Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 885/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 34693/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă 885
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul P. O. NAVODARI, cu sediul în Năvodari, ., județ C., în contradictoriu cu intimatul C. M., domiciliat în C., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5333/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal – legitimat cu CI . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Intimatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător.
Instanța, în raport de disp. art. 222 Cod procedură civilă respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimat pentru angajare apărător.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul solicită respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin cererea înregistrată sub numărul 34._, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu P. Orașului Năvodari – Poliția Locală Năvodari, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/05.12.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată prin acesta, cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, acesta a arătat că, prin actul administrativ de sancționare contestat, a fost sancționat cu amendă, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.12.2013, ora 07:45, și-a parcat autoturismul, înmatriculat sub numărul_, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, stânjenind astfel circulația pietonală.
Petentul a învederat că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, nu corespunde realității, aceasta în condițiile în care sancționarea sa a avut caracter abuziv, motivat de aceea că, astfel cum se poate observa din fotografiile depuse în probațiune alăturat cererii introductive de instanță, autoturismul său nu a stânjenit, în niciun fel, circulația pietonală pe trotuarul pe care a fost parcat.
Acesta a mai învederat că în zona în care a parcat, în care locurile de parcare sunt insuficiente, nu exista niciun indicator rutier având semnificația „staționarea interzisă”.
De asemenea, petentul a mai învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina, lipsind componenta obiectivă a faptei contravenționale: acțiunea de a parca pe trotuar și, prin aceasta, de a stânjeni circulația pietonală, dat fiind că nu a stânjenit în niciun fel deplasarea pietonilor pe trotuar, precum și componenta subiectivă – vinovăția, fară însă a preciza sub ce aspect: volitiv ori intelectiv. Acesta a arătat că, în analiza cauzei deduse judecății, trebuie aplicate toate garanțiile stabilite în jurisprudența CEDO în materie contravențională.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, însă a fost calificată de instanță drept plângere contravențională.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat cererii de chemare în judecată: procesul verbal de contravenție contestat și o fotografie.
De asemenea, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența sa.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimatul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de petent, ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, acesta a arătat că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru că și-a parcat autoturismul, înmatriculat sub numărul_, în data de 05.12.2013, ora 07:45, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe ., stânjenind în acest fel circulația pietonală pe trotuar, astfel cum rezultă din fotografia efectuată, în momentul constatării, de agentul instrumentator, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 6 lit. n din H.C.L. Năvodari nr. 207/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a unor măsuri pentru buna gospodărire, păstrarea curățeniei, respectarea normelor de igienă și înfrumusețare, păstrarea ordinii, precum și constatarea faptelor care constituie contravenții.(în continuare, Regulamentul)
Intimatul a mai învederat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată de agentul constatator, prin propriile simțuri, astfel că actul administrativ de sancționare contestat în cauză beneficiază de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, care este conformă sistemului convențional de garanții în sfera acuzațiilor în materie penală.
De asemenea, acesta a mai arătat că susținerile petentului relative la neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa sunt neîntemeiate, fapta reținută în sarcina acestuia fiind tipică, antijuridică și imputabilă, situație în care se impune menținere sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată acestuia, și respingerea plângerii contravenționale, inclusiv, respingerea capătului de cerere subsidiar, relativ la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, alăturat întâmpinării: raportul agentului constatator, fotocopia lizibilă a actului administrativ de sancționare contestat și dovada de comunicare a acestuia către petent, fotografia efectuată cu ocazia constatării contravenției reținute în sarcina petentului, precum și H.C.L. Năvodari nr. 207/2008, prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a unor măsuri pentru buna gospodărire, păstrarea curățeniei, respectarea normelor de igienă și înfrumusețare, păstrarea ordinii, precum și constatarea faptelor care constituie contravenții, cu modificările și completările ulterioare.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de ambele părți, și proba testimonială cu un martor, solicitată de petent.
Prin Sentința civilă nr 5333/07.05.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, cu consecinta înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu masura Avertismentului .
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._, încheiat la data de 05.12.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 6 lit. n din Regulament, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.12.2013, ora 07:45, a staționat voluntar cu autoturismul înmatriculat sub numărul_, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, stânjenind circulația pietonală.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, urmărește un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției relative de veridicitate a procesului verbal de contravenție, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal contestat ., nr._/05.12.2013 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agentul constatator care l-a întocmit a perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri. De asemenea, prezumția relativă de veridicitate a actului administrativ de sancționare contestat se coroborează cu fotografiile efectuate, cu ocazia constatării contravenției, atât de petent, cât și de intimat, și depuse în probațiune, cât și cu declarația martorului S. M., propus de petent, probe din care rezultă că petentul și-a parcat autoturismul pe trotuar, stânjenind, în acest fel, circulația pietonală.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. n din Regulament, parcarea autovehiculelor pe trotuare în scopul încărcării/descărcării sau pentru staționare/parcare, care stânjenesc sau blochează circulația pietonilor sau accesul în imobile, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei, în cazul persoanelor fizice.
În cauză, din analiza fotografiilor depuse de petent și de intimat în probațiune și din coroborarea acestora cu depoziția martorului S. M., propus de petent, instanța reține că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului. Astfel, din analiza mijloacelor de probă anterior menționate, coroborate cu prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, instanța reține că în data de 05.12.2013, ora 07:45, petentul a staționat în mod voluntar, pe durata a câteva minute, cu autoturismul său pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, în vederea descărcării unui bun mobil din autoturism (televizor), spațiul de aproximativ un metru dintre extremitățile autoturismului său și marginile trotuarului, rămas liber în urma imobilizării voluntare de către petent a autoturismului său pe trotuar, fiind insuficient pentru desfășurarea în condiții normale a circulației pietonilor pe trotuar, în acest fel petentul stânjenind circulația normală a pietonilor pe trotuar.
De asemenea, prin raportare la modul de săvârșire a faptei reținute în sarcina petentului, astfel cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța apreciază că în persoana acestuia este îndeplinită și latura subiectivă a contravenției, atât sub aspect intelectiv, petentul având reprezentarea caracterului ilicit al conduitei sale și al urmării socialmente periculoase pe care aceasta o poate produce: stânjenirea circulației pietonale pe trotuar, și, deși nu a urmărit realizarea acesteia, a acceptat producerea sa, cât și sub aspect volitiv, petentul având libertate de acțiune și voință în săvârșirea faptei care constituie elementul material al contravenției.
În aceste condiții, instanța apreciază că sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6 lit. n din Regulament, este legală.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale principale aplicate petentului, instanța apreciază că aceasta nu a fost realizată în mod just de către agentul constatator, pentru considerentele ce succed.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Din analiza depoziției martorului S. M. rezultă că petentul și-a imobilizat voluntar autoturismul pe trotuarul din fața blocului E2C pe o perioadă foarte scurtă de timp, mai mică de 5 minute, fără a părăsi autovehiculul, situație în care fapta săvârșită de acesta prezintă un grad scăzut de pericol social
În aceste condiții, având în vedere că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale nu constituie un scop al legii, ci un mijloc de corijare a conduitei destinatarilor normei juridice, în vederea asigurării realizării conformării voluntare a acestora, a prevenției generale și a prevenției speciale, instanța apreciază că, pentru a-i atrage atenția contravenientului asupra caracterului ilicit al conduitei sale, pentru responsabilizarea acestuia și pentru asigurarea funcțiilor educativă și preventivă ale sancțiunii, în vederea asigurării, pe viitor, a respectării legii de către acesta, este suficientă aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului, care este proporțională cu gradul de pericol social scăzut al faptei săvârșite de petent, situație în care cererea de chemare în judecată formulată de aceasta urmează să fie admisă în parte, iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei, aplicată prin actul administrativ de sancționare contestat în cauză, urmează să fie înlocuită cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul P. ORAȘULUI NĂVODARI, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 11.07.2014.
In motivarea caii de atac, apelantul –intimat invedereaza că desi în considerentele hotărârii apelate, instanta de fond retine că din probele administrate în cauza nu reiese o situatie de fapt diferita de cea consemnata in cuprinsul procesului – verbal de constatare a contraventiei contestat, totusi admite in parte plangerea petentului .
Se solicita a se avea in vedere ca din analiza probatoriilor existente la dosar, si chiar din motivarea instantei de fond consemnată în sentinta apelata se retine ca petentul a săvârșit fapta așa cum a fost aceasta consemnată de către agentul constatator in cuprinsul procesului – verbal contestat, respectiv a stationat, in mod voluntar, autoturismul sau pe trotuarul din fata blocului E2C, de pe . Năvodari, stânjenind circulatia pietonală . Mai mult, petentul recunoaste fapta săvârșită prin plângerea formulată, ceea ce dovedeste ca actul administrativ incheiat de catre agentul constatator este intemeiat .
De asemenea, instanta reține din depoziția martorului ca petentul nu a părăsit autoturismul, însa din fotografia depusa la dosarul cauzei, odata cu documentatia aferentă actului constatator contestat, reiese ca petentul nu era in autoturism, ci probabil la solicitarea agentului de a prezenta actul de identitate, acesta intra in autoturism . Un alt aspect pe care instanta de judecata il va avea la solutionarea apelului este acela al scopului pentru care petentul a parcat autoturismul pe trotuar, respectiv „ pentru a descarca un bun din autoturism „ ceea ce insemna ca a fost necesar să coboare din autoturism pentru a face această operațiune, si nu cum a retinut instanta de fond ( raportat la depozitia martorului ) ca acesta nu a parasit autoturismul .
Solicita admiterea apelului, modificarea sentintei apelate, in sensul respingerii plângerii contraventionale ca nefondate .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, intimatul – petent nu a formulat si depus intampinare.
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/ 05.12.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 6 lit. n din Regulament, reținându-se în sarcina sa că, în data de 05.12.2013, ora 07:45, a staționat voluntar cu autoturismul înmatriculat sub numărul_, pe trotuarul din fața blocului E2C, situat pe . Năvodari, stânjenind circulația pietonală.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentului i pot fi retinute indeplinirea in mod cumulativ a elementelor materiale ale faptei contraventionale retinute in sarcina acestuia .
Potrivit art. 6 lit n din HCL Năvodari nr. 207/2008 s-a statuat ca parcarea autovehiculelor pe trotuare pentru staționare sau parcare, care stânjenesc sau blochează circulația pietonilor sau accesul în imobile constituie contraventie si se sanctioneaza potrivit aceluiasi articol cu amenda de la 500 -1000 lei, pentru persoane fizice .
Asadar, plecand de la elementul material ala faptei contraventionale retinute in sarcina petentului, intanta de fond in mod corect a retinut ca textul normei indica indeplinirea cumulativa a doua conditii: 1. să existe o acțiune din partea petentului, constând în imobilizarea autoturismului pe trotuar pentru parcare sau staționare și 2. prin această imobilizare să se stânjenească circulația pietonilor sau accesul în imobile.
Din plansa foto depusa la dosar ( f18 ), se observa asa cum corect s –a retinut ca petentul realizeaza primul element material al contraventiei – imobilizarea autoturismului pe trotuar pentru parcare si stationare . De asemenea, s-a constatat de catre instanta de fond indeplinirea si a celei de –a doua conditie - respectiv a stanjenirii pietonilor .
In ceea ce priveste coroborarea materialului probator administrat in cauza de catre ambele parti, Tribunalul ca instanta de control judiciar – referitor al criticile apelantei sub aspectul argumentarii solutiei la probatriu, se va retine ca instanta de fond face o analiza detaliata a modalitatii concrete dar si a justificarii faptice a necesitatii amplasarii autoturismului pe trotoar pentru o scurta perioada de timp, apreciindu – se totodata ca fapta in sine si modalitatea concreta de savarsire nu reprezinta o scuza de natura sa duca la anularea actului constatator atat sub aspectul legalitatii cat si altemeiniciei .
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, instanta de fond a statuat ca aceasta reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilitatea si siguranta in munca, dar si a beneficiilor pe care orice salariat trebuie sa le realizeze prin dovada faptica a muncii desfasurate, a venitului incasat si a platilor efectuate catre autoritatile competente pentru somaj, pensie, asigurari sociale de sanatate .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Se va retine ca, desi fapta contraventionala exista in materialitatea sa, aplicarea sanctiunii nu trebuie sa fie una stricta si de natura a se aprecia doar formal gravitatea si pericolul social al faptei savarsite, ci individualizarea sanctiunii aplicate se impune a fi apreciata in raport de efectele faptei savarsite in contextul social si al consecventei contravenientului in nerespectarea regulilor de convietuire sociala adoptate la nivel local, asupra carora intimata nu a facut dovezi .
Mai mult, se va retine ca orice sanctiune contraventionala nu trebuie apreciata de plano ca fiind de natura a se dispune luarea masurii celei mai drastice – sanctiunea trebuie sa aiba ca temei de baza posibilitatea autoritatilor si intelegerea cetatenilor ca respectarea regulilor de conduita socio – urbana sunt necesare nu numai pentru anumite categorii sociale, ci pentru intrega comunicate . Sanctiunea amenzii nu trebuie apreciata ca fiind ab initio de plano aplicabila la orice abatere contraventionala, fara insa sa existe si o dovada a gravitatii faptei, a consecventei in pastrarea si nerecunoasterea unor reguli locale . .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul - promovat de apelantul P. O. NAVODARI, cu sediul în Năvodari, ., județ C., în contradictoriu cu intimatul C. M., domiciliat în C., ., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5333/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud. fond. I. Minaev
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/14.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 690/2014.... | Pretentii. Încheierea nr. 1393/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
