Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 474/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 8094/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 474
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
JUDECĂTOR A. J. N.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție – promovat de recurenta petentă . ROMANIA SRL, cu sediul în mun.C. ., ., ., în contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA, cu sediul în mun.C., ., jud.C., chemat în garanție fiind S.C.E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în mun.C. ..89A, jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.9653/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, ducpă care;
Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plingerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 27.12.2010 sub nr._/212/2010 petenta . ROMANIA SRL a solicitat in contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA anularea procesului de constatare si sanctionare a contraventiilor nr._ incheiat de intimat la data de 25.11.2010.
In motivarea in fapt a plingerii petenta arată, în esenta ca, nu se face vinovata de savirsirea contraventiei retinuta in sarcina sa, deoarece in baza contractului de furnizare nr. 284/08.10.2007 incheiat cu . SA, i-a transmis acesteia dreptul de folosinta si posesie asupra autoturismului marca Toyota cu nr. de inmatriculare_, astfel încât utilizatorului, cel care folosea autoutilitara, îi revenea și obligatia de a plăti taxa de utilizare a drumurilor judetene si nu proprietarului.
Mai arata petenta ca nu au fost respectate prevederile art. 16 din OG 2/2001, nefiind indicate ocupatia si locul de munca al conducatorului auto, faptei ii lipseste vinovatia, HCJ nefiind publicata in Monitorul Oficial, pentru a exista posibilitatea cunoasterii acesteia, iar folosirea autoutilitarei era exceptat de la plata taxei, avind in vedere destinatia acesteia, respectiv de unitate tehnica de interventie rapida in cazul avariilor aparute la sistemul public de distributie a energiei electrice.
De asemenea, a formulat cerere de chemare in garantie a . SA, avind in vedere clauza 11.3 din contractul de furnizare nr. 284/08.10.2007, in care se arata ca toate cheltuielile reprezentind amenzi in legatura cu autovehiculele, taxele de autostrada/parcare/alte taxe aferente utilizarii vehiculului sint in sarcina achizitorului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 16, 26, din OG 2/2001, art. 4 ind. 1 al. 2 din HCJC 223/2008.
Atasat plingerii a fost depusa copia procesului verbal.
Intimatul, legal citat, a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea plingerii, aratind faptul ca petenta avea obligatia de a achita taxa de folosire a drumului judetean, HCJC fiind facuta publica prin toate mijloacele de publicitate si instalate puncte permanente de taxare si obtinere a autorizatiei, agentul constatator necunoscind existenta contractului incheiat intre petenta si . SA, fiind tert fata de acesta. De asemenea, arata ca motivele de nulitate invocate nu pot fi primite, procesul verbal fiind incheiat cu respectarea prevederilor legale, cum de altfel nu poate fi invocata nici necunosterea HCJC, care a indeplinit toate formalitatile de publicitate cerute de lege, iar autoutilitara in discutie nu face parte din categoria celor scutite de la plata taxei de folosire a drumului judetean.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, apreciaza ca aceasta ar trebui solutionata separat, in cadrul ei urmind a fi reglate raporturile contractuale dintre parti.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C.pr.civ., HCJC 223/2008.
Chemata in garantie, . SA a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie avind in vedere faptul ca, desi prevederile OG 2/2001 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, plingerea contraventionala prin care persoana sanctionata urmareste anularea unui act prin care s-a antrenat raspunderea sa contraventionala, care este o raspundere juridica subiectiva pentru culpa proprie, are un caracter strict personal, pe cind, prin cererea de chemare in garantie se urmareste rezolvarea, in cadrul aceluiasi proces, a altui raport juridic si anume a celui dintre pirit si chematul in garantie.
A mai invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județâean C. nr. 223 din 23 august 2008 privind completarea Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 5 din 07.02.2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe specuale pentru anul 2007 solicitând suspendarea cauzei și sesizarea instenței de contencios administrative pentru soluționarea excepției.
Pe fond, a solicitat admiterea plingerii si anularea procesului verbal de contraventie, dat fiind faptul ca ea era cea care trebuia sa plateasca taxa de utilizare a drumurilor judetene si nu petenta, insa, conform prevederilor Legii 13/2007 este exceptata de la plata acestei taxe.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si a fost depusa la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie.
Prin sentința civilă nr. 1890/26.10.2011 Tribunalul C. a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 223 din 23 august 2008 privind completarea Hotărârii Consiliului Județean C. nr. 5 din 07.02.2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe specuale pentru anul 2007.
Potrivit art. 137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intii asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Analizind actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in garantie, instanta retine urmatoarele:
Conform art. 60 C.pr.civ., partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii, cu o cerere in garantie sau in despagubire. Asadar, chemarea in garantie, ca mijloc procedural de atragere a unui tert la judecata, este admisibila nu numai in cazul drepturilor reale sau de creanta garantate legal ori conventional, ci si ori de cite ori partea care ar cadea in pretentii ar avea posibilitatea sa solicite de la o alta persoana despagubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligatia ce a fost stabilita in sarcina sa prin hotarire judecatoreasca.
Insa, raportat la prevederile OG 2/2001, ( chiar daca se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila ) acestea instituie un caracter personal plingerii contraventionale, prin formularea acesteia persoana sanctionata urmarind anularea unui act prin care s-a antrenat raspunderea sa contraventionala, care este o raspundere juridica subiectiva pentru culpa proprie, fiind deci o raspundere personala. Pe cind, prin formularea cererii de chemare in garantie se urmareste, in principu, rezolvarea in cadrul aceluiasi proces, a raportului juridic existent intre pirit si chematul in garantie.
In baza acestor considerente, retinind ca raspunderea contraventionala este o raspundere personala pentru fapta proprie si nu un mijloc de reglare a raporturilor dintre parti, instanta va respinge cererea de chemare in garantie formulata de petenta, ca inadmisibila.
Prin sentința civilă nr. 9653/27.06.2013 Judecătoria C. a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr._ incheiat de intimat la data de 25.11.2010 petenta . ROMANIA SRL a fost sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1500 lei, pentru faptul ca, in ziua de 25.11.2010, pe DJ 226, km 6, intre localitatile Lumina-Navodari, angajatul acesteia a condus autovehiculul de transport marfa cu nr. de inmatriculare_, fara a avea autorizatie de drum platita conform HCJ 223/2008.
Fiind investita, potrivit art. 34 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal instanta retine urmatoarele:
Asupra legalitatii procesului verbal, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevazute de art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, potrivit art.17 din OG 2/2001,, Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savirsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal,,.
Din cuprinsul procesului verbal nr._/25.11.2010 se poate observa ca agentul constatator a indicat toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Chiar daca criticile aduse de petenta modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza ca, lipsa unor mentiuni care potrivit art.17 din OG 2/2001, nu sint prevazute sub sanctiunea nulitatii, pot determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului constatator. Ori, in cauza de fata, petenta nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decit prin anularea procesului verbal, neadministrind nici un mijloc de proba in acest sens.
Asupra temeiniciei procesului verbal, instanta va analiza acest aspect prin prisma probatoriului administrat in cauza.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca agentul constatator, prin propriile simturi a perceput savirsirea contraventiei de catre petenta, respectiv a faptului ca, in ziua de 17.06.2009, pe DJ 226, km 6, intre localitatile Lumina-Navodari, angajatul acesteia a condus autovehiculul de transport marfa cu nr. de inmatriculare_, fara a avea autorizatie de drum platita conform HCJ 223/2008.
Procesul verbal de contraventie, ca act administrativ jurisdictional, incheiat cu respectarea tuturor conditiilor legale de forma si de fond se bucura de o prezumtie relativa de adevar si face dovada savirsirii faptei pina la proba contrara, sarcina probei revenind petentului, in conformitate cu disp.art. 1169 C. Civ., care prevad ca, cel care face o propunere in fata judecatii este dator sa o probeze.
Astfel, potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, autoutilitara marca Toyota a facut obiectul contractului de furnizare nr. 284/2007 încheiat între petenta si . SA, iar potrivit conventiei intervenita intre parti toate cheltuielile reprezentind amenzi in legatura cu autovehiculele, taxele de autostrada/parcare/alte taxe aferente utilizarii vehiculului sint in sarcina achizitorului.
Mai mult decit atit, potrivit art. 4 ind. 1 al. 2 din HGJC 223/2008, taxa este datorata de persoane care detin sau utilizeaza autovehicule.
Prin H.C.J. C. nr. 223/13 august 2008 se completează H.C.J. C. nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007 cu articolele 41-44 , care, în esență, prevăd următoarele:
- se instituie taxa de utilizare a drumurilor județene, precum și modalitatea de aplicare a acesteia, în sensul că taxa de utilizare a drumurilor județene se instituie în temeiul art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranței în trafic pe rețeaua de drumuri județene aflate în proprietatea Județului C., și este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a Regiei Județene de Drumuri și Poduri C., în calitate de administrator, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor județene și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului;
- taxa este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin/utilizează autovehicule de transport marfă precum și celor de transport persoane cu capacitate de peste 9 locuri , pentru utilizarea rețelei de drumuri județene, grupate după capacitatea portantă;
- taxa se stabilește în funcție de masa totală maximă autorizată, pentru autovehicule destinate transportului de marfă, și în funcție de capacitatea autovehiculului, pentru autovehicule destinate transportului de persoane ;
- în vederea controlului traficului, taxării și obținerii autorizațiilor zilnice se amplasează puncte permanente în 17 locații pe drumurile județene aflate în proprietatea Județului C., cu posibilitatea achiziționării și a unor autorizații lunare/anuale și a plății taxei în numerar la punctele de încasare autorizate cât și prin ordin de plată în contul Consiliului Județean C. ;
- contravaloarea taxei se face venit la bugetul județean, va fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a Regiei Județene de Drumuri și Poduri C., în calitate de administrator al drumurilor județene, în scopul asigurării desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile județene ;
- taxa de utilizare a drumurilor județene se colectează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului județean, și va fi utilizată în scopul pentru care a fost instituită, iar sumele rămase neutilizate la sfârșitul anului se vor folosi în anul următor cu aceeași destinație .
- se aprobă Regulamentul de adoptare a taxei de utilizare a drumurilor județene prevăzut în anexa 1 (anexa 4e ) modelul cererii tip pentru obținerea autorizației de circulație prevăzut în anexa 2 (anexa 4f ), precum și modelele autorizațiilor de circulație prevăzute în anexa 3 (anexa 4g ), anexele 1-3 făcând parte integrantă din H.C.J. C. nr. 223/2008 .
- potrivit art. art.4¹ alin.12 din Hotărârea nr. 223/13.08.2008: Constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1500 și 2500 lei sustragerea de la plata taxei.
Potrivit certificatului de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, depus la dosarul cauzei (f.8-9, dosar fond) autovehiculul menționat are ca deținător pe . România”SRL
Într-adevăr, H.C.J. 223/2008 nu explică noțiunile pe care le folosește, de
deținător/utilizator , din nici unul din paragrafele hotărârii nerezultând însă că au fost avute în vedere noțiuni diferite și categorii diferite de destinatari ai taxei.
Făcând o paralelă cu un text legal care de asemenea impune plata unei taxe în considerarea altei categorii de drumuri, și anume O. G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, se poate reține că, similar acestui act normativ, obligația de plată a taxei în cauză revine utilizatorilor, prin noțiunea de utilizator fiind acoperite două categorii de persoane: persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România .
Se mai reține că potrivit art. 15 din Legea nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată prin Legea 6/2007: „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscriere și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care acesta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. In cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat."
Aceeași lege definește la art. 6 pct. 34 noțiunea de deținător mandatat- persoana fizică sau juridică care folosește un autovehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere.
Contractul încheiat între . ROMÂNIA SRL și . SA, deși numit contract de furnizare, este un contract de închiriere, prin care . ROMÂNIA SRL se obligă față de . SA să îi asigure acesteia din urmă, folosința integrala sau a unui anumit număr de autovehicule, pe o durata de timp determinata, in schimbul unui preț, cu obligația . SA de restituire a autovehiculelor la expirarea termenului convenit .
În aceste condiții . ROMÂNIA SRL avea dreptul de a o nominaliza pe . SA ca deținător mandatat al autovehiculului în cauză .
La dosarul cauzei nu a fost depus certificatul de înmatriculare prin care să se facă dovada menționării . SA ca deținător mandatat, la rubrica pretipărită destinată acestui aspect, astfel că în mod corect organul constatator a identificat deținătorul autovehiculului ca fiind . ROMÂNIA SRL.
Împrejurarea că autovehiculul este închiriat unei alte persoane poate sta la baza regresului petentului împotriva acesteia, dar nu la înlăturarea răspunderii contravenționale pentru contravenția săvârșită în calitate de deținător, potrivit singurului înscris care asigură opozabilitatea erga omnes a operațiunilor juridice privind autovehiculul, și anume certificatul de înmatriculare .
Se mai reține că taxa de utilizare a drumurilor județene este instituită în considerația calificării autovehiculelor ca fiind de transport marfă de transport marfă, sau de transport persoane cu capacitate de peste 9 locuri, indiferent de scopul concret pentru care autovehiculul este folosit, iar art. 16 alin 2 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, consacră exclusiv în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și titularilor licențelor, dreptul de acces la utilitățile publice, precum și un drept de servitute gratuită asupra proprietăților statului și ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice. Or, petenta . România” SRL nu este deținătoarea unei atare licențe sau autorizații spre a-i fi aplicată vreo scutire de taxă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.,reiterând motivele invocate în plângerea contravențională.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată fondat recursul.
Prin procesul verbal nr._ incheiat de intimat la data de 25.11.2010 petenta . ROMANIA SRL a fost sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1500 lei, pentru faptul ca, in ziua de 25.11.2010, pe DJ 226, km 6, intre localitatile Lumina-Navodari, angajatul acesteia a condus autovehiculul de transport marfa cu nr. de inmatriculare_, fara a avea autorizatie de drum platita conform HCJ 223/2008.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art.21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era în raport de contextul circumstanțial dat, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art.3041 Cod proc. civilă raportat la art.312 Cod proc. civilă instanța va admite recursul și va modifica în tot hotărârea recurată în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta petentă . ROMANIA SRL, cu sediul în mun.C. ., ., ., în contradictoriu cu intimatul C. J. CONSTANTA, cu sediul în mun.C., ., jud.C., chemat în garanție fiind S.C.E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., cu sediul în mun.C. ..89A, jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.9653/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 1500 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2014.
P., Judecator Judecator,
A. L. N. L. V. M. A. J. N.
Ptr.GREFIER,
C. G.
Conf.art.426 alin.4 C.P.C. promovată
Conform deciziei 75/01.04.2014 la C.A. C.,
Semnează grefier – șef,
V. I.
Jud.fond E S./Tehnored.jud. A.L.N./24.04.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 17/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 257/2014.... → |
|---|
