Anulare act administrativ. Sentința nr. 2508/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2508/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2904/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2508/CA
Ședința publică din data de 31.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea cauzei promovată de reclamanta ., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, a răspuns reclamanta prin av. G. G., în baza împuterniciri depusă la dosar și pârâtul prin av. C. C. și av. M. Carpov, în baza împuternicirii depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită în baza art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că reclamanta nu a depus prin grefa instanței interogatoriu în dublu exemplar.
Apărătorul reclamantei depune un set de înscrisuri, cu privire la Hotărârea 7662/. Tribunalul C. nu este în posesia ei, are doar decizia Curții de Apel care face referire la același dosar.
În cauză este vorba de o obligație de a face, în sensul că a fost obligat Petromul să încheie contract de leasing, depune decizia Î.C.C.J., rămasă inrevocabilă, sentința dată fiind o încheiere dată pe fond privind contractul de leasing care a rămas irevocabilă.
Mai arată că, sentința completatoare privește termenul contractului, completare care nu este în posesia reclamantei.
Reprezentantul pârâtei av. O. Carpov precizează că documentația a fost depusă la termenul anterior și a rămas doar hotărârile judecătorești.
Instanța, amână cauza și pune în vedere reclamantei să depună sentința completatoare nr. 6214.
Reprezentantul pârâtei arată că hotărârea respectivă este o hotărâre executorie și a fost pusă în executare,
La concluziile expuse de părți la acest termen de judecată, cu privire la sentința nr. 5206/. instanța constată că a fost pusă în executare încă de la data pronunțării fiind executorie, astfel că pârâtul prin apărător apreciază că nu are relevanță conținutul sentinței completatoare motiv pentru care, nu o mai solicită.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că a depus la dosar interogatoriu.
Instanța constată că la termenul anterior s-a încuviințat numai proba cu înscrisuri nu și cu interogatoriu.
Reclamata depune la dosar adresa prin care s-a solicitat relații cu privire la momentul de la care s-a datorat impozitul și răspunsul pârâtei.
Instanța constată că la dosar există adresa respectivă.
Întrebate părțile prin reprezentanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, față de dispozițiile art. 244 NCPC și văzând că a fost administrat probatoriul necesar soluționării cauzei, declară cercetarea procesului încheiată și, potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin apărător formulează concluzi de admitere a acțiunii și desființarea în parte a raportat la inspecția fiscală raportat la două aspecte, primul aspecte se referă la momentul de la care este datorat impozitul pe imobil și al doilea se referă la cuantumul respectiv dacă este de 20% sau 1,5% .
Cu privire la termen, societatea reclamantă s-a judecat cu Petrom în două procese având două obiecte diferite.
Primul proces se referă la obligația de a face privind încheierea contractului unde la Î.C.C.J. a câștigat irevocabil după care, la refuzul Petromului a fost înaintat un nou proces care să țină loc de contract de leasing, procesul urmându-și cursul prin hotărârea judecătorească irevocabilă.
În speță, după semnarea procesului societatea s-a adresat către SPIT pentru a i se comunica de când trebuie să se înregistreze privind plata impozitului pe clădire, răspunsul a fost de la momentul rămânerii definitive și irevocabile.
În raportul de inspecție fiscală se precizează faptul că reclamanta trebuia să se înregistreze de când hotărârea a rămas irevocabilă
Caracterul executoriu al hotărâri nu are relevanță cu privire la plata impozitului, reclamanta de bună credință a intrat în legalitate.
Cu privire la cel de-al doilea aspect care se referă la cuantum unde reclamanta a solicitat și a arătat taxe legale foarte clare cu privire la contractele de leasing în codul fiscal valoarea leasingului este cel stabilit conform art. 253 al.7 Cod fiscal, valoarea care se ia în considerarea fiind cea din contract a clădiri conform prevederilor legale.
În condițiile în care există un text special referitor la leasing care precizează clar calcularea valorii impozitului pe clădirii ne aflăm în prezența unui raport fiscal profund nelegal.
S-a invocă și o hotărâre nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale unde se precizează clar că nu sunt supuse reevaluării imobilizările corporale din afara bilanțului ori, contractul de leasing este înregistrat într-un cont în afara bilanțului.
În consecință, cu privire la celelalte aspecte reclamanta și le-a însușit și este o societate de bună credință. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, pârâtul prin reprezentant nu pune la îndoială buna credință a reclamantei, există o adresă emisă din carul instituției prin care a opinat la momentul anului 2009 că hotărârea respectivă trebuie să fie irevocabilă pentru a naște obligații de a plăti impozit în sarcina reclamantei.
Ceea ce nu s-a comunicat la momentul respectiv este că, respectiva hotărâre a fost pusă în executare deci, între părți urmare pronunțării hotărârii în materie comercială, executorie de la fond, părțile au pus în executare și a luat naștere contractul de leasing de la momentul pronunțării instanței de fond, societatea s-a înregistrat în contabilitate într-un cont în afara bilanțului cu activul respectiv, cu imobilul pentru care s-a stabilit impozitul respectiv și care nu a fost adusă la cunoștința SPIT.
Petrom s-a scăzut din contabilitate cu clădirea respectivă iar, inspecția pornită cu privire la reclamantă a fost prin raportare la inspecția efectuată la Petrom în urma unei corespondențe avută cu Petrom, argument prevalează cu privire la respectivul moment.
Cu privire la cota de impozitare, la momentul când ia naștere contractul de leasing valoarea este cea din contractul de leasing, cotele se stabilesc în mod nediscriminatoriu.
Pentru clădirile neevaluate în ultimii 3 ani textul precizează clar, cota se majorează deci, în opinia pârâtului subzistă o astfel de obligație stabilită în sarcina reclamantei. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Față de dispozițiile art. 394 NCPC, instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului C., sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul SPIT C. a solicitat anularea dispoziției nr. RS_/25.02.2014 prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr. S_/11.07.2013 și împotriva deciziei de impunere nr. S56844/11.07.2013.
În motivarea cererii arată că în raportul de inspecție fiscală se menționează că societatea deține la data de 01.09.2009 spațiul comercial situat în C., ., magazinul „A.” C., conform sentinței civile irevocabile nr. 5206/..
Menționează că prin sentința civilă nr. 5206/. s-a dispus ca această hotărâre să țină loc de contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare pentru activul reprezentat de spațiul comercial situat în C., ., magazinul „A.” C., calitate de utilizator având . iar proprietarul locator fiind . a rămas irevocabilă prin respingerea apelurilor și recursului prin decizia civilă nr. 5206/. pronunțată de ÎCCJ.
Mai arată că în răspunsul R-S 2280/11.01.2010 al SPIT C. la adresa depusă la data de 07.01.2010 prin care solicita să i se comunice momentul când devine plătitor de impozit pentru spațiul comercial, se menționează că are această calitate „în 30 de zile de la data investirii hotărârii judecătorești cu formulă definitivă și irevocabilă”.
Reclamanta mai arată că, respectând termenul legal de depunere a declarației la SPIT, anexând toate hotărârile judecătorești, a început să plătească impozitul începând cu data de 01.08.2011 conform declarației de impunere pe care a primit-o de la SPIT, motiv pentru care contestă data de la care s-a făcut calculul impozitului, 01.09.2009, considerând corectă data de 01.07.2011, data la care s-a înregistrat la SPIT hotărârea definitivă și irevocabilă, astfel consideră că nu datorează impozit pentru perioada 01.09._11.
Mai arată că pentru anul 2013 consideră eronată impunerea cu 20% din valoarea înregistrată la SPIT având în vedere că potrivit art. 253 alin. 7 c.fisc. valoarea care se ia în considerare este cea din contractul de leasing, în speță cea stabilită prin sentința civilă nr. 5206/., respectiv 1.047.966 lei exclusiv TVA, iar contractul de leasing expiră în luna octombrie 2014.
Precizează reclamanta că potrivit art. 2 alin. 2 din anexa 1 cuprinzând norme privind reevaluarea imobilelor, nu sunt supuse reevaluării imobilizările corporale evidențiate în cont în afara bilanțului, aspect ce se aplică acesteia având în vedere că spațiul comercial este înregistrat în contabilitate în cont în afara bilanțului.
Menționează reclamanta că în mod greșit au fost calculate dobânzi și majorări de întârziere deoarece în cauză nu există nicio culpă a sa, față de aspectele arătate anterior.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 253 alin. 7 c.fisc.
Anexat cererii a depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației arătând că în baza sentinței civile nr. 5206/. reclamanta a achitat ratele de leasing încă din luna septembrie 2009, astfel momentul la care a luat naștere contractul de leasing este cel în care părțile au început executarea.
Faptul că reclamanta a depus declarația fiscală după rămânerea irevocabilă a sentinței nu reprezintă o scutire de la plata achitării impozitului.
Referitor la cota de impozitare a arătat că reclamanta nu a reevaluat imobilul astfel devin aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 c.fisc.
A mai arătat pârâta că pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale reclamanta trebuie să achite majorări de întârziere.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
Pârâtul a depus la dosar potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004 documentația aferentă dispoziției contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5206/. s-a dispus ca această hotărâre să țină loc de contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare pentru activul reprezentat de spațiul comercial situat în C., ., magazinul „A.” C., calitate de utilizator având . iar proprietarul locator fiind . a rămas irevocabilă prin respingerea apelurilor și recursului prin decizia civilă nr. 5206/. pronunțată de ÎCCJ.
În urma inspecției fiscale realizată la reclamanta a fost încheiat raportul de inspecție fiscală nr. S_/11.07.2013 în care s-a menționat că reclamanta deține de la data de 01.09.2009 spațiul comercial situat în C., ., magazinul „A.” C., conform sentinței civile irevocabile nr. 5206/..
În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis decizia de impunere nr. S56844/11.07.2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 154.252 lei reprezentând 125.662 lei impozit pe clădiri pentru perioada 2010 – 2013 și 28.590 lei accesorii calculate pentru aceeași perioadă.
Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat contestație administrativă ce a fost respinsă prin dispoziția nr. RS_/25.02.2014.
În motivarea dispoziției s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 5206/. reclamanta a achitat ratele de leasing încă din luna septembrie 2009, astfel momentul de la care datora impozit este cel la care a luat naștere contractul de leasing.
Referitor la cota de impozitare a arătat că reclamanta nu a reevaluat imobilul astfel devin aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 c.fisc., aceasta avea obligația reevaluării potrivit art. 2 alin. 2 lit. e din Anexa 1 a HG nr. 1553/2003.
S-a mai reținut că pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale reclamanta trebuie să achite majorări de întârziere.
Tribunalul reține, cu privire la data de la care reclamanta datorează impozitul pe clădiri, dispozițiile art. 7208 c.pr.civ. potrivit cu care „hotărârile date în primă instanță potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
Hotărârea este executorie numai între părți nu însă și față de terți, acestora le este opozabilă de la data rămânerii irevocabile, în speță, 22.03.2011.
Sub acest aspect, contestația reclamantei este întemeiată, pârâta reținând în mod greșit ca dată de la care reclamanta datorează impozitul pe clădiri, 01.09.2009.
Referitor la cota de impozitare se rețin dispozițiile art. 253 alin. 7 c.fisc., potrivit cu care „În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a)impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b)valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, așa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;
c)în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadență, impozitul pe clădiri este datorat de locator”.
Contractul de leasing dintre . și . un contract de leasing financiar, față de dispozițiile art. 7 pct. 7 c.fisc., potrivit cu care „contract de leasing financiar - orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
a)riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b)contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
c)utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;
d)perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e)valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului”, astfel sunt aplicabile regulile prevăzute pentru acest tip de contract.
Se reține că durata contractului de leasing a fost stabilită la 62 de luni începând cu luna septembrie 2009, astfel, leasingul expiră în luna noiembrie 2014, iar față de prevederile art. 253 alin. 7 c.fisc. pe toată durata contractului, impozitul se calculează la valoarea din contract, în speță 1.047.966.
Tribunalul constată că reclamanta nu era obligată să reevalueze clădirea pentru care datorează impozit, față de dispozițiile legale enunțate.
Se mai reține că reclamanta a înregistrat imobilul în contabilitate în afara bilanțului, astfel nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. f din Anexa 1 la HG nr. 1553/2003, care dispune reevaluarea bunurilor existente în patrimoniu și evidențiate în balanța contabilă.
Nu este suficient ca bunul imobil să existe în patrimoniul reclamantei, acesta trebuie să fie evidențiat și în balanța contabilă, însă reclamanta nu are imobilul evidențiat în balanța contabilă.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul legal, rezultă că reclamanta nu era obligată să reevalueze imobilul în vederea stabilirii valorii de inventar pentru plata impozitului pe clădiri.
Având în vedere aceste aspect, tribunalul apreciază că aplicarea uni procent de 20% din valoare de inventar pentru impozitul aferent anului 2013 nu este legală.
Față de considerentele expuse va admite contestația, va dispune anularea dispoziției nr. RS_/25.02.2014 cu consecința anulării deciziei de impunere nr. S_/11.07.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. S_/11.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovată de reclamanta ., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C..
Anulează dispoziția nr. RS_/25.02.2014.
Dispune anularea deciziei de impunere nr. S56844/11.07.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. S_/11.07.2013.
Cu recurs, ce se va depune la Tribunalul C., în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./18.12.2014
4 ex
Emis 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 172/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2948/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
