Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 15263/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.269/APCA
Ședința publică din 27.05.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție 24/22.05.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.995/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc in ședința publica din data de 20.05.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 27.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.06.2013 sub nr._, petenta S.C. O. T. S.A., cu sediul în mun. C., ., jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ./200, nr._ din data de 22.05.2013 și implicit exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționată.
În fapt, petenta reclamă faptul că în calitate de operator portuar deținător al unui terminal de depozitare – rezervoare – combustibil lichid a depus la D.J.A.O.V. C. un număr de nouă declarații vamale sumare după cum urmează DS 18/20.03.2013, DS 19/27.03.2013, DS 20/27.03.2913, DS 21/27.03.2013, DS 23/29.03.2013, DS 25/04.04.2013, DS 26/04.04.2013, DS 27/05.04.2013 și DS 30/16.04.2013 privind sosirea prin transport fluvial pe barje în România de mărfuri (benzină) având ca stat de proveniență Serbia. Petenta susține că în terminalul său au fost depozitate cantitățile de benzină până la momentul expedierii către destinatar, respectiv GLORY’S FINACE CORPORATION (GFC). La data de 03.05.2013 cantitățile de benzină au părăsit România și au fost livrate către destinatar, însă având în vedere că între declarația vamală a fiecărei partide de marfă și plecarea efectivă a fost depășit termenul de îndeplinire a formalităților legale vizând acordarea destinației vamale a mărfii, a fost sancționată de către intimată prin procesul verbal contestat cu amendă în cuantum de 3000 de lei conform dispozițiilor art. 651 lit. h din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României coroborat cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal reclamanta susține că, având în vedere prevederile legale vinovată de săvârșirea contravenției se face proprietara cantității de benzină depozitate și nu susnumita. Totodată aceasta afirmă că, deși a depus declarațiile sumare, simpla completare a acestora nu echivalează cu dobândirea calități de reprezentant motiv pentru care solicită anularea procesului vernal.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
În probațiune petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 09.07.2013 intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a depus întâmpinare (f.53-57) prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât actul sancționator este legal și temeinic. Astfel intimata susține că petenta a depus la autoritatea vamală un număr de nouă Declarații Vamale Sumare cu privire la marfa ce urma să fie depozitată în locurile special amenajate în acest sens. La data de 10.05.2013 marfa anterior menționată a părăsit teritoriul României, astfel încât între depunerea declarațiilor sumare și reexportul întregii cantități de marfă nu și-a respectat obligațiile vamale privind acordarea destinației vamale a mărfii in cauză încălcând astfel art. 49 alin. 1, lit. b din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului de instruire a Codului Vamal Comunitar.
În ceea ce privește apărare petentei, intimata afirmă că simpla susținere a acesteia că nu a acționat în calitate de reprezentant nu poate fi luată în considerare atât timp cât declarația vamală sumară completată a fost indicată ca reprezentant ..a., proceul verbal fiind legal si temeinic, iar sancțiunea aplicată este legală fiind respectate prevederile art. 10 din OG 2/2001.
La data de 26.07.2013 intimata a depus întâmpinare prin care reitera cele susținute cu ocazia depunerii plângerii contravenționale.
La termenul din data de 18.10.2013 instanța a dispus introducerea in cauză a Direcția Regională a Finanțelor Publice G..
Prin Sentința civilă 995/31.01.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că că petenta în calitate de operator portuar deținător al unui terminal de depozitare – rezervoare – combustibil lichid a depus la D.J.A.O.V. C. un număr de nouă declarații vamale sumare după cum urmează DS 18/20.03.2013, DS 19/27.03.2013, DS 20/27.03.2913, DS 21/27.03.2013, DS 23/29.03.2013, DS 25/04.04.2013, DS 26/04.04.2013, DS 27/05.04.2013 și DS 30/16.04.2013 privind sosirea prin transport fluvial pe barje în România de mărfuri (benzină) având ca stat de proveniență Serbia ce aparțineau GLORY’S FINACE CORPORATION (GFC).
La data de 03.05.2013 cantitățile de benzină au părăsit România și au fost livrate către destinatar, însă având în vedere că între declarația vamală a fiecărei partide de marfă și plecarea efectivă a fost depășit termenul de îndeplinire a formalităților legale vizând acordarea destinației vamale a mărfii, a fost sancționată de către intimată prin procesul verbal contestat cu amendă în cuantum de 3000 de lei conform dispozițiilor art. 651 lit. h din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României coroborat cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OG 2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal supus judecății, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reține prima instanță faptul că potrivit procesului verbal ./200, nr._ petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 de lei pentru că nu a îndeplinit în termenul legal formalitățile necesare pentru a se acorda o destinație vamală pentru mărfurile menționate in declarațiile sumare DS 18/20.03.2013, DS 19/27.03.2013, DS 20/27.03.2913, DS 21/27.03.2013, DS 23/29.03.2013, DS 25/04.04.2013, DS 26/04.04.2013, DS 27/05.04.2013 și DS 30/16.04.2013.
Art. 651 lit. h din Regulamentul de Aplicare a Codului Vamal prevede că neîndeplinirea de către titularul operațiunii comerciale sau de către reprezentantul acestuia a obligației de a solicita in termenul legal pentru mărfurile înscrise in declarația sumara, o destinație vamala se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 de lei si 1500 de lei,
Totodată instanța reține că potrivit mențiunilor procesului verbal au fost aplicate prevederile art. 10 alin. 2 din OG 2/2001 iar conform anexei acestuia petenta a fost sancționată întrucât nu a depus destinația vamală a mărfurilor descris în declarațiile sumare mai sus menționate.
Astfel instanța a reținut că în sarcina petentei s-a reținut comiterea a nouă fapte contravenționale de neîndeplinirea în termenul legal a formalităților privind acordarea unei destinații vamale a mărfurilor descris in nouă declarații vamale sumare.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001, actualizată, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate prin același proces-verbal, sancțiunea se aplică pentru fiecare în parte, iar apoi acestea se cumulează, dar fără a putea depăși limitele indicate la alin. 2. Este, deci, necesar ca mai întâi să se individualizeze sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte și doar apoi acestea se pot cumula. Numai procedând de această manieră se poate verifica ulterior dacă sancțiunile au fost aplicate în cadrul limitelor legale, precum și dacă la individualizarea sancțiunilor s-au respectat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că în procesul-verbal contestat, s-a procedat la aplicarea in mod direct a cumulului maximului contravenției celei mai grave fără a fi individualizate in mod distinct cele nouă sancțiuni aplicate. Astfel intimata nu a respectat prevederile legale aplicând, un alt sistem sancționator decât cel legal reglementat în mod explicit de O.G. nr. 2/2001, împrejurare ce nu permite verificarea legalității sancționării pentru fiecare dintre faptele reținute, astfel încât instanța se află în imposibilitatea analizării legalizării sancțiunilor date.
Agentul constatator avea obligația de a aplica câte o sancțiune contravențională pentru fiecare dintre fapte, apreciază instanța, după care să le cumuleze, fără a putea depăși valoarea dublului maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau a maximului general prevăzut de OG nr.2/2001.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel intimata DRGFP G. prin AJFP C.,cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 04.04.2014
În motivarea apelului apreciază apelanta asupra lipsei calității procesuale pasive a ANAF prin raportare la dispozițiile art 11 al.3 din OUG 74/2013, actele de procedură nefiind comunicate instituției care a preluat activitatea fostei DRAOV C. ceea ce atrage incidența disp. art. 179 al.3 c.proc.civ.
Relativ la susținerile primei instanțe în ceea ce privește individualizarea sancțiunii invocă apelanta dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001, apreciind că procesul verbal nu poate fi lovit de nulitate absolută întrucât cuprinde toate mențiunile stabilite de art. 17 din actul normativ menționat anterior. Mai mult, în anexa procesului verbal este descrisă fapta reținută, săvârșită în raport cu fiecare declarație vamală, iar la aplicarea sancțiunii contravenționale au fost avute în vedere dispozițiile art. 10, respectiv 21 din OG 2/2001.
Apreciază apelanta că în speță nu se poate reține o nulitate absolută, ci doar una relativă care nu aduce o vătămare dovedită în cauză și constatată de către instanță, prin raportare la cuantumul amenzii achitate de petentă.
Pe fond arată apelanta în esență că intimata petentă are calitatea de declarant/reprezentant potrivit mențiunilor cuprinse în declarațiile vamale sumare, iar prin disp. art. 49 al.1 din Regulamentul CE nr. 2913/1992 este instituită obligația imperativă pentru mărfurile cuprinse într-o declarație sumară să fie îndeplinite formalitățile necesare pentru a li se acorda o destinație vamală într-un anumit termen. În speță în perioada cuprinsă între depunerea declarațiilor sumare și reexportul întregii cantități de marfă, petenta nu a respectat obligațiile vamale privind acordarea destinației vamale a mărfii în cauză, în termenul stabilit de lege.
Invocă în susținere dispozițiile art. 4 pct. 15- 18, respectiv pct. 21 din Regulamentul 2913/1992, pct. 11 -12 cap.II Anexa 1 din Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 9988/2006, art. 651 lit. h din HG 707/2006
Prin întâmpinarea atașată la dosar intimata petentă solicită respingerea apelului promovat motivat de următoarele considerente:
Petenta în calitate de operator portuar deținător al unui terminal de depozitare rezervoare de combustibil lichid a depus la DRAOV un număr de nouă declarații vamale privind sosirea prin transport fluvial pe barje în România de mărfuri (benzină) având proveniența din Serbia, cantitate care a fost depozitată în terminal până la momentul reexportului către destinatar la 03.05.2013.
Sancțiunea contravențională a fost aplicată motivat de depășirea termenului de îndeplinire a formalităților legale vizând acordarea destinației vamale a mărfii, apreciind că proprietarul mărfii este cel căruia îi incumbă obligația de a efectua formalitățile legale petenta realizând numai operațiunea de depunere a declarațiilor sumare. Arată totodată că a solicitat prelungirea valabilității declarațiilor sumare, însă nu în calitate de mandatar, ci în calitate de operator portuar care prestează servicii de depozitare, astfel că în speță nu există identitate între autorul declarației sumare și cel obligat potrivit legii să solicite aprobarea destinației vamale a mărfii, respectiv destinatarul mărfii.
De asemenea, se apreciază că în mod corect instanța de fond a concluzionat că relativ la individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale prin raportare la disp. art. 10 al.2, respectiv cele ale art. 21 al.3 din OG 2/2001, raportate la art. 16 din OG 2/2001.
În drept au fost invocate disp. art. 201 și urm. c.proc.civ.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal ./200, nr._/22.05.2013 petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 651 lit. h din HG 707/2006 cu referire la art. 10 al. 2 din OG 2/2001 cu amendă în cuantum de 3.000 de lei pentru că nu a îndeplinit în termenul legal formalitățile necesare pentru a se acorda o destinație vamală pentru mărfurile menționate in declarațiile sumare DS 18/20.03.2013, DS 19/27.03.2013, DS 20/27.03.2913, DS 21/27.03.2013, DS 23/29.03.2013, DS 25/04.04.2013, DS 26/04.04.2013, DS 27/05.04.2013 și DS 30/16.04.2013.
În referire la criticile formulate de către apelanta intimată, Tribunalul reține că acestea fac referire la legitimarea procesuală a intimatei, dar și la aspecte privind legalitatea și temeinicia procesului verbal cu referire la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate respectiv îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale.
Analizând criticile formulate relativ la legitimarea procesuală a intimatei, Tribunalul constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de DRAOV C., iar cu privire la aceste aspecte se reține că potrivit dispozițiilor art. 33 al.1 din OG 2/2001, judecătoria, în soluționarea cauzei (...) va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Potrivit OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF respectiv HG 520/2013, art. 13 al.3 privind organizarea și funcționarea ANAF, în cadrul acestei entități au fost înființate direcțiile generale ale finanțelor publice, instituții cu personalitate juridică, în cadrul cărora funcționează ca structuri fără personalitate juridică administrațiile județene ale finanțelor publice și direcțiile regionale vamale.
În speță în aplicarea dispozițiilor menționate anterior, prima instanță, prin Încheierea de la termenul de judecată din 18.10.2013 a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a DRGFP G., iar prin Încheierea de la termenul de judecată din 15.11.2013 a dispus introducerea în cauză în aceeași calitate a ANAF, revenind asupra măsurii anterioare.
Potrivit mențiunilor cuprinse în Încheierea de la termenul din 24.01.2014, când au avut loc dezbaterile asupra fondului este menționată în calitate de intimat ANAF (fila 141), însă potrivit dispozitivului sentinței apelate are calitate de intimat DRGFP G..
Dispozițiile art. 392 c.proc.civ stabilesc în sensul : Dacă părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 c.proc.civ, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Astfel, atât declarațiile părților în sensul dispozițiilor art. 392 c.proc.civ cât și deschiderea dezbaterilor în fond sunt consemnate în încheierea de ședință întocmită în conformitate cu art. 425, cu referire la art. 233 c.proc.civ., în speță, dezbaterile având loc în contradictoriu cu intimata ANAF, iar hotărârea apelantă a fost pronunțată în contradictoriu cu DRGFP G., entitate legitimată procesual, prin raportare la dispozițiile legale menționate anterior, în cadrul căreia funcționează direcțiile regionale vamale ca structuri fără personalitate juridică și față de care la termenul de referință procedura de citare nu era îndeplinită.
Sub aspectul conținutului hotărârii, când pronunțarea acesteia a fost amânată, aceste mențiuni vor fi cuprinse în încheierea de dezbateri, care constituie parte integrantă a hotărârii potrivit disp. art. 233 c.proc.civ cu referire la art. 396 și art. 425 c.proc.civ, iar aspectul contradictoriu al măsurilor dispuse, rezultat din analiza conținutului încheierii de dezbateri, nu oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar relativ la respectarea regulilor de procedură cu referire la respectarea drepturilor procesuale ale părților, conținutul concluziilor și ale cererilor formulate, precum și alte împrejurări esențiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, fiind adusă părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii prin raportare la disp. art. 174 și urm. c.proc.civ.
Constatând critica formulată de apelanta intimată ca fiind întemeiată, Tribunalul va da eficiență dispozițiilor art. 480 al.3 c.proc.civ potrivit cu care În cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul.
Asupra fondului Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul reține că potrivit temeiului de drept pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, respectiv art. 651 lit.h din HG 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal: Constituie contravenție și este sancționată cu amendă de la 500 la 1500 lei următoarele fapte :
lit.h. neîndeplinirea de către titularul operațiunii comerciale sau de către reprezentantul acestuia a obligației de a solicita în termenul legal pentru mărfurile înscrise în declarația sumară, o destinație vamală.
Potrivit art. 10 din OG 2/2001 al (1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare dintre contravenții.
(2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță de urgență pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
În speță fapta a fost reținută în raport cu declarațiile sumare menționate anterior, fiind aplicată prin raportare la dispozițiile art. 10 al.2 din OG 2/2001 sancțiunea contravențională a amenzii reprezentând dublul maximului pentru această contravenție, respectiv 3.000 lei, care de altfel a și fost achitată a către petentă, aspect care în aprecierea instanței nu probează existența unei vătămări care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
În referire la fapta reținută în sarcina petentei respectiv omisiunea de a acorda o destinație vamală pentru mărfurile menționate în declarațiile vamale sumare, Tribunalul reține, potrivit mențiunilor cuprinse în aceste înscrisuri calitatea petentei de declarant/ reprezentant în fața autorității vamale, or potrivit temeiului de drept pentru aplicarea sancțiunii, subiect activ al contravenției poate fi reținută în persoana titularului operațiunii comerciale sau a reprezentantului acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 49 al.1 lit.b și al. 2 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992:
(1) Atunci când mărfurile sunt cuprinse într-o declarație sumar, trebuie îndeplinite formalitățile necesare pentru a li se acorda o destinație vamală în termen de :
a. 45 de zile de la data depunerii declarației sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă
b. 20 de zile de la data depunerii declarației sumare în cazul mărfurilor transportate altfel decât pe cale maritimă.
(2) Atunci când împrejurările o justifică, autoritățile vamale pot stabili un termen mai scurt sau pot autoriza prelungirea termenului prevăzut la al.1.O astfel de prelungire nu poate depăși totuși necesitățile reale justificate de împrejurări.
De asemenea se poate reține că în aceeași calitate petenta a solicitat acceptarea și prelungirea valabilității acestor declarații (filele 11,17,19, 77, 79), demers care nu a fost avizat în mod favorabil de către apelanta intimată (fila 16,18) care a apreciat asupra posibilității plasării mărfurilor sub un regim/destinație vamală, respectiv antrepozitul vamal, datorită capacităților de depozitare deținute de aceasta.
Față de considerentele menționate se apreciază că petenta intimată în calitate de reprezentant al titularului operațiunii comerciale nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată, astfel încât se apreciază ca fiind îndeplinite în cauză elementele răspunderii contravenționale prevăzute de OG 2/2001, prezumția de legalitate a procesului verbal atacat nefiind răsturnată.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța în temeiul disp. art. 480 al.3 c.proc.civ, va dispune admiterea apelului, anularea sentinței apelante și rejudecând fondul apreciază ca nefondată plângerea contravențională formulată, urmând a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., în contradictoriu cu intimat ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție 24/22.05.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr.995/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ .
Anulează sentința apelată și rejudecând dispune respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 27.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud. fond B.A.D.
Red.decizie jud. C.N./23.06.2014/2.ex/.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 609/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 641/2014.... → |
|---|
