Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 963/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 963/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 19590/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 963/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . FORCE SRL, cu sediul în București, ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4635/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 29.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.11.2014, apoi la data de 12.11.2014 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013, sub nr._, petenta S.C. E. G. SECURITY FORCE S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/16.07.2013, întocmit de intimat, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea procesului-verbal și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal menționat cu avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că domnul D. C., nu a lucrat niciodată la S.C. E. G. SECURITY FORCE S.R.L., de asemenea, angajatorul ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat conform pontajelor anexate statelor, orele de noapte prestate de fiecare salariat fiind evidențiate în statele de salarii și plătite conform legislației în vigoare. Cu privire la încălcarea art. 4 alin. 1 din H.G. 500/2011, petenta a precizat că a încheiat contracte de muncă în formă scrisă conform Codului Muncii, dar dintr-o eroare materială acestea au fost înregistrate eronat în Revisal.
Ca o critică de nelegalitate a procesului-verbal, petenta a arătat că, valoarea amenzii în procesul-verbal este de 20.000 lei, în timp ce valoarea amenzii din înștiințarea de plată este 60.000 lei.
În drept, petenta nu a indicat nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat (f. 6-7 ), stat de plată – salariați permanenți și foaie colectivă de prezență (f. 8-13, 18-23), certificat constatator (f. 24-25).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul I. T. de Muncă, legal citat nu a depus întâmpinare în termenul defipt de lege, prin întâmpinare depusă peste termen, la data de 04.02.2014, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. La termenul din data de 04.03.2014, instanța a constatat decăderea intimatului din dreptul de a propune probe și a invoca excepții relative ca urmare a nedepunerii întâmpinării în termen, însă a păstrat întâmpinarea depusă la dosar, calificând-o ca fiind concluzii scrise.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a dispus din oficiu administrarea probei cu înscrisuri constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal și proba testimonială cu martorul D. C..
La dispoziția instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: sesizare D. C. (f. 45), carte de identitate D. C. (f. 46), ordin de serviciu nr. 323/12.07.2013 (f. 47), fișă de identificare Prostire D. (f. 48), raport activitate petentă (f. 49), înștiințare (f. 50), nota de relații (f. 51), proces-verbal de control (f. 52-56), proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 57-58), proces-verbal de înmânare (f. 59), transcriere mecanică proces-verbal de contravenție (f. 60-61), transcriere mecanică anexă de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă (f. 66-68).
Prin Sentința civilă nr 4635/25.04.2014, Judecătoria Constanta s – a pronuntat în sensul admiterii plangerii contraventionale formulate de petenta . SRL formulata impotriva procesului – verbal de contraventie . nr ._/ 16.07.2013 intocmit de intimat, cu consecinta inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale in cunatum de 50.000 lei prevazuta de art 4 alin 1 din hg 500/2011, cu masura Avertismentului
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca Prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.07.2013 întocmit de intimatul ITM C., s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum total de 60.000 lei, respectiv amendă în cuantum de 50.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din H.G. nr.500/2011, amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 119 din Legea nr. 53/2003 rep.
În fapt, s-a reținut că în urma controlului din data de 16.07.2013 efectuat la societatea petentă S.C. E. G. SECURITY FORCE S.R.L., reprezentată de P. F., petenta a fost supusă unui control de specialitate privind respectarea dispozițiilor legale în domeniul relațiilor de muncă. Cu această ocazie, inspectorii de muncă au constatat următoarele:
1.Angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților în format electronic completat cu toate elementele la contractele individuale de muncă prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-g din H.G. 500/2011 pentru salariații A. F., D. M. C., D. S. M., G. B., N. A. P., P. M. C., Pleopeanu V., Prostire D., Trimbez A. M., cel puțin în ziua lucrătoare anterioară începerii activității salariaților în cauză.
2.Angajatorul a primit la muncă o persoană pentru care nu a încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, respectiv l-a primit la muncă pe domnul D. C., în perioada 28.04._13 fără a-i încheia în formă scrisă contract individual de muncă.
3. Angajatorul nu ține evidența orelor de muncă cu specificarea orelor de noapte, a orelor prestate în zilele de repaus săptămânal și a orelor suplimentare presate de salariați.
În drept, instanța reține următoarele:
1. Neîndeplinirea de către angajator a obligației de a înregistra elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către cei 10 salariați în cauză, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea către ITM a registrului, amenda neputând depăși suma de 50.000 lei, potrivit art. 4 alin. 1 lit.a din H.G. 500/2011 raportat la art. 9 din același act normativ.
2. Neîndeplinirea de către angajator a obligației de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă înainte de primirea la muncă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii raportat la art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ.
3. Neîndeplinirea de către angajator a obligației de a ține evidența orelor de muncă cu specificarea orelor de noapte, a orelor prestate în zilele de repaus săptămânal și a orelor suplimentare prestate de salariați, a fost sancționată cu avertisment potrivit art. 119 din Codul muncii raportat la art. 5-7 alin. 2 lit. a din același act normativ.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Critica de nelegalitate referitoare la faptul că totalul amenzii din proces-verbal nu este același cu cel menționat în înștiințarea de plată, nu poate fi reținută, deoarece atât în cuprinsul procesului-verbal, cât și în înștiințarea de plată, totalul amenzii aplicate este de 60.000 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției legal încheiat, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. c. României și Salabiaku c. Franței), a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei și Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității, astfel încât corespunde adevărului împrejurarea că petenta nu a transmis registrul de evidență în format electronic al celor zece salariați, cu elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității salariatului în cauză, precum și împrejurarea că angajatorul nu a ținut evidența orelor de muncă cu specificarea orelor de noapte, a orelor prestate în zilele de repaus săptămânal și a orelor suplimentare prestate de salariați, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu procesul-verbal de control, act administrativ care nu a fost contestat conform procedurii prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Astfel, din fișa de identificare semnată de către salariatul Prostire D. rezultă că acesta a prestat activitate în funcția de agent de pază, din iulie 2012 pentru petentă, cu normă întreagă de 8 ore pe zi, de la ora 22:00 la ora 07:00, de asemenea prestează muncă în repaos săptămânal, un număr de 12 ore lucrate sâmbâta și 12 ore duminica, două sâmbete și două duminici pe lună, aspecte care nu au fost menționate în contractul său de muncă transmis în Revisal.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, procesul-verbal de control și declarația martorului D. C., instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă cu realitatea, astfel încât corespunde realității faptul că petenta a primit la muncă pe numitul D. C. fără a încheia contract individual în formă scrisă.
Temeinicia actului contestat rezultă din extrasele revisal, din registrele de evidență a ale salariaților depuse la dosar, din procesul-verbal de control nr._/16.07.2013, din declarația martorului D. C. și din fișa de identificare depusă la dosar. Cu privire la procesele-verbale de predare-primire în care nu apare numitul D. C., instanța constată că nu există posibilitatea verificării veridicității acestora, ele emanând de la petentă și neavând elemente care să certifice data înscrisă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională, amenda în cuantum de 50.000 de lei aplicată pentru prima faptă, este disproporționată în raport de gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
În fundamentarea acestei concluzii, instanța are în vedere gravitatea redusă a urmării produse prin săvârșirea faptei, astfel, transmiterea elementelor contractului individual de muncă nu a fost realizată în ziua anterioară începerii activității, fiind realizată în aceeași zi. Totodată, instanța mai reține că, prin fapta reținută în sarcina petentei, s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite prin legiferarea drept contravenție a faptei.
Instanța are în vedere că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Totodată, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimatul I. T. de Munca Constanta -, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 01.07.2014.
In motivarea apelului, se invedereaza ca ,urmare a verificarilor efectuate in registrul de evidenta a salariatilor a rezultat neindeplinirea obligatiei de transmitere catre ITM – obligatie ce revine exclusiv angajatorilor .
Registrul in format electronic reprezinta evidenta angajatorilor cu privire la situatia contractelor individuale de munca ale propriilor salariati – si cu obligatia eliberarii documentelor ce atesta vechimea in munca, functie, etc, potrivit art 34 alin 5 C muncii .
Ori, atat prin prisma aspectului punitiv cat si prin trimitere la caracterul preventiv al acesteia, sanctiunea a fost corect individualizata in raport de gravitatea faptei si de imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, asigurandu – se astfel preventia generala cat si cea speciala .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata – petenta a formulat si depus intampinare ( f 12) solicitand respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei apelate .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.07.2013 întocmit de intimatul ITM C., s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum total de 60.000 lei, respectiv amendă în cuantum de 50.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din H.G. nr.500/2011, amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 119 din Legea nr. 53/2003 rep.
Relativ la criticile aduse de apelanta intimata se observă că acestea fac trimitere la gresita individualizare a sanctiunii aplicate .
Sub aspectul legalitatii, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
In ceea ce priveste descrierea faptei contraventionale, oportuna in vederea aprecierii gravitatii faptei si implicit a necesitatii aplicarii masurii sanctionatorie, in mod corect se va retine ca intimata prin inspectorii de munca au enuntat in mod succint fapta ca si descriere a modalitatii de savarsire, atata timp cat in mod clar si concret au constatat ca fiind incidente dispozitiile cuprinse in art 4 alin 1 lit a din HG 500/2001 modificata cu ref la art 9 alin 2 lit a din acelasi act normativ .
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Mai mult, se va retine că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a celui acuzat, se impune cu prisosinta ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză , si asupra carei instanta de fond a facut o cercetare amanuntita .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat de instanta de fond in detaliu a rezultat faptul ca petenta s –a facut vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa .
Sub aspectul oportunitatii existentei contractelor de munca la data verificarii facute de inspectorii ITM in sistemul Revisal, se constata ca acestea au fost inregistrate la data inceperii activitatii pentru angajatii identificati si nu anterior inceperii activitatii asa cum statueaza prev art 16 alin 1 C muncii .
Potrivit art 16 alin 1 cu ref la alin 2 din C. muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română, obligație ce revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia și, anterior începerii activității, se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 6 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligația de a completa și transmite registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au angajatorii sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, cu obligația completării acestuia conform art. 3.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din HG nr. 500/2011, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2, și transmiterea registrului se fac la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g) (reglementează conținutul obligatoriu al registrului) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, instanta de fond a statuat ca aceasta reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilitatea si siguranta in munca, dar si a beneficiilor pe care orice salariat trebuie sa le realizeze prin dovada faptica a muncii desfasurate, a venitului incasat si a platilor efectuate catre autoritatile competente pentru somaj, pensie, asigurari sociale de sanatate .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Se va retine ca, desi fapta contraventionala exista in materialitatea sa, aplicarea sanctiunii nu trebuie sa fie una stricta si de natura a aprecia doar formal gravitatea si pericolul social al faptei savarsite, ci individualizarea sanctiunii aplicate se impune a fi apreciata in raport de efectele faptei savarsite in contextul socio – economic atat al angajatorului cat si al angajatului .
Astfel, corect retine instanta de fond ca la individualizarea sanctiunii aplicate petentei se impunea a fi avut in vedere gradul de pericol social concret produs – si in contextul nerespectarii obligatiilor legale impuse acesteia privind plata obligatiilor legale catre bugetul de stat, dar si al impiedicarii angajatilor ca pentru munca prestata sa beneficieze de o remuneratie corespunzatoare si de acumularea perioadei ca vechime in munca, aspecte ce nu au fost relevate, ci din contra s /a facut dovada ca obligatiile aferente contractelor de munca au fost achitate atat catre bugetul de stat cat si catre angajati, neexistand un prejudiciu faptic de natura sa atraga aprecierea faptei ca fiind una de un grad sporit de periculozitate .
In acest context, gradul de pericol social al faptei este diminuat prin respectarea obligatiilor legale aferente ; lipsa de diligenta constatand in nerespectarea necomunicare actelor anterior inceperii activitatii si nu chiar in ziua inceperii activitatii apare ca fiind nesemnificativa si de natura a nu impieta cu nimic recunoasterea ca valide a acestora atat timp angajatii nu au contestat existenta lor / neindeplinirea obligatiilor corelative ce i –ar fi revenit ca si angajator din derularea contractului .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul - promovat de apelantul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . FORCE SRL, cu sediul în București, ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4635/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud. fond.C.M.Ș.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/3.12.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1298/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 229/2014.... → |
|---|
