Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 862/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 34267/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 862

Ședința publică de la 22 Octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

JUDECĂTOR: E. C.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în C., .. 63, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5675/22.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, iar intimatul a depus întâmpinare, ce a fost comunicată apelantei, după care;

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 223 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.12.2013, petenta . SRL a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din_ .

Petenta a învederat că măsura dispusă de agentul constatator este una abuzivă, ea neputând să se conformeze măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr._ din_ datorită unei măsuri dispuse de AFP C. - indisponibilizarea sumelor de bani existente în conturile petentei, în baza codului de procedură fiscală. A mai precizat petenta că organul constatator nu a avut în vedere faptul că salariile au fost achitate parțial, așa cum rezultă din statele de plată semnate de angajați. Raportat la art. 1 din OG nr. 2/2001, petenta a precizat că nu sunt întrunite condițiile de existență ale răspunderii contravenționale și, în plus, beneficiază de prezumția de nevinovăție. A mai învederat petenta că, deși este de bună-credință, popririle înființate asupra conturilor societății nu i-au permis să efectueze plata salariilor. În plus, a mai arătat petenta că este nevoită să se supună și rigorilor Legii nr. 333/2003, fiind nevoită să facă investiții in cuantum de_ lei, motiv pentru care a întârziat și plata salariilor.

În drept, petenta și-a întemeiat acțiunea completată pe dispozițiile din OG nr. 2/2001, din Legea nr. 333/2003 și din codul de procedură civilă.

În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de_, intimatul I. T. DE MUNCĂ C. a depus întâmpinare- cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. (f. 36) cu solicitând respingerea plângerii ca nefondată. A învederat intimatul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit ca urmare a nerespectării măsurilor dispuse prin procesul verbal de control . nr._ din 31.10.2013.

În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 108/1999, art. 10-art. 36, art. 111-119, 139-143, 260 din Legea 53/2003, HG nr. 1377/2009, HG nr. 500/2011, Convenției OIM nr. 81/1947 privind inspecția muncii, Convenția OIM nr. 85/1947.

La termenul din 27.03.2014, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petentă, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. Din oficiu, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisurile constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal.

Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: adresă înființare poprire nr._ din_ f. 7; adresă înființare poprire nr._ din_ f. 8; adresa nr._ din_ f. 9-12; somație nr. 13/_ /_ f. 13: titlul executoriu nr._ f. 14; adresă nr._ din_ f. 15; proces verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ f. 16-17; înștiințare . nr._ f. 18; proces verbal de control . nr._ din_ f. 19-20; anexă constatare și măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă f. 48; raport activitate angajator din_ f. 49-55; stat de plată salariați permanenți februarie - octombrie 2013 f. 56-58; proces verbal de control nr._ din 31.10.2013 f. 62-64.

Prin sentinta civila nr. 5675/22.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

În fapt, la data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 16-17), prin care petenta . SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, în baza art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999.

S-a reținut în procesul verbal că angajatorul nu a îndeplinit măsurile dispuse în procesul verbal de control nr._ din_ în sensul că nu face dovada achitării drepturilor salariale tuturor salariaților pentru perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013, măsură dispusă cu caracter permanent, cu termen de îndeplinire_, respectiv nu face dovada înmânării unui exemplar al contractului individual de muncă tuturor salariaților conform art. 16 alin. 3 din Codul Muncii, măsură cu caracter permanent, cu termen de îndeplinire_ .

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei.

În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat reprezentantului petentei la data de 16.12.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 17.12.2013 la instanță.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator. De altfel, petenta nu a adus critici privind legalitatea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_, instanța a retinut:

Față de apărarea petentului că beneficiază de prezumția de nevinovăție, instanța face următoarele mențiuni. Din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A. c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”.

În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de codul de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum c. Austriei, p. 28)

Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.

De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.

Potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta.

Din interpretarea textului de lege indicat, se deduce că pentru a fi în prezența contravenției în discuție este necesară o situație premisă: existența unui control efectuat de în care să fi vizat controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă sau la protecția salariaților. Potrivit art. 19 alin. 1 lit. i din Legea nr. 108/1999, inspectorii de muncă au dreptul să dispună angajatorului măsuri, în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformităților constatate.

La data de 31.10.2013, a fost întocmit procesul verbal de control nr._ (f. 62-64), în seama petentei . SRL fiind stabilite următoarele obligații: 1. de a face dovada înmânării salariaților unui exemplar al contractelor individuale de muncă, termen de realizare_ și permanent; respectiv 2. de a face dovada achitării drepturilor salariale pentru luna septembrie 2013, prin state de plată semnate, termen de realizare_ și permanent.

Așadar, elementul material al laturii obiective al contravenției reținute în seama petentei prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ îl constituie o inacțiune: neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta. Textul de lege indicat, obliga destinatarul (petenta) să iasă din pasivitate și să îndeplinească o anumită activitate. Față de circumstanțele concrete ale speței, instanța reține că intimatul a făcut dovada existenței obligației stabilite în seama petentei, aceasta din urmă fiind obligată să facă dovada unei conduite de conformare față de măsurile impuse de inspectorii muncii prin procesul verbal de control nr._ din 31.10.2013. ca atare, va fi înlăturată apărarea petentei referitoare la faptul că nu a fost dovedit elementul material al contravenției.

De asemenea, a fost înlăturată apărarea petentei, referitoare la faptul că nu a săvârșit contravenția cu vinovăție. Instanța arată că în dreptul contravențional, latura subiectivă lipsește atunci când nu există nici măcar culpă din partea persoanei în cauză. Respectarea întocmai a condițiilor impuse de legislația specială în domeniul legislației muncii implică o diligență sporită din partea angajatorilor. Textul art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, stabilește în sarcina transportatorilor o obligație de rezultat (respectarea măsurilor impuse de agenții din cadrul intimatei). În continuare, instanța reține că există culpă, între altele, în cazul nerespectării unor obligații de rezultat atunci când legea impune astfel de obligații. Pe cale de consecință, atunci când o persoană nu își respectă cu scrupulozitate obligațiile de rezultat impuse prin lege, culpa acesteia nu este exclusă, ceea ce conduce la tragerea ei la răspundere.

În plus, a arătat petenta că nu și-a putut îndeplini una dintre obligațiile impuse de inspectori datorită existenței unei măsuri de indisponibilizare a sumelor de bani existente în contul societății. O asemenea apărarea nu poate fi primită pentru motivele care urmează. Nu se poate afirma că existența unei forme de executare silită indirectă pornită ca urmare a diligențelor organelor fiscale ale statului constituie o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. Petenta nu se poate prevala de acest fapt pentru a se sustrage de la îndeplinirea măsurilor de protecție a angajaților, prin neplata în totalitate a drepturilor salariale, deoarece sunt incidente în speță dispozițiile art. 149 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003- care prevăd unele limitări ale urmăririi silite. Conform acestei norme legale, (...) din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi, cu excepția sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor și contribuțiilor aferente acestora, reținute la sursă, dacă, potrivit declarației pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deține alte disponibilități bănești.

Pe de altă parte, existența popririi asupra conturilor, nu are nicio înrâurire asupra posibilităților petentei de a face dovada înmânării unui exemplar al contractului individual de muncă tuturor salariaților conform art. 16 alin. 3 din Codul Muncii. Sub acest aspect, se reține reaua-credință de care dă dovadă petenta în respectarea legislației în domeniul muncii.

Instanța va înlătura apărarea petentei potrivit cu care . HG nr. 301/2012 au obligat-o să realizeze investiții de_ lei pentru a nu pierde licența. Instanța constată că . HG nr. 301/2012 este un eveniment anterior întocmirii procesului verbal de control nr._ din 31.10.2013 (f. 62-64) și ulterior a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ (f. 16-17). Instanța nu consideră că poate fi vorba de o cauză exoneratoare de răspundere, fiind responsabilitatea profesionistului în a-și organiza activitatea de așa natură încât să respecte toate obligațiile legale ce incumbă acesteia. Faptul că desfășurarea activității presupune costuri ridicate pentru petentă (presupunând efectuarea de investiții și respectarea legilației din domeniul muncii deopotrivă) constituite motive de oportunitate ce trebuiau avute în vedere de către aceasta la momentul începerii activității.

În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentei . SRL întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999.

Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 5000 lei. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii (art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999), chiar la minimul prevăzut de lege.

Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța constată, contrar celor afirmate de petent, că aplicarea avertismentului în cazul săvârșirii unei astfel de contravenții, ar duce la eludarea scopului avut în vedere de legiuitor chiar la momentul contravenționalizării unei asemenea fapte: dorința ca nici o persoană care încalcă legea să nu se sustragă de la o altă acțiune culpabilă (refuzul îndeplinirii măsurilor impuse de inspectori).

Petenta nu a recunoscut și nu a regretat fapta contravențională comisă. Fapta prezintă o mare gravitate și poate conduce la eludarea dispozițiilor privitoare la plata salariilor în mod regulat, reținerea și plata pentru munca prestată a contribuțiilor de asigurări sociale, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, cota de contribuție pentru șomaj. În raport de condițiile în care instanța a constatat că a fost săvârșită inacțiunea, denotă sfidarea petentei față de legislația privitoare la inspecția muncii.

Pentru aceste motive, pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept, instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca, desi a aratat ca salariile angajatilor au fost platite partial, asa cum rezulta din statele de plata semnate de catre angajati, inscrisuri care au fost prezentate inspectorilor de munca veniti in control, instanta de fond a apreciat in mod eronat ca aceasta masura este aplicata in mod regulat de catre petenta. In acest sens, solicitarea din subsidiarul plangerii, de a fi inlocuita amenda cu avertisment a avut in vedere tocmai diminuarea efectelor pecuniare asupra petentei, astfel incat sa nu fie perturbata desfasurarea activitatii.

Legal citata, intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, aratand ca sentinta instantei de fond este corecta, legala si temeinica.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

La data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 16-17), prin care petenta . SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5000 lei, în baza art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, retinandu-se că angajatorul nu a îndeplinit măsurile dispuse în procesul verbal de control nr._ din_ în sensul că nu face dovada achitării drepturilor salariale tuturor salariaților pentru perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013, măsură dispusă cu caracter permanent, cu termen de îndeplinire_, respectiv nu face dovada înmânării unui exemplar al contractului individual de muncă tuturor salariaților conform art. 16 alin. 3 din Codul Muncii, măsură cu caracter permanent, cu termen de îndeplinire_ .

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond corect a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator. De altfel, petenta nu a adus critici privind legalitatea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_, instanța a retinut corect ca procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.

Față de apărarea petentului că beneficiază de prezumția de nevinovăție, instanța face următoarele mențiuni. Din jurisprudența C.E.D.O. (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A. c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”.

În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și de prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum c. Austriei, p. 28)

Potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta.

Din interpretarea textului de lege indicat, se deduce că pentru a fi în prezența contravenției în discuție este necesară o situație premisă: existența unui control efectuat de în care să fi vizat controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă sau la protecția salariaților. Potrivit art. 19 alin. 1 lit. i din Legea nr. 108/1999, inspectorii de muncă au dreptul să dispună angajatorului măsuri, în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformităților constatate.

La data de 31.10.2013, a fost întocmit procesul verbal de control nr._ (f. 62-64), în seama petentei . SRL fiind stabilite următoarele obligații: 1. de a face dovada înmânării salariaților unui exemplar al contractelor individuale de muncă, termen de realizare_ și permanent; respectiv 2. de a face dovada achitării drepturilor salariale pentru luna septembrie 2013, prin state de plată semnate, termen de realizare_ și permanent.

S-a retinut corect ca elementul material al laturii obiective al contravenției reținute în seama petentei prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din_ îl constituie o inacțiune: neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta. Textul de lege indicat, obliga destinatarul (petenta) să iasă din pasivitate și să îndeplinească o anumită activitate. Față de circumstanțele concrete ale speței, instanța reține că intimatul a făcut dovada existenței obligației stabilite în seama petentei, aceasta din urmă fiind obligată să facă dovada unei conduite de conformare față de măsurile impuse de inspectorii muncii prin procesul verbal de control nr._ din 31.10.2013. ca atare, va fi înlăturată apărarea petentei referitoare la faptul că nu a fost dovedit elementul material al contravenției.

Corect a fost înlăturată de catre instanta de fond apărarea petentei, referitoare la faptul că nu a săvârșit contravenția cu vinovăție. S-a retinut corect ca latura subiectivă lipsește atunci când nu există nici măcar culpă din partea persoanei în cauză. Respectarea întocmai a condițiilor impuse de legislația specială în domeniul legislației muncii implică o diligență sporită din partea angajatorilor. Textul art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, stabilește în sarcina transportatorilor o obligație de rezultat (respectarea măsurilor impuse de agenții din cadrul intimatei). În continuare, instanța reține că există culpă, între altele, în cazul nerespectării unor obligații de rezultat atunci când legea impune astfel de obligații. Pe cale de consecință, atunci când o persoană nu își respectă cu scrupulozitate obligațiile de rezultat impuse prin lege, culpa acesteia nu este exclusă, ceea ce conduce la tragerea ei la răspundere.

În plus, a arătat petenta că nu și-a putut îndeplini una dintre obligațiile impuse de inspectori datorită existenței unei măsuri de indisponibilizare a sumelor de bani existente în contul societății. O asemenea apărarea nu poate fi primită pentru motivele care urmează. Nu se poate afirma că existența unei forme de executare silită indirectă pornită ca urmare a diligențelor organelor fiscale ale statului constituie o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei. Petenta nu se poate prevala de acest fapt pentru a se sustrage de la îndeplinirea măsurilor de protecție a angajaților, prin neplata în totalitate a drepturilor salariale, deoarece sunt incidente în speță dispozițiile art. 149 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003- care prevăd unele limitări ale urmăririi silite. Conform acestei norme legale, (...) din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi, cu excepția sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor și contribuțiilor aferente acestora, reținute la sursă, dacă, potrivit declarației pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deține alte disponibilități bănești.

Pe de altă parte, existența popririi asupra conturilor, nu are nicio înrâurire asupra posibilităților petentei de a face dovada înmânării unui exemplar al contractului individual de muncă tuturor salariaților conform art. 16 alin. 3 din Codul Muncii. Sub acest aspect, se reține reaua-credință de care dă dovadă petenta în respectarea legislației în domeniul muncii.

Cu privire la sancțiune, s-au avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 5000 lei, aceasta fiind stabilită în limitele legii (art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999), chiar la minimul prevăzut de lege.

S-a retinut corect ca fapta prezintă o mare gravitate și poate conduce la eludarea dispozițiilor privitoare la plata salariilor în mod regulat, reținerea și plata pentru munca prestată a contribuțiilor de asigurări sociale, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, cota de contribuție pentru șomaj. În raport de condițiile în care instanța a constatat că a fost săvârșită inacțiunea, denotă sfidarea petentei față de legislația privitoare la inspecția muncii.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii. Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal. Pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept, corect s-a retinut că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta petentă . SRL, cu sediul în C., .. 63, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.5675/22.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-DANELISABETA C.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. V. Ticea

Tehnored.Jud. decizie I.-L. O.-D./24.11.2014/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul CONSTANŢA