Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 676/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 21537/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 676/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul . reprezentantă prin JALOBA UDOR O., cu sediul în C., ., birou 1, județ C. și punct de lucru în C., . City Park Mall, nr. 116C, birou 1, județ C. în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. pentru COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE – SECȚIA C., cu domiciliul în București, ., sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6330/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură Judecătoria C. a depus răspuns la solicitarea instanței, după care:
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria C. la data de 22 august 2012, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva intimatei Garda Financiară C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze procesul-verbal nr._/13.08.2012 încheiat de către Garda Financiara C., cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment” și înlăturarea măsurii suspendării activității pe o durată de 3 luni.
În motivarea în fapt a cererii sale, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2012, s-a dispus sancționarea sa cu o amendă de 8.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni în conformitate cu art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999. S-a reținut că, la data de 13.08.2012, ora 14:05, cu ocazia verificării/utilizării aparatului de marcat fiscal instalat la punctul de lucru al societății din Constanta, . C, Incinta City Park Mall, s-a constatat faptul ca pentru suma de 285 lei încasată de la clienți persoane fizice nu au fost emise bonuri fiscale, contravenție prevăzută de art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.
Petenta invocă faptul că procesul-verbal de contravenție este nelegal, pe de o parte, pentru că fapta nu întrunește elementele constitutive de contravenție, iar pe de altă parte, sancțiunea aplicată este vădit disproporționată în raport cu fapta săvârșită.
În primul rând, arată petenta, fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999. Contabilitatea de gestiune a societății se ține foarte strict pe program informatic impus de francizor, descărcarea din gestiune a materialelor se face pe tipuri de prestări, automat, la marcarea prestării serviciului, operarea în program fiind restricționată prin parolă. Administratorul a autorizat expres sarcinile cu privire la operarea în casa de marcat. Casierița a lipsit din salon timp de 15 minute pentru probleme fiziologice, timp în care s-au încasat de către o manichiuristă 2 servicii de "construcție unghii". Manichiuristele au interdicție să încaseze și să marcheze în aparatul de marcat electronic, astfel încât aceste sume nu au fost înregistrate. Imediat după revenirea casieriței în salon au intrat și inspectorii Gărzii Financiare, astfel ca nu a fost timp să înregistreze încasarea. Casierița, intimidată, a fost în imposibilitatea de a explica ce s-a întâmplat. Ca atare, fapta de neemitere de bon fiscal pentru suma de 285 lei, nu a fost săvârșită cu intenție.
În al doilea rând, organul constatator a încălcat principiul individualizării sancțiunilor contravenționale, prevăzut de art. 21 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, art. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată de lege, ordonanță, prin hotărâre a guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a consiliului general al municipiului București.
Din această definiție legală se desprind elementele care caracterizează contravenția și anume:
a)este o faptă care prezintă un grad de pericol mai redus decât infracțiunea;
b)este o faptă săvârșită cu vinovăție;
c)este o faptă prevăzută de actele normative emise de organele competente.
Numai în măsura în care întrunește toate aceste elemente, o faptă capătă caracter contravențional și poate atrage răspunderea contravențională. Gradul de pericol social reprezintă elementul esențial în funcție de care fapta este apreciată ca fiind sau nu o contravenție. În plus, gradul mai mare sau mai mic de pericol social al faptei ilicite este în funcție de rolul și importanța relațiilor sociale cărora acea faptă le aduce atingere și care se examinează în raport de circumstanțele concrete ale speței.
Art. 21 punct 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social care să justifice sancțiunea suspendării activității pe o durată de 3 luni, întrucât: S.C. C. T. S.R.L. nu a avut nicio abatere contravențională sau de altă natură, până în prezent; suspendarea activității societății pe o durată de 3 luni îi cauzează prejudicii ireversibile, având în vedere că societatea a încheiat un contract de închiriere în City Park Mall și va fi in imposibilitate de a achita chiria la spațiul închiriat, ceea ce atrage rezilierea de drept a contractului conform pactului comisoriu expres; există riscul pierderii clientelei pe durata suspendării și a intrării societății în insolvență; efectele negative asupra angajaților societății prin încetarea contractelor de munca. Așadar, sancțiunea aplicată este în mod evident disproporționată în raport de fapta reținută, de gradul redus de pericol social concretizat în lipsa unor consecințe dăunătoare bunei desfășurări a relațiilor sociale, precum și cu împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, impunându-se înlocuirea ei cu avertismentul, sancțiune aplicată potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
În dovedirea celor afirmate, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și martori, în speță fiind administrată doar proba cu înscrisuri, în lipsa indicării de către petentă a numelor martorilor propuși.
În drept, au fost invocate prevederile art. O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Prin Sentința civilă nr 6330 din 29.04.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plangerii contraventionale, ca neintemeiata.
P. a dispune această soluție s-a reținut de prima instanță ca la data de 13.08.2012, urmare a controlului efectuat la sediul petentei s-a constatat faptul că pentru suma de 285 încasată de la clienți persoane fizice nu au fost emise bonuri fiscale, așa cum rezultă din diferența dintre monetarul întocmit cu numerarul din casierie și raportul fiscal zilnic al casei de marcat. Prin neemiterea de bonuri fiscale pentru sumele încasate de la clienți au fost încălcate prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. 28/1999, faptă prevăzută ca si contravenție de art. 10 lit. b din aceeași lege.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
În speță, instanța constată că petenta nu neagă faptul că au fost încasate sume de bani fără a se emite bonuri fiscale, ci doar invocă lipsa intenției de a eluda legea, motivat de împrejurarea că doar casierița are dreptul să înregistreze aceste sume și, în acel moment, aceasta a lipsit pentru 15 minute; instanța consideră că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture culpa societății pentru încălcarea legii, fiind mai degrabă probleme de organizare internă a societății.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța constată că intimata a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta de a nu emite bonul fiscal pentru toate bunurile livrate, respectiv suma de 8000 lei. Împrejurarea că minimul amenzii prevăzut de lege are un cuantum ridicat nu presupune implicit ca instanța, in lipsa unor motive temeinice, să dispună înlocuirea pedepsei amenzii contravenționale cu cea a avertismentului. Scopul acestei prevederi legale este să descurajeze evaziunea fiscală date fiind consecințele deosebit de grave ale acesteia pentru veniturile publice.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 1401.2014.
În motivarea recursului se invedereaza ca hotararea judecatoreasca pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii .
Apreciaza acesta ca, procesul – verbal de contravenție este nelegal, pe de o parte, pentru ca fapta nu intrunește elementele constitutive ale contraventiei retinute, iar pe de alta parte, sancțiunea aplicată este vădit dispoportionată in raport cu fapta săvărșită .
Arata ca, activitate de contabilitatea de gestiunea a societatii se tine foarte strict pe program informatic impus de francizor, descarcarea de gestiune a materialelor se face pe tipuri de prestari, automat la marcarea prestarii serviciului, operarea in program fiind restrictionata prin parola . Administratorul a autorizat expres sarcinile cu privire la operarea in casa de marcat .
Sub aspectul concret al retinerii contraventiei in sarcina sa, nu s –a retinut faptul ca un interval de 15 zile caserita a lipsit pentru probleme fiziologice, timp in care s –a incasat de catre o manechiurista banii pentru doua activitati de „ constructie unghii„. Se mai invedereaza ca, alte angajate ( manechiuriste ) nu au posibilitatea sa incaseze si sa marcheze pe aparatul de marcat electronic, astfel incat aceste sume nu au fost inregistrate .Imediat dupa venirea casieritei au venit si inspectorii intimatei, astfel incat nu a fost timp sa se efectueze inregistrarea . Caserita intimidata a fost in imposibilitatea de a explica ce s –a intamplat .
Ca atare, fapta de neemitere bon fiscal pentru suma de 285 lei nu a fost savarsita cu intenție .
Apreciaza ca, organul constatator a incalcat principiul individualizarii sanctiunilor contraventionale prevazute de art 21 din OG 2/2001, desi fapta prezinta un grad de pericol scazut – nefiind justificata sanctiunea suspendarii activitatii pe o durata de 3 luni, intrucat:
+ societatea nu a avut nicio abatere contraventionala sau de alta natura pana in prezent;
+ suspendarea activitatii societatii pe o durata de 3 luni cauzeaza prejudicii ireversibile, avand in vedere ca societatea a incheiat un contract de inchiriere in City Park Mall si va fi in imposibilitatea de a achita chiria – situatie ce atrage rezilierea de drept a contractului conform pactului comisoriu expres ;
+ exista riscul pierderii clientelei pe durata suspendarii si a intrarii societatii in faliment;
+ efectele negative asupra angajatilor societatii prin incetarea contractelor de munca .
Asadar, sanctiunea aplicata este in mod evident disproportionata in raport de fapta reținuta, de gradul redus de pericol social concretizat in lipsa unor consecinte daunatoare bunei desfasurari a relatiilor sociale, precum si cu imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia, impunandu – se inlocuirea ei cu avertismentul, potrivit art 7 alin 2 OG 2/2001.
Intimata- petenta, legal citată nu și-a exprimat poziția procesuală asupra recursului de fata .
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/13.08.2012, s-a dispus sancționarea sa cu o amendă de 8.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni în conformitate cu art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999. S-a reținut că, la data de 13.08.2012, ora 14:05, cu ocazia verificării/utilizării aparatului de marcat fiscal instalat la punctul de lucru al societății din Constanta, . C, Incinta City Park Mall, s-a constatat faptul ca pentru suma de 285 lei încasată de la clienți persoane fizice nu au fost emise bonuri fiscale .
În temeiul disp. art. 11 al.3 din același act normativ pentru suma incasata si neinregistrata in casa de marcat – nefiind emise bonuri fiscale s –a dispus conficarea, iar în baza art. 14 al.2 s-a dispus aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni.
Relativ la criticile aduse de recurenta - petenta se observă că acestea fac trimitere la aprecierea eronată asupra ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță de fond a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
După cum a fost reținut și de către prima instanță, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO, care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, la aprecierea temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina petentei de catre agentul constatator se impunea a se corobora aspectele legate de mecanismul savarsirii faptei, modalitatea savarsirii faptei, locul savarsirii faptei si cuantumul valoric al prejudiciului cauzat prin fapta sa .
Potrivi dispozitiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art.1 alin.4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative“, încălcarea acestei obligații fiind sancționată, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 8000 lei și_ lei.
Art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999 stipulează: „ Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/ 1999, sumele găsite la punctele de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
In considerarea dispozitiilor legale avute in vedere la aprecierea faptei si pe deplin demonstrate sub aspect probator de catre agentul constatator, instanta de fond in mod corect a retinut temeinicia faptei contraventionale retinute in sarcina acesteia .
Astfel, prin pozitia adoptata aratata atat in plangerea contraventionala dar si in expunerea motivelor de recurs, petenta nu neagă faptul că au fost încasate sume de bani fără a se emite bonuri fiscale, ci doar invocă lipsa intenției de a eluda legea, motivat de împrejurarea că doar casierița are dreptul să înregistreze aceste sume și, în acel moment, aceasta a lipsit pentru 15 minute, situatie insa ce nu se poate circumscrie necesitatii eludarii obligatiilor legale instituite de textele incriminatoare si stabilite de legiuitor in sarcina oricarei societati comerciale .
De altfel, situatia existenta poate fi retinuta ca o culpa a modalitatii de manageriat in stabilirea sarcinilor de serviciu atribuite fiecarui angajat si nu responsabilizarea doar a unuia singur in desfasurarea activitatii de inregistrare in evidenta contabila a sumelor rezultate din munca efectiv prestata .
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat .
P. toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța in esenta retinand teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
In concluzie, reținând caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de recurenta – petenta, în temeiul disp. art..312 al.2 C.proc.civila, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul, promovat de recurentul . reprezentantă prin JALOBA UDOR O., cu sediul în C., ., birou 1, județ C. și punct de lucru în C., . City Park Mall, nr. 116C, birou 1, județ C. în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. pentru COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE – SECȚIA C., cu domiciliul în București, ., sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6330/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.05.2014.
Președinte, Judecător Judecător,
A. J. N. A. L. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud. fond. L.F.
Red/Tehnored L.V.M.
4 ex/27.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 806/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... → |
|---|
