Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 20796/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.15
Ședința publică de la 08 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A.-B. S.
GREFIER: C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat ORAȘUL E. PRIN PRIMAR cu sediul în orașul E., jud.C., in contradictoriu cu intimata petentă S. D., cu domiciliul în loc.E. Sud, ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3831/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul intimat av. B. G. în baza delegației de substituire a av. titular P. C., lipsă fiind intimata petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul intimat prin apărător având cuvantul, solicită admiterea recursului apreciind nelegală reținerea instanței potrivit căreia nu i-ar fi fost comunicată petentei invitația la sediul Poliției Locale E.. La dosarul cauzei a fost depusă dovada comunicării prin afișare a procesului verbal de contravenție, petenta recunoscând chiar în fața instanței de fond faptul că are cunoștință de invitație și că nu a dorit să dea curs invitației, comunicând acest lucru agentului constatator. Solicită modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată, cu consecința menținerii tuturor măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției. Fără cheltuieli de judecată.
După apelarea cauzei, dar înainte de finalul ședinței de judecată, se prezintă intimata petentă S. D. care se legitimează cu CI . nr._ eliberat de SPCLEP E..
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul asupra recursului, intimatei petente.
Intimata petentă, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.08.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, petenta S. D. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 02.07.2012, emis de intimatul Orașul E. prin Primar, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii arată petenta că a fost sancționată pentru că nu s-a prezentat la sediul Poliției Locale din E. Sud în data de 20.06.2012, la invitația justificată a organelor de menținere a ordinii publice, însă nu a avut cunoștință de o asemenea invitație care să îi fi fost comunicată și, cu atât mai puțin, de motivele unei asemenea invitații.
În drept, este indicat (în mod greșit) art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002, iar în susținere au fost depuse, în fotocopie, actul de identitate al reclamantei, procesul-verbal atacat și dovada comunicării acestuia (f. 4-6).
Plângerea a fost formulată în termen legal și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, însă a depus înscrisuri ce au stat la baza emiterii procesului-verbal (f. 13-26).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.3831 din 15.03.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa plangerea formulata de petenta S. D. si anulat procesul verbal contestat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/ 1991, sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că „ nu s-a prezentat la sediul Poliției Locale din E. Sud, în data de 20.06.2012, la invitația justificată a organelor de menținere a ordinii publice aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/ 1991 republicată incriminează fapta constând în „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”. Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 61/ 1991 republicată, cu amendă contravențională de la 100 lei la 500 lei.
Instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat în procesul-verbal, fapta este suficient descrisă, iar sancțiunea a fost stabilită în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adresează tuturor angajatorilor și angajaților - persoane fizice sau juridice); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În cauza de față, instanța reține că invitația organelor de control prin care S. D. era chemată la sediul Poliției Locale (f. 14) nu este „justificată” - în înțelesul art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/ 1991, în cuprinsul său nefiind arătate motivele pentru care S. D. era invitată, ori faptele ce se doreau a fi lămurite prin invitația sa la sediul instituției menționate.
Mai mult, deși în cuprinsul invitației se arată că persoana invitată refuză să primească, agentul constatator învederând prin raportul său că a pus în cutia poștală această invitație, dat fiind refuzul expres de a o primi, manifestat de reclamantă, totuși la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să reiasă modalitatea concretă de comunicare a invitației.
În aprecierea instanței, se impunea ca, în situația imposibilității înmânării efective a invitației, aceasta să fie comunicată potrivit dispozițiilor generale instituite de art. 91 și urm. Cod procedură civilă, pe bază de dovadă scrisă, fie prin înmânare către o altă persoană găsită la adresă, fie prin afișare.
În atare condiții, instanța constată că însăși invitația cu privire la care se susține că reclamanta nu i-ar fi dat curs, nu a fost legal comunicată către S. D..
Față de aspectele de fapt și de drept anterior reținute, se apreciază că procesul-verbal contestat este netemeinic, persoana în cauză neputând fi sancționată pentru că nu a dat curs unei invitații ce nu i-a fost legal comunicată, consecința firească a constatării netemeiniciei actului fiind anularea acestuia. „
Intimatul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurentul ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica considerand ca instanta de fond a trecut extram de usor peste toate datele consemnate de agentul constatator si in mod nelegal s-a pronuntat in sensul anularii procesului verbal. La dosarul cauzei a fost depusa dovada comunicarii prin afisare a procesuluiverbal, iar petenta a recunoscut chiar infata instantei de fond ca are cunostinta de invitatie dar nu a dorit sa ii dea curs, comunicand verbal acest lucru agentului constatator.
Prin concluzii scrise, intimata-petenta a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-intimat, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/ 1991, sancționată de art. 4 alin. 1 lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că „ nu s-a prezentat la sediul Poliției Locale din E. Sud, în data de 20.06.2012, la invitația justificată a organelor de menținere a ordinii publice aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Criticile recurentei privind aprecierea instantei de fond asupra probelor administrate in cauza sunt neintemeiate.
Conform art. 20 din Legea nr.155/2010 privind politia locala:
(1)În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul local are următoarele drepturi principale: (…)
b)să invite la sediul poliției locale persoanele a căror prezență este necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor, prin aducerea la cunoștință, în scris, a scopului și a motivului invitației;
In raport de prevederile legale precitate, se constata ca invitatia comunicata de catre agentul de politie locala nu cuprindea scopul si motivul invitatiei, astfel ca in mod just instanta de fond a retinut ca invitația organelor de control prin care S. D. era chemată la sediul Poliției Locale nu este „justificată” - în înțelesul art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/ 1991, în cuprinsul său nefiind arătate motivele pentru care S. D. era invitată, ori faptele ce se doreau a fi lămurite prin invitația sa la sediul instituției menționate.
Organul constatator nu a facut dovada comunicarii efective a invitatiei, pe bază de dovadă scrisă sau prin înmânare către o altă persoană găsită la adresă, ori prin afișare pentru a se retine refuzul nejustificat al persoanei invitate de a se prezenta.
Conform art. 3 pct.31 din Leg.nr.61/1991
Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (…), refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
Prin urmare, pentru a se retine fapta prevazuta de art.3 pct.31 din Leg.nr.61/1991 organul constatator trebuia sa faca dovada certa a comunicarii invitatiei in forma prevazuta de lege, fara a exista o indoiala rezonabila cu privire la comunicarea efectiva a acesteia, in conditiile in care intimata-petenta nu recunoaste ca a primit o astfel de invitatie.
F. de considerentele expuse, instanta de control judiciar apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica facand o justa apreciere a probelor administrate in cauza in raport de prevederile legale incidente.
Prin urmare, intemeiul art.312 C. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul intimat ORAȘUL E. PRIN PRIMAR cu sediul în orașul E., jud.C., in contradictoriu cu intimata petentă S. D., cu domiciliul în loc.E. Sud, ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3831/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2014.
P., Judecator Judecator,
M. C. E. C. A.-B. S.
Grefier,
C. G.
Jud.fond G.M.
Red.dec. jud.E.C./
2 ex./ 7.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1439/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 198/2014.... → |
|---|
