Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1018/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 2002/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE ACIVILĂ NR. 1018
Ședința publică din data de 10 DECEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare recursul promovat de recurentul intimat A. G., domiciliat în C., .. 181, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței Civile nr._/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța pentru a-i da posibilitatea recurentului să formuleze concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.12.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.01.2013, sub număr dosar 2002/ 212/ 2013, petentul A. G. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 23.01.2013, emis de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, se arată că fapta a fost reținută în sarcina reclamantului în mod netemeinic, nefiind adevărat că persoana sancționată nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public.
Plângerea nu este motivată în drept, iar în susținere au fost depuse procesul-verbal atacat și actul de identitate al petentului, în fotocopie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/ 23.01.2013 (f. 3), A. G. a fost sancționat cu 4 puncte-amendă (280 lei), fiindu-i totodată reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. (R.A.O.U.G.) nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 23.01.2013 – ora 13:03, a condus autoturismul marca „L.” cu nr. de înmatriculare_, pe ., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea drumului public pe marcajul.
Art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenție fapta constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”, pe care o sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 impune conducătorului auto să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/ 2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina reclamantei a fost în mod corect și suficient descrisă, dându-i-se o corectă încadrare juridică, iar sancțiunile au fost aplicate în limite legale.
De altfel, se observă că petentul nu aduce critici de legalitate actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a constatat că, deși petentul a contestat inițial realitatea constatărilor agentului de poliție astfel cum acestea sunt reținute în procesul-verbal atacat, totuși, după depunerea la dosar, de către intimat, a imaginilor surprinse cu aparatul de supraveghere a traficului, ce dovedesc pe deplin săvârșirea faptei contravenționale (f. 15-18), reclamantul a recunoscut că comiterea faptei, solicitând înlocuirea sancțiunilor aplicate - atât pe cea principală, cât și pe cea complementară - cu avertismentul.
Așadar, văzând materialul probator al cauzei, precum și atitudinea procesuală a reclamantului, Judecătoria concluzionează că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește cererea petentului de înlocuire a sancțiunilor contravenționale cu avertismentul instanța a reținut mai întâi că, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/ 2001, numai sancțiunea principală a amenzii ar putea fi înlocuită cu avertismentul (care constituie tot o sancțiune contravențională principală), nu însă și sancțiunea complementară aplicată prin același proces verbal (suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice), care intervine ope legis.
Așadar, instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, iar cazierul auto al petentului (f. 68) - relativ bogat, nu face oportună înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În termen legal, petentul a formulat recurs împotriva sentinței civile_/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivare se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii.
Arată că nu a săvârșit fapta reținută de agentul constatator.
De asemenea, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Procesul verbal este legal întocmit cu respectarea OG 2/2001,
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal se reține că agentul constatator prin depunerea planșelor foto a dovedit pe deplin săvârșirea faptei contravenționale.
Din aceste planșe rezultă fără niciun dubiu că petentul nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea marcajului pietonal astfel că susținerile acestuia din plângere și apel sunt nefondate.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate se apreciază că acestea au fost corect individualizate.
Având în vedere fapta săvârșită, valoarea socială ocrotită de dispoziția legală încălcată de petent nu se poate aprecia că fapta are un grad social de pericol redus pentru a putea înlocui amenda cu avertisment.
În speță, s-a reținut de către agentul constatator, dar și de judecătorul fondului, că petentul-intimat a comis contravenția prev. de art. 135 R.O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OG nr. 195/2002, caz în care, potrivit concluziei desprinse din interpretarea coroborată a tuturor prevederilor legale enunțate anterior, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, alături de cea principală a amenzii sau avertismentului, este obligatorie, și nu facultativă, la latitudinea agentului constatator.
În raport de cele reținute tribunalul constată că înșăturarea sancțiunii complementare nu are temei legal, în condițiile în care s-a reținut existența faptei contravenționale pentru care legea specială prevede și această sancțiune complementară, alături de sancțiunea principală a amenzii sau a avertismentului.
Este adevărat că în cauza Malige c.Frantei, instanța europeană a statuat că și sancțiunile complementare au natura penală în sensul art. 6 din Convenție, însă în egală măsură, în această cauză Curtea Europeană a constatat că nu a fost încălcat art. 6 din Convenție.
În analizarea legalității procesului verbal, instanța are obligația să verifice legalitatea aplicării sancțiunii complementare, în sensul de a fi prevăzută de norma legală incidentă în cauză, însă nu are niciun temei legal pentru înlăturarea aplicării acesteia. Individualizarea judiciară a sancținuu complementare nu poate interveni câtă vreme în norma legală nu se prevede o individualizare legală a sancțiunii complementare, aceasta fiind stabilită într-un cuantum fix, în speță 30 zile.
Pentru aceste aspecte, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul intimat A. G., domiciliat în C., .. 181, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței Civile nr._/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. B. S. E. C. M. C.
Grefier,
G. M.
Jud fond G.M.
Red.decizie.Jud.M.C./19.12.2014
Dact.Gref.I. Török /19.12.2014/ 2 ex.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Încheierea nr. 3476/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2429/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
