Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 609/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 17213/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 609
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ISCTR_, formulat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, ., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în B., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimată avocat D. I. S., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare, după care.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială.
La interpelarea instanței, reprezentantul arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale arată că, așa cum au arătat și prin întâmpinare, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a sancțiunii în raport de dispozițiile coroborate ale art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 ținând cont de împrejurările de fapt, de gradul de pericol al faptei, grad de pericol care este aproape inexistent, precum și de urmarea produsă, tot de natură practic inexistentă. În acest sens arată că ceea ce s-a menționat în procesul verbal este faptul că șoferul nu avea legitimația de serviciu, fapt ce nu reprezenta un pericol pentru transport sau o terță persoană. Reprezentantul intimatei solicită de asemenea să se aibă în vedere vădita disproporționalitate dintre fapta reținută prin procesul verbal și cuantumul exagerat al amenzii, motiv pentru care apreciază că instanța de fond a făcut o motivare foarte bine susținută și fondată pe dispozițiile legale, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat. Totodată arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 06 2013 sub nr. indicat în antet, petentul . a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/30 05 2013 întocmit de intimat.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat contravențional cu amendă de 8000 lei reținându-se că G. A., conducătorul auto nu a asigurat prezența la bordul auto_, care efectua transport rutier în cont propriu, a legitimației de serviciu din care să rezulte că este angajat al firmei. Petentul susține că șoferul avea asupra sa legitimația, dar acest document nu i-a fost solicitat la control de către agentul constatator. Acestuia i s-a prezentat de altfel contractul de muncă.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
Intimatul, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată. Intimatul a invocat și excepția tardivității depunerii plângerii contravenționale, respinsă de instanță prin încheierea din data de 11 12 2013, plângerea contravențională fiind depusă de petent în termenul de 15 zile prevăzut de OG 2/2001.
Prin sentinta civila nr._/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petent ., în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/30 05 2013 cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei reținându-se în sarcina sa în data de 29 05 2013 conducătorul auto al vehiculului cu nr._ ce aparținea petentului nu avea asupra sa legitimația de serviciu.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a constatat că situația de fapt reținută de organul constatator este urmare a constatărilor proprii ale agentului motiv pentru care, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Cu toate acestea prezumția nu este una absolută, dar împrejurarea expusă de petent nu este de natură să inducă un dubiu cu privire la cele reținute prin procesul verbal. De asemenea, existența legitimației de serviciu nu are relevanță din perspectiva contravenției instituite prin textul incriminator, întrucât norma prevede obligativitate existenței legitimației la bordul vehiculului cu care se efectuează transportul.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost că nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator.
Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei. Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. De asemenea, instanța a reținut că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, în considerarea gravității reduse a faptei, a faptului că scopul instituirii contravenției pentru care a fost sancționat petentul este acela de a impune respectarea dispozițiilor codului muncii cu privire la încheierea în formă scrisă a contractelor de muncă(scop respectat în esență întrucât petentul face dovada încheierii unui contract de muncă cu șoferul ce efectua transportul), instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională, a modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca fapta exista, procesul-verbal de contraventie a fost legal intocmit, iar inlocuirea amenzii cu avertisment nu este oportuna in cauza.
Legal citata, petenta intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei reținându-se în sarcina sa în data de 29 05 2013 conducătorul auto al vehiculului cu nr._ ce aparținea petentului nu avea asupra sa legitimația de serviciu.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța de fond corect a constatat că situația de fapt reținută de organul constatator este urmare a constatărilor proprii ale agentului motiv pentru care, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Cu toate acestea prezumția nu este una absolută, dar împrejurarea expusă de petent nu este de natură să inducă un dubiu cu privire la cele reținute prin procesul verbal. De asemenea, existența legitimației de serviciu nu are relevanță din perspectiva contravenției instituite prin textul incriminator, întrucât norma prevede obligativitate existenței legitimației la bordul vehiculului cu care se efectuează transportul.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, in mod corect s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost că nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator.
Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei. In acest sens, corect s-au avut în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, instanța a reținut că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, în considerarea gravității reduse a faptei, a faptului că scopul instituirii contravenției pentru care a fost sancționat petentul este acela de a impune respectarea dispozițiilor codului muncii cu privire la încheierea în formă scrisă a contractelor de muncă(scop respectat în esență întrucât petentul face dovada încheierii unui contract de muncă cu șoferul ce efectua transportul), instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională, a modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ISCTR, cu sediul procesual ales în C., ., nr. 2, ., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în B., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. A.I. B.
Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./20.10.2014 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 360/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 269/2014.... → |
|---|
