Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 30202/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 170/RCA
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ANPC_/15.11.2012 - promovat de recurentul petent C. B. SA PRIN SUCURSALA CONSTANTA, cu sediul în C., .-89, județul C., în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CJPC CONSTANTA, cu sediul în C., . Bis, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5041 din 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent consilier juridic R. L., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile de fond, cu consecința admiterii plângerii și anularea procesului-verbal. Totodată depune la dosarul cauzei concluzii scrise și solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul. Arată în susținere faptul că s-a creat o confuzie între contractul de cont curent și contractul de credit.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.11.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, petenta C. B. S.A. a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 15.11.2012, emis de către intimatul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C. (în continuare C.J.P.C.), solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, se arată că C.J.P.C. a efectuat un control la Sucursala C. B. C., la sesizarea clientului R. D. R., care a reclamant faptul că banca a introdus un comision de administrare a contului curent deschis de clientul respectiv la această unitate a băncii. În urma verificărilor întreprinse, inspectorii C.J.P.C. au apreciat că interesele clientului au fost prejudiciate prin introducerea comisionului de administrare cont, dispunându-se sancționarea băncii cu amendă în cuantum de_ lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 50/ 2010.
Învederează reclamanta că R. D. R. deține la C. B. trei conturi, dintre care un cont curent în lei și două conturi de depozit pentru operațiuni valutare (unul în lei și unul în euro).
Contul curent este utilizat de client pentru efectuarea plăților intra/ interbancare, precum și pentru efectuarea oricărei alte operațiuni din gama celor desfășurate de către bancă (plată facturi, constituire depozite, schimb valutar, etc.). Prin urmare, contul curent nu este destinat exclusiv încasării ratelor de credit, astfel încât introducerea comisionului de administrare să echivaleze cu modificarea contractului de credit, cum greșit s-a reținut de către reprezentanții intimatului.
Din extrasul de cont rezultă că R. D. R. a utilizat contul curent și pentru efectuarea altor operațiuni, nu doar pentru achitarea ratelor de credit, la data de 28.10.2010 fiind efectuată o operațiune de schimb valutar, din dispoziția clientului. Totodată, se precizează că între data deschiderii contului (21.10.2010) și data de 01.02.2012 banca a beneficiat de dobânda la vedere pentru contul respectiv.
Astfel, bonificarea dobânzii și efectuarea operațiunilor specificate reprezintă dovada faptului că deschiderea contului curent odată cu acordarea creditului nu schimbă natura și rolul acestui cont și nu îl transformă într-un cont asociat contractului de credit, destinat exclusiv rambursării ratelor aferente împrumutului.
Mai arată reclamanta că raportul juridic existent între bancă și client este de natură contractuală, îmbrăcând forma unui contract de depozit ale cărui condiții de încheiere și derulare sunt stabilite prin acte normative sau norme de lucru, care reglementează activitatea C. B. și a căror necunoaștere nu poate fi invocată, dat fiind că nimănui nu îi este permis a invoca necunoașterea legii, dar și pentru că toate contractele încheiate de bancă cu proprii clienți sunt contracte de adeziune, la semnarea cărora clienții aderă nu doar la condițiile prevăzute expres în ele, ci și la condițiile generale de afaceri ale băncii.
Învederează petenta că evidențierea sumelor corespunzătoare în contul curent precum și perceperea comisionului de administrare sunt operate în temeiul reglementărilor interne ale C. B. și au fost aduse la cunoștința clienților prin intermediul materialelor disponibile la fiecare sediu secundar al băncii, precum și prin notificarea emisă la 23.07.2012.
Apreciază petenta că organul constatator s-a aflat în eroare atunci când a considerat că sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 50/ 2010 cu privire la contul curent; atât inspectorii C.J.P.C. cât și clientul băncii fac confuzie între contractul de cont curent și contractul de credit, acestea având regimuri juridice diferite, iar cu privire la contul curent nu este aplicabilă O.U.G. nr. 50/ 2010.
În acest context, contrar susținerilor agenților constatatori, banca apreciază că nu a încălcat dispozițiile art. 35 lit. b) alin. 1 din ordonanța de urgență menționată, întrucât perceperea comisioanelor reprezintă esența activității bancare, fiind permisă de lege, iar comisioanele au fost stabilite în concordanță cu prevederile legale ce guvernează activitatea băncii. De altfel, prin adresa nr. ANPC - Cabinet 1/ 36/ 22.01.2009 s-a comunicat, la solicitarea Asociației Române a Băncilor, următoarele: „costul de administrare/ gestiune/ abonament intră în sfera serviciilor în privința cărora consumatorul nu are drept de alegere”.
Mai precizează petenta că, între momentul deschiderii contului curent și luna iulie 2012, banca nu a perceput niciun fel de comisioane în legătură cu administrarea respectivului produs bancar, iar instituirea comisionului de administrare justifică pe deplin efortul substanțial al băncii de gestionare a categoriilor de produse cu caracteristicile anterior enunțate.
Concluzionează petenta că introducerea comisionului de administrare constituie o practică legală, care nu poate fi apreciată drept abuzivă.
În subsidiar, în măsura în care se va considera de către instanță că se impune sancționarea băncii pentru fapta reținută în sarcina sa, se cere înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31-32 din O.G. nr. 2/ 2001.
Plângerea a fost formulată în termen legal, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, precum și de la plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 10-11), prin care a solicitat respingerea plângerii, apreciind că fapta contravențională a fost reținută în mod corect în sarcina reclamantei.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 35 și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/ 2010, O.G. nr. 2/ 2001, iar în susținere au fost depuse înscrisuri (f. 12-24).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți.
Prin sentinta civila nr.5041 din 5.04.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petenta C. B. SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal contestat (f. 26-28), emis de către reprezentanții C.J.P.C., petenta C. B. S.A. a fost sancționată cu amendă în valoare de_ lei, în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/ 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, pentru încălcarea art. 35 alin. 1 lit. b) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, începând cu data de 01.10.2010, a introdus un comision de administrare unic în valoare de 2.50 lei pentru conturile curente deschise de R. D. R. în cadrul băncii, comision ce urma să fie perceput în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, fără însă ca banca să dovedească faptul că i-a oferit consumatorului noi servicii în executarea contractului de credit încheiat cu respectivul client, față de perioada cuprinsă între deschiderea contului și până la introducerea comisionului. Totodată, în baza art. 88 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010, s-a dispus - ca sancțiune contravențională complementară - restituirea de către bancă a sumelor încasate de la client fără temei legal.
Contul curent a fost deschis odată cu încheierea între părți a Contractului de credit de refinanțare cu asigurare de viață și șomaj nr. RQ_06/ 26.10.2010 (f. 41-54), în cuprinsul căruia se prevede drept singurul comision perceput lunar de bancă comisionul de administrare credit, în valoare de 0.30% aplicabil soldului curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadențe.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța apreciază că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute în acest text de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, potrivit art. 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010 „Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: (...) b) se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație;”.
La rândul său, art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/ 2010 stipulează că „încălcarea prevederilor art. 35-44 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei”.
Art. 88 alin. 1 lit. b) din același act normativ prevede: „ Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune următoarele sancțiuni contravenționale complementare: (...) b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;”.
Instanța, constatând mai întâi că reclamanta nu aduce critici privind legalitatea procesului-verbal contestat (ci doar cu privire la temeinicia acestuia), apreciază că fapta contravențională este suficient descrisă în procesul-verbal, temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat, iar sancțiunile corespund limitelor impuse de lege, concluzionând că actul atacat este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr. 363/ 2007 se adresează tuturor profesioniștilor care intră în raporturi juridice cu diverși consumatori); sancțiunile contravenționale ce se pot aplica (amenda și sancțiunea complementară a suspendării activității până la încetarea practicii comerciale incorecte) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Judecătoria reține că C. B. S.A. nu a dovedit, în cauza pendinte, o altă stare de fapt decât cea reținută de reprezentanții C.J.P.C. prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În esență, ceea ce se impune a se lămuri - sub aspectul temeiniciei procesului-verbal - este dacă banca a introdus comisionul lunar de administrare unic în valoare de 2.50 lei, la care se face referire în Notificarea nr._/ 23.07.2012 (f. 76), adresată clientului R. D. R., cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010.
Deși banca susține că respectivul comision a fost stabilit în concordanță cu prevederile legale ce guvernează activitatea băncii, totuși nu indică aceste prevederi, de natură a atrage incidența ultimei teze din 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010: „Sunt exceptate costurile impuse prin legislație”.
În atare condiții, dincolo de aspectele tehnice privind funcționarea conturilor deschise pe numele lui R. D. R. la Sucursala C. B. C., Judecătoria apreciază că banca a impus clientului său un comision nou, care nu a fost acceptat de consumator și care nu corespunde unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator. De asemenea, comisionul introdus de bancă în sarcina clientului, începând cu data de 01.10.2012, nu este prevăzut în contractul părților și nici nu este impus de legislație.
Că banca are dreptul, prin prisma legislației în vigoare și a interpretării date de adresa nr. ANPC prin adresa nr. ANPC Cabinet 1/ 36/ 22.01.2009, să perceapă un asemenea comision, este adevărat, însă o asemenea prerogativă nu este de natură a conduce la o altă concluzie, în cauza de față, decât aceea că reclamanta a încălcat, în relația sa cu clientul R. D. R., dispozițiile art. 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010.
Așadar, în aprecierea instanței, procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea contravențională a fost în mod corect stabilită, la valoarea minimă prevăzută de lege, astfel încât nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment, dat fiind că C. B. S.A., în calitatea sa de comerciant profesionist în domeniul în care activează, ar fi trebuit să depună suficiente diligențe pentru a evita crearea unei situații de acest fel, de natură a prejudicia proprii săi clienți.”
Petenta C. B. SA a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca in mod gresit a considerat prima instanta ca prin introducerea comisionului de administrare cont curent a fost modificat contractul de credit, avand in vedere regimul juridic diferit al celor doua produse. Contul curent este ultilizat de client pentru efectuarea platilor bancare precum si pentru efectuarea oricarei alte operatiuni din gama celor desfasurate de banca ( plati facturi, depozite, schimb valutar). Prin urmare., contul curent nu este destinat exclusiv incasarii ratelor de credit.
Mai arata ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca nu au fost respectate disp.art.35 lit.b alin.1 din OUG 50/2010 . Atat instanta de fond cat si organul de control fac confuzie intre contractul de cont curet si contractul de credit, OUG 50/2010 nefiind incidenta in ceea ce privetse contul curent.
Solicita recurenta sa se observe ca temeiul aplicarii sanctiunii nu are corespondent in faptele presupuse a fi savarsite de banca.
In subsidiar a solicitat inlocuirea amenzii cu avertismentul.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea derecurs.
In recurs nu au fost administrate probe cu inscrisuri noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a recurentei-petente a fost angajata prin procesul-verbal contestat emis de către organul constatator C.J.P.C., prin care C. B. S.A. a fost sancționată cu amendă în valoare de_ lei, în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/ 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, pentru încălcarea art. 35 alin. 1 lit. b) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că, începând cu data de 01.10.2010, a introdus un comision de administrare unic în valoare de 2.50 lei pentru conturile curente deschise de R. D. R. în cadrul băncii, comision ce urma să fie perceput în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, fără însă ca banca să dovedească faptul că i-a oferit consumatorului noi servicii în executarea contractului de credit încheiat cu respectivul client, față de perioada cuprinsă între deschiderea contului și până la introducerea comisionului. Totodată, în baza art. 88 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010, s-a dispus - ca sancțiune contravențională complementară - restituirea de către bancă a sumelor încasate de la client fără temei legal.
Conform art. 35 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 80/ 2010 „Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: (...) b) se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație;”.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Contractul incheiat intre banca si clientul R. D. R. a fost un contract de credit de refinantare cu asigurare de viata si somaj incheiat in data de 26.10.2010, obiectul contractului fiind un credit de refinantare in valoare de 32.500 lei, credit ce va fi utilizat de imprumutat pentru refinantare credit in derularea la Unicredit Tiriac B. cu un sold la data analizei de 7549,05 Eur.
F. de prevederile contractuale si de extrasul de cont depus la dosar,aferent perioadei 28.10._13 se constata ca, contrar sustinerilor recurentei, contul curent in discutie a fost creditat cu suma de 32.500 lei-suma ce reprezinta creditul acordat iar schimbul valutar efectuat de client a fost efectuat in vederea refinantarii creditului la Unicredit Tiriac B., suma schimbata fiind din creditul in lei acordat.
De asemenea, rezulta din extrasul de cont ca singurele operatiuni efectuate au constat in rambursare credit si dobanzi, fara nicio alta operatiune bancara. Prin urmare contul curent al clientului este asociat contractului de credit, contrar sustinerilor recurentei.
Desi recurenta sustine ca clientul R. D. R. detine trei conturi curente la banca, nu a facut dovada sustinerilor sale. Mai mult, nu a facut nici dovada deschiderii anterioare acordarii creditului a contului curent, pentru a face dovada ca este un cont curent independent de contractul de credit acordat.
Conform Notificarii nr._ din 23.07.2012 adresata de recurenta clientului, rezulta ca, comisionul lunar de administrare unic in valoare de 2.5 lei se percepe indiferent de numarul de conturi curente pe care le detine clientul. Prin urmare, daca clientul detinea mai multe conturi curente, acest comision de administrare putea fi perceput pentru un alt cont curent care nu era atasat contractului de credit, pentru care comisioanele sunt expres prevazute in acesta.
In plus, contul curent ce a format obiectul comisionului de administrare contestat de client a fost deschis odata cu alimentarea sa cu creditul acordat in valoare de 32.500 lei. Nu se poate sustine cu temei ca acest cont curent nu este atasat contractului de credit cata vreme toate operatiunile efectuate vizeaza exclusiv creditul acordat si contul a fost deschis odata cu aprobarea creditului.
F. de considerentele expuse, instanta de control judiciar apreciaza ca in mod judicios a statuat instanta de fond cu privire la temeinicia faptei retinuta in sarcina recurentei-petente.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
În referire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment se apreciază că nu poate fi reținut un grad redus de pericol social pentru o contravenție ce are o sancțiune minima de 20.000 lei.
Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale considerente față de care, în temeiul disp. art. 312 c.proc.civ, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul petent C. B. SA PRIN SUCURSALA CONSTANTA, cu sediul în C., .-89, județul C., în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CJPC CONSTANTA, cu sediul în C., . Bis, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5041 din 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. G. M.
Tehnored.jud.decizie .E. C./ 21.03.2014 /2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2882/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1673/2014.... → |
|---|
