Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 643/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 29570/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 643/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
JUDECĂTOR A. J. N.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C. în contradictoriu cu intimatul C. GH F. G., domiciliat în C., ., .. B, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petentul C. F. G. în copntradictoriu cu P. Orașului C. . S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare nr._/8.11.2012, cu consecința exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 08.11.2012, urmare controlului efectuat la data de 10.08.2012, petentul a fost sanctionat contraventional, retinandu-se in sarcina sa fapta constand in aceea ca: a executat fara sa detina autorizatie de construire, lucrari de construire constand in realizarea de consolidari interioare prin executarea de buiandrugi din B.A. la usi si geamuri, refacere bucatarie de la etajul 1 cu zidarie BCA si planseu din B.A., obturare gol geam de la etajul 1 cu zidarie, realizare incapere la etajul 2 din BCA in s ~ 4 MP, schimbare invelitoare din olana cu tabla la imobil situat in Constanta, .; data constatarii si data savarsirii faptei fiind 10.08.2012, fapta prevazuta de art. 26 lit. a) si sanctionata de art. 26 alin 2 din Legea nr. 50/1991, aplicandu-se amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei.
Referitor la lipsa constatarilor personale
Instanta apreciaza ca petentul, prin probele administrate, nu a dovedit ca agentii constatatori nu au stabilit personal care sunt lucrarile efectuate.
Referitor la prescriptie
Potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.
Din probele administrate la dosarul cauzei – declaratia martorului si inscrisuri (contract, chitante, facturi) - rezulta ca lucrarile de constructii au fost efectuate in toamna anului 2011.
In consecinta, instanta nu poate retine ca, in cazul de fata, s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Referitor la cazul fortuit
Una din trasaturile esentiale ale contraventiei este vinovatia, care poate fi inlaturata daca este incident unul din cazurile expres prevazute de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, ˝Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita.˝
Pentru a analiza daca circumstantele expuse de petenta pot fi incluse in notiunea de ˝caz fortuit˝, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 47 C. penal - Cazul fortuit - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
O fapta se considera savarsita in caz fortuit, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului
- intre imprejurarea neprevazuta si rezultatul produs trebuie sa existe legatura de cauzalitate; daca nu exista legatura de cauzalitate in sensul ca rezultatul s-ar fi produs ca urmare a actiunii sau inactiunii faptuitorului si fara interventia neprevazuta a energiei straine, nu exista caz fortuit.
- faptuitorul sa fi fost in imposibilitate de a prevedea interventia imprejurarii ( fortei straine) care a produs rezultatul. Imprevizibilitatea se refera la interventia imprejurarii, a momentului de aparitie al acestei imprejurari si nu la rezultatul care poate fi in genere previzibil. Prin imposibilitatea de prevedere a interventiei imprejurarii straine care produce rezultatul, cazul fortuit se deosebeste de lipsa de vinovatie generata de situatia subiectiva a faptuitorului unde neprevederea poarta asupra rezultatului actiunii sau inactiunii lui, se datoreaza limitelor sale, de cunoastere (subiective).
Instanta apreciaza ca, in cazul de fata, nu se poate vorbi despre caz fortuit, deoarece nu a intervenit nicio forta straina care sa-l determine pe petent sa efectueze lucrarile. Este posibil ca starea imobilului să fie rezultatul actiunii unor terte persoane, insa nu acestea au condus la rezultatul socialmente periculos retinut in sarcina petentului.
Din analiza motivelor de fapt invocate de petent, instanta considera ca acesta a actionat in conditii create de o stare de necesitate, cauza exoneratoare de raspundere prevazuta tot de art. 11 precitat.
Potrivit art. 45 C.pen.: „Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc”.
In ceea ce priveste conditiile starii de necesitate, instanta constata indeplinirea acestora dupa cum urmeaza:
- existenta unei stari de pericol care sa puna in pericol o persoana, drepturile acesteia sau un interes public: in cazul de fata, degradarea masiva a imobilului confirmata de martor si plansele foto depuse la dosar,
- starea de pericol sa fie iminenta: imobilul era in pericol de prabusire si degradare mult mai avansata ca urmare a temperaturilor si fenomenelor meteorologice specifice anotimpurilor toamna si iarna
- starea de pericol sa nu poata fi evitata decat prin comiterea unei fapte prevazute de lege drept contraventie: numai prin efectuare unor lucrari de reparatii si inlocuire, chiar consolidare, era posibila evitarea producerii daunelor
- intre actiunea petentului si starea de pericol sa existe o anumita proportionalitate: lucrarile efectuate au privit numai imobilul petentului, fara a afecta si alte persoane, pericolul social constand in incalcarea normelor de disciplina in constructii.
In consecinta, instanta va admite plangerea si va anula procesul verbal de contraventie atacat, urmand sa exonereze petentul de la executarea sanctiunilor dispuse prin acest proces verbal.
Împotriva acestei hotărâri, organul constatator - în termen legal - a declarat recurs, apreciind-o nelegală și netemeinică.
Opinează recurentul că soluția instanței de fond este greșită, că procesul verbal contestat a fost încheiat în condiții de deplină legalitate, iar sancțiunile au fost corect aplicate pentru neconformarea la prescripțiile Legii nr.50/1991.
Susține recurentul că în mod greșit judecătorul fondului a concluzionat în sensul incidenței în cauză a stării de necesitate, în sensul consacrat de art.11 alin.1 din OG.nr.2/2001, în condițiile în care nu este îndeplinită în cauză cerința ca pericolul să fie inevitabil, că și în ipoteza în care imobilul era în pericol de degradare datorită condițiilor meteo este de observat că de la momentul când a inițiat acțiunea în revendicarea imobilului - 2010 și până la finele anului 2012 nu a inițiat nici un demers pentru obținerea autorizației la care obligă Legea nr.50/1991.
Legal citat, intimatul petent nu a depus întâmpinare, u a formulat cereri în apărare.
Examinând legalitatea și temenicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a dis.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul apreciază fondat recursul dedus spre soluționare.
Proprietarul imobilului situat în C., . – C. F. G., a fost sancționat - prin procesul verbal nr._/8.11.2012, în temeiul art.26 din legea nr.50/1991 R, fapta reținută în sarcina sa constând în aceea că a efectuat, fără să dețină autorizație de construire, următoarele lucrări la imobil: consolidări interioare prin executarea de buiandrugi din B.A. la uși și geamuri, refacere bucătărie de la etajul 1 cu zidărie BCA si planșeu din B.A., obturare gol geam de la etajul 1 cu zidărie, realizare încăpere la etajul 2 din BCA in s ~ 4 MP, schimbare învelitoare din olana cu tabla.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Instanța de fond, pentru motivele mai sus expuse, a lipsit de eficiență juridică actul sancționator.
Controlul judiciar relevă că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Analiza relevă că procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG.2/2001 sub sancțiunea nulității ce poate fi constată și „ din oficiu”, astfel că sub aspectul legalității se constată respectarea prescripțiilor impuse de legea cadru a contravențiilor.
Tribunalul constată că, în egală măsură, procesul verbal cuprinde și elementele prescrise de art.16 din OG.2/2001, în raport cu care este posibilă și se impune analiza temeiniciei procesului verbal supus cenzurii pe calea plângerii contravenționale.
Contrar susținerilor recurentului petent, fapta a fost constată personal cu ocazia controlului efectuat la 10.08.2012 de către inspectorii P. R. și S. A. din cadrul Primăriei C., care au întocmit și semnat procesul verbal din 8.11.2012.
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată intimatului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Constatările personale ale inspectorilor din cadrul Primăriei C. –nu sunt de altfel infirmate de intimatul petent, care în solicitarea de anulare a actului sancționator s-a prevalat de art.11 din OG.2/2001, invocând cazul fortuit.
Dacă judecătorul fondului, în mod corect a concluzionat că în cauză nu sunt întrunite condițiile cazului fortuit, greșit a apreciat că ar fi incident o altă cauză exoneratoare de răspundere, respectiv starea de necesitate.
Pornind de la definiția stării de necesitate, relevată și de judecătorul fondului, este de reținut faptul că aprecierea gravității efectelor de salvare se face luând în considerare condițiile obiective și subiective în care s-a acționat, iar evitabilitatea sau inevitabilitatea pericolului trebuie cercetate in concreto, de la caz la caz.
În situația de speță, contrar concluziei la care s-a oprit judecătorul fondului, instanța de control judiciar observă că susținerile intimatului petent din cuprinsul plângerii nu sunt confirmate de probațiunea administrată în cauză.
Astfel, deși petentul a susținut că în septembrie 2011, „ pentru că venea toamna”, a fost nevoit să facă provizoriu, mici reparații - după ce a preluat imobilul, după evacuarea ocupanților, rămași fără titlu, analiza relevă că acesta a demarat - efectuarea lucrărilor pentru care legea obliga la obținerea autorizației de construire, lucrări care au fost continuate și în cursul anului 2012, contrar susținerilor apelantului petent că acestea au fost finalizate în decembrie 2011.
Analiza înscrisurilor depuse în probațiunea chiar de către apelantul petent relevă că pentru executarea lucrărilor de renovare la imobilul din C., ., acesta a încheiat contractul de execuție cu ., la 23.11.2011, că a achiziționat materiale de construcții, pentru efectuarea lucrărilor - inclusiv în primăvara și vara anului 2012.
Nu s-a demonstrat faptul că exista un pericol real de prăbușire a imobilului, starea sa fizică impunând executarea de lucrări (după cum a relata martorul, era necesară efectuarea unei zugrăveli și alte lucrări de îmbunătățire, pentru că imobilul prezenta miros de mucegai, instalația electrică era dezafectată, la ultimul etaj în zona coșului se vedea că acoperișul era spart sau avea infiltrații), pentru care nimic nu-l împiedica pe apelantul petent să solicite administrației eliberarea autorizației de construire, iar în situația în care în mod nejustificat nu-i era eliberată să se adreseze instanței de judecată.
A rămas la nivel de simplă afirmație susținerea apelantului petent potrivit cu care a inițiat demersurile administrative necesare obținerii autorizației de construire, după cum nu a fost confirmată probator nici susținerea privitoare la denunțul mincinos al numitului B., sesizarea autorităților locale venind din partea unei alte persoane (f.18), care reclama tocmai pericolul iminent pentru clădirile învecinate, generat de efectuarea lucrărilor atât în curtea imobilului, cât și la fațada stradală.
„Micile reparații” și lucrările de protecție împotriva prăbușirilor, căderilor în gol etc - invocate de apelant nu presupuneau și realizarea unor lucrări precum cele de refacere bucătărie de la etajul 1 cu zidărie BCA si planșeu din B.A., obturare gol geam de la etajul 1 cu zidărie, realizare încăpere la etajul 2 etc.
Tribunalul constată că în mod judicios, prin procesul verbal contestat, s-a dispus oprirea lucrărilor și . obținerea autorizației de construire, iar în caz contrar desființarea lucrărilor nelegal executate, că amenda contravențională a fost corect aplicată, în cauză fapta reținută în sarcina apelantului petent întrunind elementele constitutive ale contravenției prev. și ped. de art.26 din legea nr.50/1991.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi admis recursul, modificată în tot hotărârea recurată, în sensul că va fi respinsă ca nefondată plângerea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul P. M. CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C. în contradictoriu cu intimata C. GH F. G., domiciliat în C., ., .. B, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Respinge plângerea.
Obligă intimatul – petent către recurenta – petentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 442,58 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2014.
Președinte, Judecător Judecător,
A. L. N. L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond.D. R.M.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./14.05.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1968/2014. Tribunalul... | Litigiu privind achiziţiile publice. Încheierea nr. 3476/2014.... → |
|---|
