Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 3841/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 475
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ._/22.10.2013, formulat de apelantul I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul petent O. V., cu domiciliul în T., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 226/07.02.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal, legitimat cu CI nr. KZ nr._ emisă de SPCLEP Eforie, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că apelantul prin cererea de apel și intimatul prin întâmpinare nu au solicitat administrarea de probe noi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul solicită respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei M. la data de 24.10.2013 sub numărul de mai sus, petentul O. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.10.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., solicitând anularea procesului – verbal contestat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că pătrunsese deja pe marcajul pietonal la momentul în care pietonul s-a angajat în traversarea drumului public.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului – verbal.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înregistrarea video a faptei, patru planșe fotografice și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal contestat, transcrierea mecanică a acestuia, certificat de aprobare model nr. 185/2001, atestatul operatorului radar, buletin de verificare metrologică.
Prin sentinta civila nr.226 din 7.02.2014 pronuntata de Judecatoria M. a fost admisa plangerea formulata de petentul O. VLENTIN si anulat procesul verbal . nr._ din 22.10.2013.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ La data de 22.10.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliției Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ spre . și, ajungând la marcajul pietonal din dreptul patiseriei „P.” nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal din dreapta conducătorului auto.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu recunoaște nimic.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, proba contrară este furnizată tocmai prin înregistrarea video a faptei depusă la dosar de către intimat.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”
Condițiile existenței neacordării priorității rezultă din art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definește acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că, pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei de neacordare a priorității de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- făptuitorul să își continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră;
- alți participanți la trafic să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească;
- respectivii participanți la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii;
- între acțiunea făptuitorului și cea a celorlalți participanți la trafic să existe o legătură de cauzalitate.
Pentru început, trebuie menționat că noțiunea de „participant la trafic” utilizată anterior cuprinde și sfera pietonilor, nu doar pe cea a conducătorilor auto, astfel cum reiese din art. 6 pct. 24 din același act normativ, care definește participantul la trafic drept „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.
În ceea ce privește contravenția supusă analizei, din conținutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă și alte condiții specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârșirea acesteia, respectiv:
- participanții la trafic influențați să fie pietoni;
- pietonii să fie angajați în traversarea drumului public;
- această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate și semnalizate;
- pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.
În urma vizionării înregistrării video, instanța constată că fapta săvârșită de către petent nu întrunește condițiile expuse anterior.
Astfel, pietonul se angajează în traversarea drumului public pe marcajul pietonal concomitent cu ajungerea autoturismului condus de către petent la respectivul marcaj (cadrul 6748). Acesta nu își modifică brusc viteza ori direcția de deplasare și nici nu se oprește ca urmare a continuării drumului de către petent (cadrele 6748 – 6840).
Pe cale de consecință, instanța reține că petentul nu a săvârșit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificarea bruscă a vitezei ori a direcției de deplasare a unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiția ca pietonii să își modifice brusc viteza ori direcția de deplasare ori să se oprească.
În aceste condiții, prezumția de temeinicie a procesului – verbal fiind răsturnată prin probele administrate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul O. V. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean C. și va anula procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2013 de către intimat.”
Intimatul I. CONSTANTA a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea hotararii apelate cu consecinta respingerii plangerii contraventionale .
In motivarea apelului arata apelantul ca prin probele depuse la dosarul cauzei pe parcursul cercetarii judecatoresti, a demonstrat fara dubiu starea de fapt retinuta in procesul verbal contestat.
Mai sustine ca nu isi poate insusi motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca pietonul nu a fost obligat sa isi modifice brusc directia sau viteza de deplasare ori sa se opreasca, intrucat o astfel de interpretare a art.6 pct.1 din OUG nr.195/2002 ar conduce la concluzia ca neacordarea prioritatii de trecere pietonilor exista doar in situatia in care acestia ar fi nevoiti ca, in timp ce se afla in traversare pe trecerea de pietoni sau chiar la culoarea verde a semaforului, pentru a evita sa fie accidentati, sa se opreasca din traversarea strazii.
Din vizionarea imaginilor depuse la fond, se constata ca pietonul se angajeaza in traversare inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal.
Nu au fost solicitate probe noi.
Intimatul-petent a formulat intampinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea apelului. In aparare intimatul arata ca pietonul a calcat trecerea concomitent cu ajungerea autoturismului in dreptul trecerii de pietoni.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . CP nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către intimatul-petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ spre . și, ajungând la marcajul pietonal din dreptul patiseriei „P.” nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal din dreapta conducătorului auto.
Contravenientului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Sub aspectul legalității se retine ca in mod corect instanta de fond a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege prin art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității
Criticile apelantei in speta vizeaza gresita apreciere a probelor adminsitrate in cauza de apelanta-intimata si gresita interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Fapta retinuta in procesul verbal contestat este prevazuta de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit caruia constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”
In interpretarea acestor dispozitii legale, instanta de fond a avut in vedere si disp.art.6 pct.1 din OUG 195/2002, interpretare pe care apelanta-intimata o contesta.
Instanta ca control judiciar apreciaza ca intemeiata apararea apelantei sub aspectul interpretarii dispozitilor art.6 pct.1 din OUG 195/2002 de catre instanta de fond, in sensul ca pietonul in calitate de participant la trafic nu a fost obligat sa se opreasca sau sa isi modifice directia de mers. O astfel de interpretare excede ratiunii pentru care legiuitorul a prevazut obligatia acordarii prioritatii pietonilor angajati in traversare pe trecerea de pietoni, de catre conducatorii de autovehicule. Insa, retinerea de catre instanta de fond a faptului ca autovehiculul condus de petent era in dreptul trecerii de pietoni cand pietonul a inceput traversarea este corecta si confirmata de proba video administrata in cauza..
Insa, desi interpretarea instantei de fond sub acest aspect a fost excesiva, din analiza probelor administrate la fondul cauzei, instanta de control apreciaza ca solutia data de judecatorul fondului este corecta, si nu sunt motive temeinice pentru schimbarea hotararii primei instante.
Este adevarat ca pietonul are prioritate de trecere pe marcajul pietonal iar conducatorul auto are obligatia sa isi conformeze conduita de maniera in care sa nu puna in pericol ceilalti participanti la trafic, insa, prioritatea pietonului nu este absoluta ci este circumstantiata de situatia de fapt concreta, in sensul ca, desi legea nu prevede in mod expres, si pietonul are obligatia ca atunci cand se angajeaza in traversare pe marcajul pietonal sa se asigure ca autovehiculele care circula pe partea sa, au in mod obiectiv suficient timp si spatiu sa opreasca. Cu alte cuvinte, in situatia in care pietonul, ignorand autovehiculele aflate in trafic, se angajeaza in traversare chiar in momentul in care autovehiculul este in dreptul trecerii de pietoni, conducatorul autovehicolului este pus in imposibilitate sa opreasca in conditii de siguranta.
Din vizionarea inregistrarii video depusa la dosar, rezulta ca pietonul si-a inceput traversarea in momentul in care autovehiculul condus de petent era in dreptul trecerii de pietoni, astfel ca nu se poate sustine cu temei ca avea timp si spatiu suficient sa opreasca. Oricum, manevra de oprire ar fi determinat oprirea autovehiculului chiar pe trecerea de pietoni, situatie in care, . de pieton.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul petent O. V., cu domiciliul în T., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 226/07.02.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.V. E.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
18.09.2014/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 569/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1257/2014. Tribunalul... → |
|---|
