și că pentru executarea mandatului acordat a plătit un onorariu de 540 lei.
Delegarea atribuțiilor privind sesizarea instanței unui profesionist nu reprezintă o operațiune interzisă de lege, acesta putând avea loc în condițiile comune aplicabile mandatului specific acordat avocatului. Nici plata serviciilor prestate de avocat în temeiul mandatului acordat nu reprezintă o chestiune care să facă subiectul unei critici prin prezenta hotărâre, mandantul având libertatea să facă ce crede de cuviință cu fondurile publice pe care le gestionează și să le angajeze în raporturi juridice de drept privat ori public-private. Modul de gestiune a acestor fonduri ar putea constitui subiectul preocupării altor instituții precum Curtea de Conturi, dar nu a instanței de judecată.
Însă solicitarea ca remunerația avocatului să fie pusă în sarcina contravenientului față de care nu se poate executa silit amenda contravențională este în căderea instanței de judecată.
Amenda contravențională aplicată de agenți constatatori indiferent de organul din care fac parte se face venit la bugetul general consolidat al statului. Prin urmare, preocuparea privind executarea silită, în cazul neplății de contravenient a amenzii, este o preocupare a statului care trebuie să urmărească acest lucru.
Întrucât în practică, așa cum rezultă și în prezenta cauză, unele amenzi nu pot fi executate silit, statul a intervenit legislativ și a impus ca debitorul contravenient să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității care să compenseze plata amenzii, pe de o parte și care să nu inducă ideea că răspunderea ce se poate angaja ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale poate fi evitată doar pentru faptul că cel care aduce ofensa nu are venituri ori bunuri(ar rezulta că astfel de persoane ar beneficia de imunitate).
În acest scop a fost instituită procedura de la art. 9 din OG 2/2001, procedură prin care instituie în sarcina instanțelor de judecată obligația de a cerceta incidența instituției prestării unei munci în folosul comunității ca formă alternativă de executare a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
Sesizarea organului constatator este importantă pentru îndeplinirea acestei sarcini impuse instanțelor întrucât instanțele nu au facultatea de a verifica dacă cei sancționați execută amenda ori dacă măsurile de executare silită nu pot fi aduse la îndeplinire.
Dar sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii amenzii contravenționale cu prestarea de către contravenient a unei munci în folosul comunității nu reprezintă altceva decât ce induce denumirea: o sesizare a adresată instanței pentru a efectua o procedură dată în sarcina instanței de judecată prin lege. Prin urmare, nu este o dezbatere judiciară ca urmare a unor pretenții emise de un reclamant în contradictoriu cu un pârât ori prin care se apără un drept. Cel care sesizează instanța în cazul înlocuirii amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității nu exercită o acțiune judiciară, întrucât nu apără un drept ori pretinde recunoașterea unui drept, iar în urma sesizării nu are loc un proces civil, ci doar se constată îndeplinirea unor condiții prevăzute de lege. Printre aceste condiții nu se regăsește nici constatarea unei atitudini culpabile din partea contravenientului debitor, aceasta putând fi subiectul procedurii prevăzute de art. 9 din OG 2/2001 doar ca urmare lipsei disponibilităților bănești ori a lipsei bunurilor ce pot forma obiectul unei urmăriri silite, în consecință nici sesizarea nu are ca temei o eventuală atitudine culpabilă a debitorului.
Cel care sesizează acționează ca și reprezentant al statului, indiferent de eventuala calitate de persoană juridică de drept public ori de drept privat în scopul arătat mai sus și nu ar trebui să presupună altceva decât o adresă de înaintare a tuturor actelor de executare înfăptuite, emisă de un funcționar al organului din care face agentul constatator.
În aceste condiții este mai mult decât impropriu ca debitorul contravenient să fie obligat la plata unor cheltuieli de judecată pentru simplul fapt că nu are venituri ori bunuri ce ar putea fi executate silit și că această stare de fapt atrage, potrivit legii, obligația organului din face parte agentul constatator de a sesiza instanța de judecată, nu este nici în spiritul art. 451 din Codul de procedură civilă.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in parte a hotararii apelate, in sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca nu pot fi retinute sustinerile instantei de fond cu privire la faptul ca obiectul prezentei cauze il constituie o sesizare judiciara adresata instantei pentru a se efectua o procedura data in sarcina instantei de judecata prin lege, nefiind o dezbatere judiciara ca urmare a unor pretentii emise de catre reclamant, in contradictoriu cu un parat, sau prin care se apara un drept. Cu privire la faptul ca nu se poate retine indeplinirea conditiei constatarii unei atitudini culpabile din partea contravenientului debitor, ci doar lipsa disponibilitatilor banesti, din inscrisurile de la dosar rezulta ca petentul efectueaza activitati de taximetrie si ca pana in prezent figureaza in evidentele SPITVBL Constanta cu suma de_,50 lei amenzi neachitate. A mai aratat ca in cauza sunt aplicabile disp. art. 1 alin.1 din OUG 26/2012.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr._/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisa sesizarea formulata de petentul P. Mun. C., în contradictoriu cu intimat I. A., a fost inlocuita amenda contravențională în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 1752/05 01 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost inlocuita amenda contravențională în cuantum de 140 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr._/21 11 2012 cu sancțiunea obligării acestuia la 10 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost inlcuita amenda contravențională în cuantum de 1000 lei aplicată contravenientului I. A. prin procesul verbal . nr. 3752/09 03 2011 cu sancțiunea obligării acestuia la 40 ore muncă în folosul comunității conform programului și naturii muncii ce vor fi stabilite de Primăria Mun. C., a fost respinsa cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a retinut de catre instanta de fond ca cererea privind obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat nu este în întemeiată.
P. a împuternicit un avocat să formuleze sesizarea privind înlocuirea amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității și că pentru executarea mandatului acordat a plătit un onorariu de 540 lei.
Delegarea atribuțiilor privind sesizarea instanței unui profesionist nu reprezintă o operațiune interzisă de lege, acesta putând avea loc în condițiile comune aplicabile mandatului specific acordat avocatului.
Amenda contravențională aplicată de agenți constatatori indiferent de organul din care fac parte se face venit la bugetul general consolidat al statului. Prin urmare, preocuparea privind executarea silită, în cazul neplății de contravenient a amenzii, este o preocupare a statului care trebuie să urmărească acest lucru. Întrucât în practică, unele amenzi nu pot fi executate silit, statul a intervenit legislativ și a impus ca debitorul contravenient să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității care să compenseze plata amenzii, pe de o parte și care să nu inducă ideea că răspunderea ce se poate angaja ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale poate fi evitată doar pentru faptul că cel care aduce ofensa nu are venituri ori bunuri (ar rezulta că astfel de persoane ar beneficia de imunitate).
În acest scop a fost instituită procedura de la art. 9 din OG 2/2001, procedură prin care instituie în sarcina instanțelor de judecată obligația de a cerceta incidența instituției prestării unei munci în folosul comunității ca formă alternativă de executare a sancțiunii principale a amenzii contravenționale, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
Sesizarea organului constatator este importantă pentru îndeplinirea acestei sarcini impuse instanțelor întrucât instanțele nu au facultatea de a verifica dacă cei sancționați execută amenda ori dacă măsurile de executare silită nu pot fi aduse la îndeplinire.
Corect s-a retinut de catre instanta de fond ca cel care sesizează instanța în cazul înlocuirii amenzii contravenționale cu munca în folosul comunității nu exercită o acțiune judiciară, întrucât nu apără un drept ori pretinde recunoașterea unui drept, iar în urma sesizării nu are loc un proces civil, ci doar se constată îndeplinirea unor condiții prevăzute de lege, neexistand constatarea unei atitudini culpabile din partea contravenientului debitor, aceasta putând fi subiectul procedurii prevăzute de art. 9 din OG 2/2001 doar ca urmare lipsei disponibilităților bănești ori a lipsei bunurilor ce pot forma obiectul unei urmăriri silite, în consecință nici sesizarea nu are ca temei o eventuală atitudine culpabilă a debitorului.
În aceste condiții, in mod corect s-a retinut ca debitorul contravenient nu poate fi obligat la plata unor cheltuieli de judecată pentru simplul fapt că nu are venituri ori bunuri ce ar putea fi executate silit și că această stare de fapt atrage, potrivit legii, obligația organului din face parte agentul constatator de a sesiza instanța de judecată, nu este nici în spiritul art. 451 din Codul de procedură civilă.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. A., cu domiciliul în C., .. 44, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/23.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data 04.06.2014.
PENTRU PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
PRESEDINTELE INSTANTEI V. C. C.
Pentru grefier
E. D.,
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
Grefier,
V. I.
Jud.fond.A.I. B.
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./01.07.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 668/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1716/2014.... → |
|---|
