Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 225/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 8551/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 225
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V. M.
JUDECĂTOR A. J. N.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în . M. V., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat C. P., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Întrebat fiind, reprezentantul intimatei învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului – fără cheltuieli de judecată, învederând că în mod corect s-a reținut că procesul verbal este netemeinic. Arată că B. M. nu era angajata societății, ci este fiica uneia dintre angajate și nepoata administratorului societății. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de .” SRL, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 15.03.2013 de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C.. S-a dispus anularea procesul verbal contestat și exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, înesență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de_ lei, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 13 03 2013 la punctul de lucru al petentului „a fost identificat numitul B. M. care presta muncă în beneficiul petentului fără a i se încheia contract de muncă în formă scrisă contrar prevederilor art. 16 alin. 1 din legea 53/2003.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța reține că procesul verbal conține o descriere suficientă a situației de fapt, iar încadrarea în drept este corespunzătoare faptei constatate.
Instanța însă va reține că procesul verbal este netemeinic.
Astfel se poate reține chiar din înscrisurile ce au fost depuse de intimat că la data efectuării controlului la punctul de lucru se aflau două persoane, angajați ai petentului care prestau muncă în baza unui contract de muncă, dar și o altă persoană, fiica unuia dintre angajați, care interogat fiind a declarat în fișa de identificare că ar presta muncă în folosul petentului începând chiar din ziua controlului, adică 13 03 2013.
Cei doi martori audiați în cauză, chiar B. M. și mama sa au arătat în depozițiile lor că între petent și B. M. nu existau raporturi de muncă, ci aceasta se afla acolo cu alt scop.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de adevăr, cu toate acestea prezumția nu este una absolută, iar în cazul specific al constatărilor de genul celor reținute în procesul verbal de contravenție contestat agentul operează el însuși cu prezumție în sensul că o persoană desfășoară o activitate remunerată într-un raport specific angajat – angajator potrivit cu împrejurările constatate, a declarațiilor persoanelor identificate, a activităților în care acestea sunt implicate. Prezența unei persoane în spațiul unui profesionist ce folosește forță de muncă în cadrul unor raporturi de muncă nu atrage inevitabil și concluzia existenței unor astfel de raporturi, concluzia trebuind să aibă la bază circumstanțe credibile, care coroborate să permită fără dubiu constatarea încălcării dispozițiilor art. 16 din codul muncii.
Instanța însă va reține că, în cauză, constatările intimatului nu au suport consistent chiar în condițiile în care B. M. a declarat în fișa de identificare că lucrează în folosul petentului, această susținere nefiind suficientă, având în vedere relațiile dintre părțile implicate precum și relația cu celălalt angajat. De asemenea, declarația că lucrează chiar începând cu ziua controlului naște un dubiu cu privire la realitatea celor reținute, făcând mai credibile declarațiile date în calitate de martori sub prestare de jurământ.
Prin urmare, instanța va reține că nu se poate determina fără dubiu că între petent și B. M. s-a legat un raport de muncă în sensul definit de codul muncii și va dispune anularea procesului verbal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Apelanta opinează că hotărârea supusă controlului judiciar a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire expresă la disp.art.31- art.33 din Legea nr.53/2003.
În egală măsură, susține apelanta că prin hotărârea pronunțată prima instanță a interpretat eronat nu doar prevederile legale ci și mijloacele de dovadă administrate în cauză, nedând cuvenita valență probatorie fișei de identificare completată și semnată pe propria răspundere de către persoana găsită la muncă, care nu avea încheiat contract individual de muncă anterior începerii activității, astfel cum legea obligă.
Apreciază apelanta că instanța de fond nu a examinat susținerile și înscrisurile pe care le-a înaintat pentru justa soluționare a cauzei, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului, că nu a ținut cont de starea de fapt reală prezentată.
Legal citată, petenta- intimată nu a depus întâmpinare, însă și-a exprimat poziția procesuală – prin reprezentant convențional, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constatată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/15.03.2013, .” SRL a fost sancționată cu amendă în valoare de 10.000 lei, pentru săvărșirea contravenței prv. de art.260 alin.1 lit „e” din Codul muncii, în sarcina sa reținându-se că ar fi primit la munca pe numita B. M., care desfășoară activitate in cadrul societății din data de 13.03.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Pe calea plângerii contravenționale, petenta a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin sentința civilă supusă controlului judiciar, a fost admisă plângerea dedusă judecății, fiind lipsit de eficiență juridică actul constatator.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, însă iar sub aspectul temeiniciei, prin probațiunea administrată în cauză a fost răsturnată prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
În egală măsură nu se verifică susținerile recurentei potrivit cu care instanța de fond nu a cercetat întreg fondul procesului.
Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este corolar al determinării situației faptice astfel cum a fost desprinsă din analiza materialului probator, la care au fost aplicate normele juridice incidente, fiind suplinită cerința prescrisă de art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ.
Nu se poate susține cu temei că judecătorul fondului era obligat să dea valențe juridice superioare înscrisului de care se prevalează apelanta, respectiv fișei de identificare, câtă vreme este îndeobște cunoscut că în materie de probațiune nu există o ierarhizarea a forței probante a mijloacelor de dovadă administrate.
Depoziția martorei B. M.- persoană identificată în cadrul societății - audiată nemijlocit de instanță, nu se impune a fi înlăturată ca subiectivă.
Astfel cum în mod constant s-a pronunțat literatura de specialitate, simpla legătură de rudenie sau raportul de subordonare dintre martor și una din părți nu creează prezumția de lipsă de obiectivitate, la o astfel de concluzie putându-se ajunge numai din analiza depoziției martorului în contextul întregului material probator.
În situația de speță, analiza relevă că declarația martorei B. M. se coroborează cu declarația martorei B. C. (f.42-45, dosar fond) și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (acte de stare civilă, f.39-41), care atestă relațiile de rudenie cu administratorul societății intimate.
Este adevărat că procesul verbal emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege se bucură de o prezumție de legalitate, ce se asociază cu o prezumție de autenticitate și cu prezumția de veridicitate care deși neconsacrate legislativ, sunt unanim acceptate de literatura și practica judiciară, în sensul pe care instanța europeană îl dă conceptului de prezumție, „se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege”.
Curtea agreează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta sub condiția de a nu fi depășită limita rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor omului, sub toate aspectele.
Prezumția de veridicitate/temeinicie operează numai atunci când fapta a fost constatată personal de agentul constatator, situație incidentă în speță, reținută – ca atare de judecătorul fondului, care pornind de la această modalitate de constatare a faptei, judicios s-a raportat la disp.art.249 c.pr.civ. și a concluzionat că prin probațiunea administrată în cauză prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată de petentă.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în . M. V., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Menține sentința civilă nr._/20.11.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2014.
Președinte, Judecător,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond.B. A.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./10.06.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2762/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 786/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
