Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 605/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 12023/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 605
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelantul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C. în contradictoriu cu intimatul petent S. C., cu domiciliul în C., ., nr. 13, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2692/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus de către Biroul Român de Metrologie Legală răspuns la adresa instanței, după care;
Reprezentantul intimatului arată că răspunsurile primite conțin date contradictorii, arătând că în răspunsul depus de IPJ se arată că L reprezintă viteza cea mai mare a autoturismului țintă, fapt contrazis și de planșele depuse la dosar și care nu se conformează și nu corespunde cu informațiile transmise prin răspunsul Autorității de Metrologie. De asemenea, arată că pe planșele foto sunt trei viteze și o mențiune „opus”.
Având în vedere aceste contradicții, reprezentantul intimatului solicită revenirea cu adresă pentru a se explica fiecare dintre cele trei viteze înregistrate în fotografiile efectuate cu aparatul cinemometru și ce reprezintă cuvântul „opus”.
Instanța respinge ca neutilă cauzei solicitarea formulată de reprezentantul intimatului.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau alte probe de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului. În susținerea poziției procesuale arată că, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, argumentele instanței de fond nu mai sunt valabile, și că, vizionând înregistrarea video și fotografiile atașate, se poate observa faptul că locul săvârșirii faptei sancționate nu se află în localitate, astfel cum precizează organul constatator în cuprinsul procesului verbal. În acest sens arată că, dacă se impune, solicită a se re-viziona înregistrarea video din care rezultă că acel segment de drum este în afara localității, situație în care nu mai este incidentă sancțiunea de reținere a permisului de conducere, deoarece nu mai este situația depășirii vitezei legale cu peste 50 km/h.
Reprezentantul intimatului arată că în această situație, în care locul săvârșirii presupusei fapte este în afara localității, unde viteza maximă este de 80 km/h, în măsura admiterii apelului formulat de organul constatator, solicită anularea în parte a procesului verbal din perspectiva sancțiunii ridicării permisului de conducere. Totodată arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2012, după declinarea de la Judecătoria C. conform sentinței civile nr._/17.09.2013, petentul S. C., în contradictoriu cu I.P.J. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.04.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 28.04.2013 a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere, prin procesul-verbal mai sus menționat deoarece a fost surprins de aparatul radar circulând în localitatea Cobadin cu o viteză de 111 km/h. Contestatorul a facut precizarea, în petitul plângerii, că nu a circulat cu viteză peste limita legală admisă.
În drept, petentul a invocat disp. O.G. 2/2001.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentinta civila nr. 2692/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul S. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.04.2013, luandu-se act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.04.2013 încheiat de agentul intimatului, petentul a fost sancționat cu amenda de 675 lei, fiindu-i reținut totodată permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată în baza art. 102 alin. 3 lit. e și art. 111 lit. c din OUG 195/2002, pentru că a fost depistată circulând pe DN3 în localitatea Cobadin cu viteza de 111 km/h.
La verificarea din oficiu a legalității procesului verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este netemeinic, întrucât nu este susținut de fotografiile radar depuse de intimat, care să ateste împrejurarea că viteza de rulare a autoturismului condus de către petent, era de 111 de km/h, astfel cum se menționează în procesul verbal de contravenție . nr._/28.04.2013. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Cu alte cuvinte, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații - cum este cazul prezentului litigiu - când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției, dovadă de natură tehnică, în prezenta speță.
Intimatul a atașat adresei nr._/2013 emisă de acesta, patru fotografii radar (3 fotografii din 4 nu sunt lizibile, în sensul că nu se poate identifica nr. de înmatriculare al autoturismului), iar buletinul de verificare metrologică nr._/27.02.2013 depus la doar este emis pentru aparatul radar tip Autovision, ROM 237, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Conform mențiunilor din procesul verbal contestat, a mențiunilor din adresa nr._/2013 și a celor precizate în întâmpinarea depusă de intimat, depășirea vitezei maxim admise de către autoturismul petentului, a fost filmată și înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_. La dosar nu a fost atașat buletin de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Instanța a mai reținut că intimatul nu a fost în măsură să facă dovada celor reținute în procesul verbal de contravenție, prin prezentarea către instanță a unor fotografii ale aparatului radar, lizibile și înregistrate de un aparat radar verificat metrologic.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că petentului i-a fost produsă o vătămare prin lipsa stabilirii cu certitudine a vitezei de rulare a autoturismului condus de acesta, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. și a anulat procesul-verbal de contravenție contestat, luand act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca cele retinute de catre agentul constatator reflecta adevarul, petentul neproducand nici un element care sa inlature situatia de fapt retinuta in cuprinsul procesului-verbal de contraventie.
Intimatul petent nu a depus la dosar intampinare, insa, prin aparator cu delegatie la dosar, a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei instantei de fond.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este fondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal . nr._/28.04.2013 încheiat de agentul intimatului, petentul a fost sancționat cu amenda de 675 lei, fiindu-i reținut totodată permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată în baza art. 102 alin. 3 lit. e și art. 111 lit. c din OUG 195/2002, pentru că a fost depistată circulând pe DN3 în localitatea Cobadin cu viteza de 111 km/h.
La verificarea din oficiu a legalității procesului verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, in mod corect s-a retinut ca nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, deși procesul-verbal de contravenție se bucură de forță probantă până la proba contrară (probă ce incumbă de regulă petentului), există și situații, când sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal nefiind valabil decât dacă este însoțit de dovada săvârșirii contravenției.
Intimatul a atașat apelului formulat 3 fotografii radar efectuate la data de 28.04.2013, cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe autoturismul cu nr. de inmatriculare MAI_, buletinul de verificare metrologică nr._/26.02.2013 emis pentru aparatul radar tip Autovision, ROM 234, montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Instanța a mai reținut că intimatul nu a fost în măsură să facă dovada celor reținute în procesul verbal de contravenție, prin prezentarea către instanță a unor fotografii ale aparatului radar, lizibile și înregistrate de un aparat radar verificat metrologic.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că petentului i-a fost produsă o vătămare prin lipsa stabilirii cu certitudine a vitezei de rulare a autoturismului condus de acesta, vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
La termenul de judecata din data de 04.06.2014, instanta, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese catre Biroul R. de Metrologie Legala, pentru ca acesta din urma sa comunice la dosar semnificatia literelor L si T de pe plansele foto emise de aparatul radar tip Autovision.
In acest sens, la dosar s-a depus comunicare din partea Biroului R. de Metrologie Legala, in sensul celor solicitate de catre instanta, aratandu-se ca litera „T”, urmata de valoarea vitezei, exprimata in km/h, reprezinta valoarea vitezei autovehiculului „tinta”, litera „L” prezenta pe inregistrari nu ofera informatii care sa aiba relevanta metrologica legala, aceasta reprezentand viteza unui autovehicul, masurata de cinemometru, in momentul in care se actioneaza tasta Lock pe telecomanda cinemometrului, aceasta viteza memorandu-se si mentinandu-se pe monitor si inregistrarea video pana la o noua actionare a tastei Lock de pe telecomanda, sau trecerea unui interval de timp de 15 minute, aceasta viteza putand sa apartina si altui autovehicul a carui viteza a fost masurata inainte de ora specificata pe inregistrarea video.
In atare conditii, raportand datele comunicate de catre Biroul R. de Metrologie Legala, si aplicandu-le la inregistrarea video radar, rezulta ca, in speta, viteza cu care a circulat petentul a fost cea mentionata in procesul-verbal de contraventie, respectiv viteza autovehiculului „tinta”, de 111 km/h, viteza care reiese cu certitudine si din filmul cu inregistrarea video radar, depus la dosar.
In aceste circumstante, nu se poate retine ca intimatul nu a fost în măsură să facă dovada celor inserate în procesul verbal de contravenție, intrucat din ansamblul probator administrat in cauza, coroborat cu raspunsul oferit de catre Biroul R. de Metrologie Legala la solicitarea instantei, in sensul celor mentionate mai sus, rezulta existenta faptei contraventionale, motiv pentru care, in mod incorect instanța de fond a apreciat că procesul-verbal este netemeinic, întrucât nu este susținut de fotografiile radar depuse de intimat, care să ateste împrejurarea că viteza de rulare a autoturismului condus de către petent, era de 111 de km/h, astfel cum se menționează în procesul verbal de contravenție . nr._/28.04.2013.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, petentul avea obligația să respecte normele privind circulația și respectiv viteza maximă admisă de lege, nerespectarea vitezei prevăzută pentru sectorul de drum respectiv constituind contravenție, deoarece normele privind circulația pe drumurile publice, au ca scop “asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului” (art.1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002) și trebuie a fi respectate de toți participanții la trafic, aceștia având drepturi dar și obligații expres prevăzute de legislația rutieră.
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, in mod corect agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
Sub aspect sancționatoriu, sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelantul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul petent S. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2692/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 28.04.2013 de către organul constatator, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C. în contradictoriu cu intimatul petent S. C., cu domiciliul în C., ., nr. 13, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2692/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 28.04.2013 de către organul constatator, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. D.
Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./09.10.2014/4 ex.
| ← Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 303/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
