Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 15444/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție – promovat de recurenta petentă S.C. I. P. S.R.L. cu sediul procesual ales în C., . nr. 41, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C. cu sediul în C., . C, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat D. B., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesuale.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și acordă cuvântul asupra nulității recursului invocată de intimat în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției având în vedere dispozițiile speciale ale ordonanței prin care motivele de recurs pot fi probate oral în fața instanței de judecată.
Instanța fațăde dispozițiile art.34 alin. 2 din Ordonanța 2/2001respinge excepția nulității invocată de intimat prin întâmpinare.
Instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea ssentinței recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Precizează că din întregul material probator, precum și din declarația martorei A. A. audiată în cauză rezultă că aceasta avea o relație de concubinaj cu reprezentantul societății iar declarațiile date în fața angajaților I.T.M nu crespund realității.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 19.06.2012 sub nr._ petenta S.C. I. P. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.06.2012 de intimatul I. T. de Muncă C., solicitând anularea procesului-verbal și exonerarea de sancțiunea amenzii aplicate. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 01.06.2012, ora 09:30, a rugat o prietenă să vină să ajute la magazin și să aștepte niște furnizori deoarece se simțea foarte rău, urmând să se deplaseze la urgență. În unitate a rămas A. A. fără să desfășoare activități în acest sens. La momentul în care inspectorii au intrat în magazin aceasta nu desfășura activități. Aceasta le-a spus inspectorilor că nu are calitate de angajată, dar aceștia au consemnat în mod nereal că are calitatea de secretară. Petenta a invocat cazul fortuit drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, constând în faptul că petentei i-a fost rău, fiind nevoit să meargă la urgență, situatia faptica îndeplinind toate condițiile legale pentru existența cazului fortuit.
Petenta a mai arătat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în procedura contravențională petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Sarcina probei revine organului constatator, iar îndoiala profită petentului. România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României.
În drept petenta a invocat O.G. nr. 2/2001, art. 112-114 Cod procedură civilă.
Intimatul I. T. DE MUNCĂ C. a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea cererii formulate deoarece în curpinsul acesteia nu se menționează reprezentantul legal al petentei și nu are aplicată ștampila. Intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. Intimata a arătat că, la data de 29.05.2012, în urma sesizării cu nr. P 692/_/31.05.2012 prin care se aducea la cunoștință practicarea muncii la negru de către petentă, s-a desfășurat un control la locul de activitate al petentei unde a fost identificată numita A. A. ce a declarat pe propria răspundere că prestează activitate în funcția de secretară începând cu data de 28.05.2012, ora 10:00. În urma verificărilor efectuate în registrul de evidență al salariaților în format electronic a rezultat neîndeplinirea de petentă a obligației privind înregistrarea și transmiterea contractului individual de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de salariat. Susnumita figurează cu două contracte individuale de muncă încetate. Angajatorul are obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, înainte de începerea raporturilor de muncă.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întâmpinare intimata a atașat copii ale următoarelor înscrisuri: ordinul de deplasare nr. 818/29.05.2012, fișa de identificare a numitei A. A., extras din registrul de evidență a salariaților, invitația comunicată petentei, B. T., A. S. și M. P. și cărțile de identitate ale acestora, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.06.2012, înștiințarea de plată a petentei, procesul-verbal de control nr._/01.06.2012.
La termenul de judecată din data de 07.11.2011 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și a încuviințat petentei proba testimonială, în acest sens fiind audiată martora A. A..
Prin sentința civilă nr._/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Constanața, a fost respinsa plangerea contraventionala, ca neintemeiata .
Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.06.2012 de intimatul I. T. de Muncă C. s-a reținut că la data de 29.05.2012, ora 09:45, la sediul social al S.C. I. P. S.R.L. situat în C., bulevardul I.C. B., nr. 25, în cadrul verificărilor de specialitate a fost intervievată în scris pe baza fișei de identificare numita A. A., CNP_ care a precizat că prestează activitate în beneficiul angajatorului în funcția de secretară de la data de 28.05.2012 fără a semna un contract individual de muncă în formă scrisă. Angajatorul a fost notificat să se prezinte la data de 30.05.2012, ora 10, la sediul Inspectoratului T. de Muncă C. pentru efectuarea verificărilor de specialitate, dar angajatorul nu s-a prezentat cu documentele solicitate. Din analiza elementelor cuprinse în fișa de identificare a numitei A. A. în raport cu datele existente în baza electronică a Inspectoratului T. de Muncă C. Revisal la data de 01.06.2012, ora 13:30 s-a constatat că angajatorul a încălcat art. 16 alin.1 din Codul muncii, primind la muncă pe numita A. A. la data de 28.05.2012 fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă. În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii, fiind sancționată cu amendă în sumă de 10.000 lei.
Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză a retinut următoarele:
În ceea ce privește legalitatea, în urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna din aceste cauze.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că potrivit art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 ”Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.”, iar potrivit art. 276 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit fișei de identificare completată de numita A. A. la data de 29.05.2012, ora 09:45, la S.C. I. P. S.R.L. aceasta a declarat că prestează activitatea de secretară de la data de 28.05.2012 . Persoana respectivă a mai declarat că a venit la lucru ieri la ora 10:00, iar până la data de 29.05.2012 nu a semnat contract de muncă, norma de muncă fiind de 8 ore pe zi. In data de 28.05.5012 a lucrat de la ora 10:00 până la ora 18:00. Totodată a mai declarat că primește un salariu lunar de 800 lei negociat și că lucrează împreună cu D. A.. Fișa de identificare a fost semnată de numita A. A..
Totodată numita A. A. a semnat înștiințarea comunicată de Inspectorarul T. de Muncă C., prin care s-a pus în vedere petentei să se prezinte la data de 30.05.2012, ora 10:00 la sediul inspectoratului, menționând că îndeplinește funcția de secretară.
Potrivit raportului Revisal din data de 01.06.2012 pentru numita A. A. petenta nu a încheiat contract individual de muncă valabil la data efectuării controlului, respectiv 29.05.2012. S –a mai retinut ca Petenta a avut încheiate cu A. A. contractele individuale de muncă nr. 4/26.06.2011 și 7/20.02.2011, insa aceste contracte încetaseră anterior efectuării controlului.
Astfel, din probele administrate rezultă că la data de 29.05.2012 petenta a primit la muncă pe numita A. A. fără să încheie un contract individual de muncă, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din Codul muncii.
În apărarea sa petenta a susținut prin plângerea formulată si existența unui caz fortuit constând în faptul că se simțea foarte rău și urma să se deplaseze la urgență, motiv pentru care a chemat-o pe A. A. la unitate pentru a aștepta furnizorii de marfă. Susținerea petentei este însă contrazisă de declarația martorei A. A. care a arătat că în ziua controlului s-a dus la sediul petentei pentru a face pregătiri pentru un protocol, deoarece administratorul petentei urma să primească o delegație din Italia.
În ceea ce privește declarația dată de martora A. A. în fața instanței prin care aceasta a arătat că la momentul controlului nu presta activitate pentru petentă, aflându-se la sediul petentei deoarece este iubita administratorului, instanța in mod corect a dispus înlăturea acesteia .
La aprecierea depozitiei date in fata instantei de fond, in mod just s –a avut în vedere că aceasta declarația este contrazisă de declarația dată de A. A. în fața organelor de control la data de 29.05.2012 prin care aceasta a arătat că prestează activitatea de secretară pentru petentă începând cu data de 28.05.2012 fără a avea încheiat un contract individual de muncă, că lucrează câte opt ore pe zi, salariul negociat fiind de 800 lei.
Nu poate fi reținută afirmația acesteia că deși nu a citit declarația, a semnat-o deoarece s-a intimidat, câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost amenințată sau constrânsă de organele de control să semneze declarația respectivă. Persoanele au obligația de a declara adevărul instituțiilor de stat, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituții de stat, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, constituind infracțiunea de fals în declarații.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de petentă, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin probele administrate de intimată în prezenta cauză care dovedesc săvârșirea contravenției, respectiv fișa de identificare completată de A. A., înștiințarea semnată de aceasta în calitate de secretară și extrasul Revisal.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că pentru fapta reținută agentul constatator a aplicat amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei, cuantumul minim prevăzut de lege. Amenda aplicată este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fapta prezentând pericol social prin prisma faptului că în situația prestării muncii fără încheierea unui contract individual de muncă angajatul este lipsit de beneficiile prevăzute de lege ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă, respectiv vechimea în muncă și beneficierea de pensie.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că în mod legal agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.276 alin.1 lit.e din Codul Muncii, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 21.05.2012
În motivarea recursului apreciază petenta asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței atacate motivat de următoarele aspecte:
In esenta ,arata ca, instanta de fond in mod eronat a retinut din materialul probatoriu administrat ca martora A. A. a lucrat in acea perioada ca secretara si ca nu i –a fost intocmit contract de munca .
Critica solutiei pronuntate de instanta de fond vizeaza aspectul interceptarii trunchiate a dispozitiilor legale si a probelor administrate .
Astfel, la data de 1.06.2012, ora 9:30, a fost rugata A. Adrescu in calitate de prietena a sa să mearga la unitate pentru ca se simtea foarte rau de dimineata, ocazie cu care a fost rugata sa treaca mai intai pe la supermarchet sa faca anumite cumparaturi intrucat urma sa primeasca mai multi furnizori .
In acest context, numita A. A. se afla in unitate, fara insa a desfasura activitati lucrative – situatie neretinuta in mod abuziv de inspecorii ITM veniti in control .
Apreciaza ca fiindu – i iubita, poate apela la ajutorul acesteia pentru a aerisi biroul si sa faca aprovizionarea pentru primirea diferitilor furnizori .
Se mai invoca si faptul ca, in raport de dispozitiile art 260 alin 1 lit e C muncii:” Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte ; e) primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art 16 alin 1, cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata .”, situatie in care nu se regaseste fapta retinuta in sarcina sa – atat timp cat nu a existat activitate sau un raport de munca si in considerarea faptului ca a dovedit ca anterior aceasta i –a fost secretara si a renuntat la munca pentru desavarsirea pregatirii profesionale .
Considera recurentul – petent ca in situatia retinuta in sarcina sa sunt incidente dispozitiile art 11 alin 1 din OG 2/2001 privind inlaturarea caracterului contraventional al faptei – prin aplicarea cazului fortuit in care s –a aflat in data de 1.06.2012.
In subsidiar, solicita ca la individualizarea sanctiunii aplicate sa se aiba in vedere situatia in care s –a aflat si pe cale de consecinta sa se faca aplicarea art 5 alin 2 lit a cu ref la art 7 alin 2 din OG 2/2001, in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu avertismentul .
Sub aspectul aplicarii prezumtiei de nevinovatie in procedura contraventionala, recurenta- petenta arata ca in raport de garantiile prevazute de art 6 CEDO, prin jurisprudenta actuala, s –a statuat ca si in cadrul acestei proceduri, petentul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, instituita in scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor .
Aplicarea prezumtiei de nevinovatie in procedura contraventionala desfasurata in fata instantei de judecata are ca principiu obligativitatea ca sarcina probei sa revina in primul rand organului constatator si nu petentului, iar indoiala profita petentului ( in dubio pro reo ) .
In mod evident prezumtia de nevinovatie este incompatibila cu orice eventuala prezumtie de temeinicie a procesului – verbal de contraventie .
Petentul trebuie sa faca dovada contrara celor consemnate in procesul – verbal de contraventie, in situatia in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta in privinta vinovatiei contravenientului, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca prezumtia de legalitate si de adevar a procesului – verbal de contraventie este o prezumtie lipsita de rezonabilitate, punand contravenientul . dezavantajoasa in raport de agentul constatator .
Intimatul organ constatator a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat .
Pe cale de exceptie a invocat nulitatea recursului in raport de dispozitiile art 82 si urm, art 196, art 486 C proc civ, ca urmare a faptului ca cererea nu are aplicata ștampila si nu se face dovada calitatii de reprezentant .
Pe fond, a solicitat mentinerea sentintei recurate, ca fiind legala si temeinica, instanta de fond, in mod corect ca urmare a analizarii probatoriului administrat a constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii contraventionale, petenta facandu – se vinovata de savarsirea contraventiei prevazute de art 260 alin 1 lit e C muncii, pentru care a fost incheiat procesul – verbal de contraventie . nr_/1.06.2012.
Se mai invedereaza ca, in aplicarea sanctiunii contraventionale, inspectorii de munca au avut in vedere si prevederile art 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care au aplicat minimul amenzii prevazute de lege .
Avand in vedere faptul ca, munca declarata are repercursiuni atat asupra lucratorului, care presteaza munca fara forme legale si este lipsit de protectie sociala ,cat si asupra angajatorului care este lipsit de posibilitatea legala de a responsabiliza pe lucrator pentru eventualele pagube produse de acesta .
De altfel, au fost invederate instantei de fond consecintele primirii la munca a salariatilor fara incheierea in forma scrisa anterior inceperii raporturilor de munca a contractelor individuale de munca, in sensul ca, afecteaza acumularea vechimii in munca de catre salariat si regimul asigurarilor sociale instituit in beneficiul salariatului pentru perioada lucrata . De asemenea, au fost supuse atentiei instantei de fond si efectele lipsei contractului individual de munca in planul respectarii obligatiilor fiscale ale angajatorului .
La termenul din 15.01.2014, Tribunalul a respins exceptia nulitatii recursului ca urmare a faptului ca cererea nu poarta ștampila si nu se face dovada calitatii de reprezentant legal .
La pronuntarea asupra exceptiei invocate, s –au avut in vedere atat prevederile cuprinse in Recursul in interesul legii nr 39/2007 cat si Decizia Curtii Constitutionale nr 176 /2005.
Astfel, Curtea Constitutionala prin decizia nr 176/2005 a constatat că dispozițiile art.3021 alin.1 lit.a) din Codul de procedură civilă, prin care se sancționează cu nulitate absolută omisiunea de se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar", precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul", apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă. Or, instituirea sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea acestor cerințe de formă în însuși cuprinsul cererii de recurs, fără nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipsește pe recurent, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susținerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluționat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.
Având în vedere aceste efecte ale aplicării prevederilor art.3021 alin.1 lit.a) din Codul deprocedură civilă, Curtea a constatat că, prin sancțiunea nulității pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispozițiile art.21, cât și pe cele ale art.129 și ale art.24 alin.(1) din Constituție.
Pe fond ,procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ /01.06.2012 incheiat de intimatul I. T. de Muncă C., s-a reținut că la data de 29.05.2012, ora 09:45, la sediul social al S.C. I. P. S.R.L. situat în C., bulevardul I.C. B., nr. 25, în cadrul verificărilor de specialitate a fost intervievată în scris pe baza fișei de identificare numita A. A., CNP_ care a precizat că prestează activitate în beneficiul angajatorului, în funcția de secretară de la data de 28.05.2012, fără a semna un contract individual de muncă în formă scrisă. Angajatorul a fost notificat să se prezinte la data de 30.05.2012, ora 10, la sediul Inspectoratului T. de Muncă C. pentru efectuarea verificărilor de specialitate, dar angajatorul nu s-a prezentat cu documentele solicitate.
Relativ la criticile aduse de recurenta - petenta se observă că acestea fac trimitere la faptul că beneficiază de garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din CEDO, iar organul constatator nu a probat că cele cuprinse în procesul verbal sunt conforme cu realitatea.
Relativ la sancțiunea aplicată, apreciază recurenta – petenta că nivelul acesteia este disproporționat prin raportare la scopul prevederii și aplicării sale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că, in speta, nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurenta la data controlului nu aparea in evidenta REVISAL cu contract individual de munca incheiat pe numele de A. A. .
In analiza situatie de fapt retinute in sarcina recurentei - petente de catre intimata, instanta de fond analizeaza cursivitatea activitatii persoanei gasite la sediul firmei la data controlului, dand o interpretare corecta si legala a celor retinute in sarcina acesteia .
Se retine ca, potrivit fișei de identificare completată de numita A. A. la data de 29.05.2012, ora 09:45, la sediul S.C. I. P. S.R.L., aceasta a declarat că prestează activitatea de secretară de la data de 28.05.2012. Persoana respectivă a mai declarat că a venit la lucru ieri la ora 10:00, iar până la data de 29.05.2012 nu a semnat contract de muncă, norma de muncă fiind de 8 ore pe zi. La data de 28.05.5012 a lucrat de la ora 10:00 până la ora 18:00.
Astfel, din analiza declaratiei data de A. A. odata cu incheierea fisei de identificare, in situatia in care fapta descrisa de recurenta ar fi stat sub auspiciile dreptatii si a existentei unei legaturi de prietenie intre cei implicati, ar fi avut posibilitatea declararii faptice a aceleiasi situatii, coroborarea probelor fiind una de structura si de reapreciere .
Insa, prin faptul ca aceasta a declarat in fisa de identificare atat programul de munca desfasurat si anterior depistarii de inspectorii de munca la sediul societatii cat si venitul incasat, demonstreaza fara nici un dubiu ca raportul nu era unul de afinitate, ci strict un raport de munca cu clauze si conditii de munca negociate dar neratificate .
In aceste conditii, Tribunalul va retine ca in mod judicios instanta de fond a apreciat in baza coroborarii probelor administrate ca fapta savarsita de recurenta – petenta se circumscrie dispozitiilor instituite de art 260 alin 1 lit e C . muncii, sanctiunea fiind amenda contraventionala cuprinsa intre 10.000 si 20.000 lei .
In referire la critica recurentei ca s – ar fi aflat in situatia cazului fortuit, aspect ce duce la aplicabilitatea dispozitiilor art 11 alin 1 din OG 2/2001 privind cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei, Tribunalul retine ca si sub acest aspect instanta de fond a facut o minutioasa apreciere .
Astfel, se retine de instanta de fond in considerente ca, prin raportarea la pozitia exprimata de petenta, declaratia data de martora si ceea data in fata instantei, valenta asupra realitatii celor retinute se circumscrie celor retinute de agentii constatatori la momentul controlului si retinute in fisa de identificare .
Sub acest aspect se poate observa ca, in ceea ce privește declarația dată de martora A. A. în fața instanței prin care aceasta a arătat că la momentul controlului nu presta vreo activitate pentru petentă, aflându-se la sediul petentei deoarece este iubita administratorului, instanța de fond in mod judicios a dispus inlaturarea acesteia .
S –a avut in vedere faptul că declarația data de martora in fața instanței este contrazisă de declarația dată de A. A. în fața organelor de control la data de 29.05.2012 prin care aceasta a arătat că prestează activitatea de secretară pentru petentă începând cu data de 28.05.2012 fără a avea încheiat un contract individual de muncă, că lucrează câte opt ore pe zi, salariul negociat fiind de 800 lei.
De asemenea, s –a mai avut in vedere si faptul ca nu poate fi reținută afirmația acesteia că deși nu a citit declarația, a semnat-o deoarece s-a intimidat, câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost amenințată sau constrânsă de organele de control să semneze declarația respectivă. Persoanele au obligația de a declara adevărul instituțiilor de stat, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituții de stat, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, constituind infracțiunea de fals în declarații.
In ceea ce priveste critica petentei sub aspectul aplicarii art 6 CEDO cu referire la aplicarea prezumtiei de nevinovatie, Tribunalul va retine ca, instanta de fond s –a pronuntat si sub acest aspect .
Astfel, s – a apreciat ca, prezumtia de nevinovatie invocata de petentă a fost răsturnată prin probele administrate de intimată în prezenta cauza, probe ce dovedesc săvârșirea contravenției, respectiv fișa de identificare completată de A. A., înștiințarea semnată de aceasta în calitate de secretară și extrasul Revisal.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
În referire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment se apreciază că nu poate fi retinut un grad redus de pericol social pentru o contraventie ce are o sanctiune cuprinsa intre 10.000 lei si 20.000 lei.
Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala-OG nr.2/2001, in situatia aplicarii avertismentului fata de contravenient nu este niciodata atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contraventional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect prima instanță a retinut temeinicia actului sanctionator si a respins plangerea, considerente fata de care, în temeiul disp. art. 312 c.proc.civ, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta - petentă S.C I. P. SRL , cu sediul în mun Constanta, ., nr 25, ca, 4, jud Constanta si ales la Cabinet de Avocat Becut D., cu sediul in mun Constanta, ., nr 41, . în contradictoriu cu intimat-organ constatator I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile_/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2014
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
N. A. J., N. A. L., M. L. V.,
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.R.E. L.
Tehnoredact.decizie.jud.M. L.V/2 ex/20.10.2014.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1223/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 569/2014.... → |
|---|
