Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 8/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 4083/254/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.8
Ședința publică de la 08 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A.-B. S.
GREFIER: C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul intimat M.I.R.A.- I.G.P.R. GARDA DE COASTĂ M. cu sediul în orașul M., jud.C., in contradictoriu cu intimata petentă M. C., cu domiciliul în mun.C., ., ..A, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 452/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata petentă av.C. G. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Intimata petentă prin apărător având cuvântul invocă excepția nulității recursului având în vedere că acesta nu a fost formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
Instanța respinge excepția nulității recursului invocată de apărătorul intimatei petente având în vedere că în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 31 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata petentă prin apărător având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate atunci când a admis plângerea în parte, și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, menținându-se măsura confiscării a 240 gr. bijuterii de argint, valoarea acestora fiind de 6 ori mai mică decât amenda aplicată. Față de gradul de pericol social redus la faptei și motivele pe larg espuse în note scrise, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 12.11.2012, petenta M. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/7.11.2012 întocmit de INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – GARDA DE COASTĂ și exonerarea petentei de plata amenzii în sumă de 5000 lei aplicată de agentul constatator, precum și restituirea bunurilor confiscate.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a călătorit în Turcia și a intrat în România având asupra sa bijuterii în cantitate de 240 gr.
Arată petenta că a cumpărat acele bijuterii în calitate de persoană fizică pentru nevoi personale( pentru sine, rude și alte obligații întrucât se apropie sărbătorile de iarnă).
Susține petenta că nu a lăsat bijuteriile la vedere pentru că s-a temut pentru siguranța sa. Mai arată că face dovada achiziționării bijuteriilor cu înscrisurile anexate și că acestea nu avea nevoie de autorizație de desfășurare de operațiuni cu metale prețioase întrucât bijuteriile nu erau destinate comercializării.
Mai apreciază petenta că măsura amendării este exagerată, fiind suficientă aplicarea avertismentului.
Plângerii i-au fost anexate procesul-verbal de contravenție, proces verbal de predare-primire, factură achiziție bijuterii.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca nefondată întrucât procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit.
De asemenea intimatul a mai depus raportul agentului constatator, proces verbal de percheziție, proces verbal de constatare a bunurilor găsite, declarația petentei.
Pentru soluționarea plângerii, instanța a încuviințat în temeiul art. 167 C.pr.civ. pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prona testimonială cu martorele O. L. și Rușa N., apreciind că sunt pertinente, concludente și utile soluționării plângerii.
Prin sentinta civila nr.452 din 18.02.2013 pronuntata de Judecatoria M. a fost admisa in parte plangerea formulata de petenta M. C. si s-a dispus inlocuirea amenzii contraventionale in cuantum de 5000 lei cu avertismentul fiind mentinuta masura complementara a confiscarii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„La data de 07.11.2012, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – GARDA DE COASTĂ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000 constând în aceea căaceasta s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Vama V. având asupra sa aproximativ 240 gr. de bijuterii din metal alb disimulate în bagaje și pe corp fără a putea prezenta autorizație de desfășurare de operațiuni cu metale și pietre prețioase.
Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, iar în temeiul aceluiași articol s-a dispus ridicarea bijuteriilor respective în vederea confiscării.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă cu mențiunea că Recunoaște fapta și nu are obiecțiuni față de prezentul proces verbal.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
Descrierea și încadrarea juridică a faptei contravenționale, precum și sancțiunea aplicată sunt complete și corespunzătoare prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, potrivit cărora Desfășurarea fără autorizație a operațiunilor cu metale prețioase și pietre prețioase constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, precum și cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenției, prin raportare laart. 2, pct. 2 lit. f din O.U.G. nr. 190/2000 care prevede că operațiunile cu metale și pietre prețioase constituie actele de comerț și faptele de comerț cu metale și pietre prețioase, care au ca obiect: introducerea în țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase.
Instanța mai reține că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 20 din O.U.G. nr. 190/2000.
Pentru aceste motive instanța constată că procesul verbal este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată în primul rând că petenta nu contestă identificarea asupra sa a bijuteriilor descrise în procesul verbal de percheziție. Prin urmare prevalarea de anumite vicii referitoare la modul de desfășurare efectivă a percheziției nu prezintă relevanță pentru speța de față, mai ales că se invocă aspecte legate de ora înaintată a desfășurării acesteia.
Instanța mai reține din raportul agentului constatator, din procesul verbal de percheziție, din mențiunile de pe factura de achiziționare, precum și din procesul verbal de inventariere a bunurilor ridicate, faptul că asupra acesteia au fost găsite disimulate: 10 pandantive, 2 brățări, 43 de lănțișoare, 28 de inele, 42 de perechi de cercei, toate bijuteriile fiind din argint și în valoare de 254 USD. De asemenea, nici aspect nu este contestat de către petentă.
Referitor la încadrarea de către agentul constatator a faptei reținute, conform art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, instanța constată din declarația martorei Rușa N. faptul că petenta nu comercializează bijuterii ci lucrează la un restaurant doar pe perioada verii.
Aceeași martoră mai adaugă faptul că ea este cea care deține o societate care comercializează bijuterii.
Conform art. 2, pct. 2 lit. f din O.U.G. nr. 190/2000 operațiunile cu metale și pietre prețioase constituie actele de comerț și faptele de comerț cu metale și pietre prețioase, care au ca obiect: introducerea în țară a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase.
Conform art. 8 din O.U.G. nr. 190/2000: (1) Operațiunile cu metale prețioase și pietre prețioase, prevăzute la art. 2 pct. 2, se pot efectua de către persoanele fizice sau juridice numai în baza autorizației eliberate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pe perioadă nedeterminată, vizată anual de către aceasta. (2) Nu sunt supuse regimului autorizării operațiunile prevăzute la art. 2 pct. 2 dacă acestea se efectuează pentru nevoile proprii ale persoanei fizice sau juridice și dacă nu se urmărește obținerea unui profit.
În speță, instanța constată că asupra petentei au fost găsite10 pandantive, 2 brățări, 43 de lănțișoare, 28 de inele, 42 de perechi de cercei, toate bijuteriile fiind din argint și în valoare de 254 USD, despre care aceasta susține că au fost achiziționate pentru sine și pentru a fi oferite cadou rudelor și altor persoane.
Față de cele menționate mai sus instanța apreciază că este foarte puțin probabil ca un număr de 125 de bijuterii să fi fost achiziționate pentru sine și în scopul de a fi oferite cadou cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
În același sens instanța mai are în vedere și aspectul că bijuteriile găsite erau disimulate în bagaje și pe corp de către petentă.
Mai mult decât atât, instanța reține faptul că procesul verbal atacat a fost întocmit în prezența petentei care l-a și semnat, fără obiecțiuni, consemnându-se: Recunoaște fapta și nu are obiecțiuni față de prezentul proces verbal.
Este adevărat că semnarea procesului verbal de către persoana sancționată nu reprezintă prin ea însăși recunoașterea vinovăției, însă, petenta a avut la îndemână posibilitatea de a indica agentului de poliție situația de fapt contrară celei reținute, respectiv faptul că bijuteriile respective nu au fost achiziționate în scopul de a fi comercializate, însă nu a făcut-o, neinvocând nici o obiecțiune.
În consecință, chiar dacă petenta nu deține o societate comercială care să aibă ca obiect comercializarea de bijuterii, instanța apreciază că introducerea în țară a unui număr atât de mare de bijuterii nu a fost făcută pentru nevoile proprii ale persoanei fizice și fără a se urmări obținerea unui profit, în sensul art. 8, alin. 2 din O.U.G. nr. 190/2000, ci, din contră, introducerea acestora în țară s-a făcut în scop lucrativ, astfel încât se impunea existența autorizației prevăzute de art. 8, alin. 1 din O.U.G. nr. 190/2000.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că petenta a introdus în țară bijuteriile respective fără a avea la momentul sancționării autorizație de desfășurare a operațiunilor cu metale și pietre prețioase în sensul art. 8, alin. 1 din O.U.G. nr. 190/2000, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fapta reținută în sarcina sa reprezentând contravenția prevăzută de art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată petentei, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la acest aspect, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În cauza de fata instanta apreciaza ca gradul de pericol social concret al faptei comise de petentă nu este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară în cunatum de 5000 lei.
În condițiile în care valoarea bijuteriilor introduse se situează în jurul sumei de 254 USD, după cum reiese din factura de achiziționare, instanța consideră că aplicarea unei sancțiuni contravenționale cu amendă nu este proporțională cu pericolul social al faptei contravenționale săvârșite, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru responsabilizarea atitudinii viitoare a acesteia.
Cu privire la solicitarea petentei de înlăturare a sancțiunii complementare a confiscării, instanța reține că, prin excepție de la principiului individualizării judiciare în funcție de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea complementară se aplică de drept, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, ori de câte ori se constată săvârșirea faptei contravenționale indicate, fără ca agentul constatator sau instanța de judecată să aibă vreo posibilitate de apreciere asupra oportunității sau utilității acesteia.
Așadar, ori de câte ori instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, nu se poate aprecia asupra individualizării judiciare a aplicării sancțiunii complementare constând în confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenției, aceasta fiind obligatorie.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea formulată de petenta M. C., împotriva procesului – verbal contravențional . nr._ din data de 07.11.2012 încheiat de I.G.P.F. – GARDA DE COASTĂ M., și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu sancțiunea avertismentului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal, respectiv măsura confiscării. „
Intimata Garda de Coasta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M. .
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta ca angajarea raspunderii contraventioanle a intimatei-petente este corecta, intrucat la momentul controlului aceasta nu detinea autorizatie pentru a desfasura operatiuni cu metale pretioase si pietre pretioase. Apreciaza ca sanctiunea aplicata, in cuantumul minim prevazut de lege a fost proportionala, intrucat nu s-au indicat motive care sa atenueze gradul de pericol social al faptei.
Intimata-petenta nu a formulat intampinare la cererea de recurs, dar s-a prezentat in instant aprin avocat ales care a formulat aparari orale in fata instantei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-intimat, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei –petente a fost angajata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către intimata-petentă a contravenției prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000 constând în aceea căaceasta s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei Vama V. având asupra sa aproximativ 240 gr. de bijuterii din metal alb disimulate în bagaje și pe corp fără a putea prezenta autorizație de desfășurare de operațiuni cu metale și pietre prețioase.
Intimatei-petente i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 190/2000, iar în temeiul aceluiași articol s-a dispus ridicarea bijuteriilor respective în vederea confiscării.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.
In ceea ce priveste critica recurentei privind individualizarea sanctiunii aplicate, instanta de control judiciar este in acord cu prima instanta apreciind ca in raport de criteriile de individualizare a sanctiunii, astfel cum sunt acestea prevazute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, in cauza in mod just a dispus prima instanta inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul si mentinerea masurii compelmentare a confiscarii.
Conform disp.art.21 alin 3 din OG nr.2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina intimatei-petente, actul sancționator generează o disproporție vadita intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina petentei si cuantumul sancțiunii aplicate.
Pentru aceasta apreciere Tribunalul are in vedere ca amenda aplicata in cuantum de 5000 lei este mult disproporționată față de fapta concretă reținută în sarcina intimatei-petente, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a asigura responsabilizarea pe viitor a acesteia.
Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.312 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul intimat M.I.R.A.- I.G.P.R. GARDA DE COASTĂ M. cu sediul în orașul M., jud.C., in contradictoriu cu intimata petentă M. C., cu domiciliul în mun.C., ., ..A, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 452/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2014.
P., Judecator Judecator,
M. C. E. C. A.-B. S.
Grefier,
C. G.
Jud.fond L.J.
Red.dec. jud.E.C./
2 ex./ 7.02.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1806/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 9/2014.... → |
|---|
