Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 691/229/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 172
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul S. I. S. L. - CABINET DE AVOCAT, cu sediul în C. . Bis, județ C., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R.S.A. - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C., se declară competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/5.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în ds._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta S. I.S. L.- Cabinet de avocat, împotriva procesului verbal de contravenție . 13 nr._ întocmit la 11.02.2013 de agentul constatator din cadrul CNADR SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică- C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 27.02.2013, sub numărul_ petenta S. I. S.-L. – CABINET DE AVOCAT a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 11.02.2013, de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. - C., solicitând anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât nu a fost semnat de către agentul constatator ci se menționează doar că a fost semnat electronic. Petenta a susținut faptul că semnătura electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001, se aplică doar în cazul documentelor transmise pe cale electronică, pentru a putea fi citite și verificate prin intermediul unui program electronic, ceea ce nu este cazul în ce privește procesele-verbale de contravenție care se comunică potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Petenta a mai arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „ acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO și ar trebui să se aplice în această materie reglementările din dreptul penal referitoare la infracțiunea continuă. Pe cale de consecință, dacă dreptul penal roman nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decat în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege, nu ar trebui să se aplice nici în cazul contravențiilor continue cumulul aritmetic de amenzi contravenționale.
A mai susținut petenta că s-ar putea trage concluzia că suma de 28 de euro primită de intimată drept valoare de despăgubire, aplicată potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, însă intimata, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă contravenție pe care o constată. Astfel, dacă un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și de fiecare dată va plăti și suma de 28 de euro reprezentând despăgubirea.
În ce privește capătul subsidiar al cererii, petenta a invocat gradul scăzut de pericol social al faptei.
Analizând criticile aduse procesului verbal contestat, instanța constată:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2013, petenta S. I. S.-L. – CABINET DE AVOCAT a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 10.01.2013 ora 1030 pe DN 1, Romanești, jud. Prahova, cu autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, care prevăd că ” Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
S-a reținut că procesul-verbal a fost încheiat pe baza filmării prezentate în planșa foto nr. 001002___3007406 (fila 25), iar acesta a fost întocmit la sediul intimatei fiind generat și semnat electronic de agentul constatator C. D. G..
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică
Susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu este semnat conform art. 17 din OG nr. 2/2001 de agentul constatator sunt neîntemeiate, întrucât procesul-verbal de contravenție, este generat și semnat, așa cum se prevede chiar în cuprinsul acesteia, electronic de către agentul constatator conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001. Astfel, cerința impusă de art. 19 din OG nr. 2/2001 este ca procesul-verbal de contravenție să fie semnat de către agentul constatator și nu să fie semnat olograf.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în format electronic în înțelesul art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001, aspect care nu este îngrădit de OG nr. 2/2001, iar imprimarea pe suport de hârtie a fost efectuată pentru a se realiza comunicarea acestuia conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001. Nu se prevede în cuprinsul Legii nr. 455/2001 aspectul invocat de petentă cu privire la faptul că semnătura electronică se aplică doar în cazul documentelor transmise pe cale electronică ci conform art. 4 pct. 3 semnătura electronică servește doar ca metodă de identificare a agentului constatator.
Instanța mai reține că, față de certificatul calificat depus de intimat la dosar (fila 24), semnătura electronică a agentului constatator C. D. G. este prezumată, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2001, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 pct. 4 din lege.
Susținerile petentei privind caracterul continuu al contravenției sunt neîntemeiate, aceasta limitându-se la a specifica în plângerea contravențională faptul că, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea petentei o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită, fără să facă dovada caracterului continuu al contravenției și fără a face referire la un alt proces-verbal prin care ar fi fost sancționată pentru aceeași faptă.
În baza articolului 22 din Codul de procedură civilă, instanța a exercitat rol activ în aflarea adevărului și, prin încheierea de la termenul din 08.10.2013 (Jud. C.), a dispus emiterea unei adrese către intimata CNADNR, pentru a comunica instanței dacă petenta a mai fost sancționată pentru fapta de a circula cu vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă, în perioada 30.12._13 (petenta a făcut dovada achitării rovinietei pentru perioada 30.11._12-f. 16 dosar jud. Fetești), iar în cazul în care răspunsul este afirmativ să comunice copie de procesul-verbal și dovada de comunicare.
Inimata a depus la dosar la data de 29.10.2013, prin compartimentul registratură, răspuns la adresa instanței, prin care a precizat faptul că petenta nu a mai fost sancționată în perioada 30.12._13, pentru fapta de a circula cu același autovehicul, fără a deține rovinietă valabilă, însă, aceasta a mai fost sancționată în anul 2012 prin alte două procese-verbale, la data de 12.07.2012 și la data de 25.09.2012, de unde reiese perseverența în săvârșirea faptelor de această natură, aceste procese - verbale fiind comunicate petentei, potrivit dovezilor de înmânare de la filele 11-12 dosar jud. C..
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, însă, acest articol se coroborează cu dispozițiile art. 9 alin. 3 din Ordonanță, potrivit cărora, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1, astfel, contravenția se consumă în termen de 30 de zile de la constatarea acesteia cu condiția ca, în acest interval, să îi fie comunicat petentei procesul-verbal. În speță, faptul că cele două procesele-verbale anterioare i-au fost comunicate petentei rezultă nu numai din dovezile de comunicare depuse de intimată la dosar (f. 11-12), ci mai ales din obiceiul petentei de a proceda la achiziționarea unei roviniete pentru o perioadă de o lună după comunicarea fiecărui proces-verbal.
Având în vedere faptul că, ultima rovinetă a fost achiziționată de petentă pentru perioada 30.11._12 și primul proces-verbal prin care a fost sancționată pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă după data de 29.12.2013, este procesul-verbal care face obiectul prezentului dosar, instanța consideră că susținerile petentei privind caracterul continuu al contravenției sunt vădit neîntemeiate.
În ce privește susținerile petentei referitoare la tariful de despăgubire de 28 euro care ar putea reprezenta contravaloarea rovinietei pe 12 luni, instanța constată faptul că în procesul-verbal care face obiectul prezentei plangeri contravenționale încheiat la data de 11.02.2013, față de modificările legislative, nu a fost aplicat tariful de despăgubire de 28 de euro, articolul 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 la care face referire petenta în plângere, fiind în prezent abrogat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, petenta nu a indicat în plângere niciun motiv de netemeinicie a procesului-verbal întocmit, iar instanța reține că potrivit planșei foto depuse la dosar petenta a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1, Romanești, jud. Prahova. În aceste condiții, sarcina probei că petenta deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției pentru acest autoturism îi revenea acesteia, însă aceasta nu a pretins acest fapt și nici a depus vreo dovadă în acest sens.
Procesul-verbal de constatare a contravenției legal încheiat, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele A. c. României și Salabiaku c. Franței), a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei și Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă și din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța constată că sancțiunea a fost stabilită la nivelul minimului special (250 lei) iar aceasta reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientei (sancționată de mai multe ori pentru fapte de același gen) și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat și că sancțiunea amenzii contravenționale este legală precum și proporțională raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petenta S. I. S.-L. – CABINET DE AVOCAT, atât în ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal cât și în privința înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. Civilă și art. 36 din O.G. 2/2001 în forma în vigoare la data sesizării instanței, având în vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale, instanța va dispune obligarea petentei la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, proporțional cu cheltuielile efectuate în dosar.
Împotriva acestei hotărâri, petenta - în termen legal - a declarat apel.
Soluția preconizată de apelanta petentă este aceea a modificării în tot a sentinței supuse controlului judiciar, în sensul anulării procesului verbal contestat, cu consecința exonerării sale de plata amenzii contravenționale și obligării intimatei la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de proces.
Cererea de apel nu cuprinde criticile pe care apelanta petentă le aduce hotărârii instanței de fond, ci în cuprinsul său sunt preluate motivele expuse în plângerea contravențională dedusă judecății.
Intimatul-organ constatator, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2013, S. I. S.-L. – CABINET DE AVOCAT a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 10.01.2013 ora 1030 pe DN 1, Romanești, jud. Prahova, cu autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentei este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Controlul judiciar relevă că în cauză judecătorul fondului a analizat plângerea dedusă spre soluționare prin analiza susținerilor părților în raport de probațiunea administrată în cauză și a admis în parte plângerea prin hotărârea în cuprinsul căreia a expus, potrivit art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., motivele care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța de fond a analizat criticile aduse de petentă și în mod judicios a reținut că ele nu sunt de natură a atrage „nulitatea de drept” a actului sancționator.
Criticile reiterate în apel, sub acest aspect, urmează a fi cenzurate.
Tribunalul reține din dispozițiile Legii 455/2001 că înscrisul în format electronic și semnătura electronică nu reprezintă unul și același lucru, iar atașarea unei semnăturii electronice pe un înscris electronic produce anumite efecte juridice ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, potrivit art. 4 pct. 2 din legea 455/2001 se arată:” înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
Art. 4 pct. 4 arată:” semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)este legată în mod unic de semnatar;
b)asigură identificarea semnatarului;
c)este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d)este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;
5.semnatar reprezintă o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice și care acționează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terț”.
Art. 5 din legea 455/2001 statuează:” Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privat”.
Potrivit art. 6 și 7: „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”; „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Semnătura electronică poate fi contestată de cel căruia i se opune și atunci o expertiză tehnică va determina valabilitatea acesteia, art. 8 – 11 din Legea 455/2001 fiind relevante în acest sens. Dar în cauza de față petentul nu a contestat semnătura electronică, ci doar a invocat lipsa de validitate a semnăturii agentului constatator.
Tribunalul observă că se verifică apărarea intimatei potrivit cu care agentul constatator a acționat în condiții de deplină legalitate, în baza unui certificat calificat/autorizație de control, ce nu a fost suspendat sau revocat.
Și în referire la cererea formulată, în subsidiar, respectiv a înlocuirii amenzii cu avertismentul, judecătorul fondului a concluzionat corect că sancțiunea amenzii contravenționale este legală precum și proporțională cu criteriile de individualizare prevăzute de OG.nr.2/2001.
Concluzionând, Tribunalul apreciază că - prin hotărârea supusă controlului judiciar, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt la care a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, neexistând motive pentru reformarea sentinței apelate.
Pentru considerentele - de fapt și drept, ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul - promovat de apelantul S. I. S. L. - CABINET DE AVOCAT, cu sediul în C. . Bis, județ C., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R.S.A. - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ - ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2014
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond.N.-Ș. C.M.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./9.05.2014
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2508/2014. Tribunalul... → |
|---|
