Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1205/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 3121/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.1205/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
Judecător L. V. M.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/1.08.2013 formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., .. C. în contradictoriu cu intimata . cu sediul în C., .. 181A, ., jud. C. îndreptat împotriva sentinței civile nr. 916/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din 26.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03.12.2014.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.916/23.05.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul ITM C. la 1.08. 2013 S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei aplicată prin procesul verbal contestat cu sancțiunea „Avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 01.08.2013 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul I.T.M. C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a două contravenții, constând în:
a) Nerespectarea art. 10 din Legea nr. 156/2000 prin neîncheierea contractelor de muncă și în limba română
b) Nerespectarea art. 9 din Legea nr. 156/2000 prin încheierea de contracte de muncă fără a conține toate elementele prevăzute de lege.
Pentru prima faptă petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei, iar pentru cea de-a doua cu avertisment.
Prezenta plângere contravențională vizează doar prima faptă, neaducându-se vreo critică în privința celei de-a doua.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal contestat, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul a făcut dovada situației de fapt descrise în cuprinsul procesului-verbal prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Această situație de fapt a fost confirmată și de martorul audiat la solicitarea petentei, care a declarat că toate actele semnate pentru angajare erau în limba engleză (f. 164).
De asemenea, în ședința publică din data de 09.05.2014 reprezentantul petentei a recunoscut implicit săvârșirea faptei, învederând că nu mai insistă în motivele de nulitate a procesului-verbal, solicitând doar înlocuirea sancțiunii aplicate.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 156/200, „agenții de ocupare a forței de muncă au obligația de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă și în limba română”. În cauză, petenta nu a făcut dovada existenței unor astfel de contracte în limba română.
În temeiul tuturor celor arătate, instanța reține temeinicia procesului-verbal contestat, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa în forma-tip prevăzută de actul normativ.
Instanța respinge susținerile petentei privind prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, întrucât în cuprinsul procesului-verbal se arată că fapta a fost săvârșită la data încheierii contractelor, unul dintre exemplele date fiind cel al lui Z. D. – Contract nr. 60/05.02.2013. Or, potrivit art. 13 alin. 1 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, iar sancțiunea fiind aplicată la data de 01.08.2013, cel puțin raportat la acest contract termenul de prescripție nu era împlinit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate și care îi permit să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărui la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze și faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În cauză, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instanța apreciază că scopul sancționării contravenționale, respectiv responsabilizarea contravenientei, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, aplicarea amenzii în cuantum de 5.000 de lei apărând în condițiile speței ca lipsită de proporționalitate.
În acest sens este avută în vedere, pe de o parte, atitudinea petentei anterior sancționării (neavând antecedente contravenționale) și ulterior acesteia (recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa) și pe de altă parte circumstanțele săvârșirii faptei, angajații fiind capabili să înțeleagă conținutul contractelor de muncă întocmite în limba engleză, întrucât cunoașterea unei limbi străine era una dintre cerințele pentru angajare, potrivit declarației martorului A. A. I. (f. 164).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin. 1 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator.
Apelantul organ constatator apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, dată fiind cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând vădit înțelesul acestuia.
Invederează că amenda a fost aplicată în limitele legii, că fapta reținută în sarcina petentei este extrem de gravă cu consecințe negative atât pentru salariat care este lipsit de protecție socială, că prin pronunțarea unor astfel de hotărâri judecătorești se creează un precedent care încalcă flagrant principiul protecției salariatului instituit de art.41 alin.2 din Constituția Romîniei și art.6 alin.1 din Codul muncii.
Legal citat, intimata- petentă a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat apelul.
Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:
Prin procesul-verbal . nr._/1.08.2013, s-a constatat neconformare . la disp. art. 10 din Legea nr. 156/2000 prin neîncheierea contractelor de muncă și în limba română, respectiv la prevederile art. 9 din Legea nr. 156/2000, prin încheierea de contracte de muncă fără a conține toate elementele prevăzute de lege. Pentru prima faptă petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei, iar pentru cea de-a doua cu avertisment.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal în referire la contravenția prevăzută de art.10 din Legea nr.156/2000.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.
Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de apelantă sunt neavenite.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.
Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată intimatei petente, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la acest aspect, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
Tribunalul constată că prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Tribunalul apreciază – ca și judecătorul fondului, că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –5.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CT_/1.08.2013 formulat de apelantul I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., .. C. în contradictoriu cu intimata . cu sediul în C., .. 181A, ., jud. C. îndreptat împotriva sentinței civile nr. 916/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. J. N. L.-V. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond.A.V.E.
Red. Jud. apel A.J.N.
4 ex./23.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 461/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 177/2014. Tribunalul... → |
|---|
