Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 821/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 19542/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 821/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, promovat de recurenta . cu sediul în C., ., nr. 15 bis,clădirea Business Center ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca C. cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată că prin întâmpinare I.T.M. C. a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Instanța respinge excepția tardivității ca neîntemeiată întrucât din dovezile existente la dosar rezultă că recursul a fost formulat în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Încuviințează proba cu înscrisuri pentru intimată ITM C. depuse odată cu întâmpinarea.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la sub nr._, petenta S.C. D. EXCHANGHE S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.07.2012 și înlăturarea sancțiunilor aplicate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că, în data de 10.07.2012, la punctul de lucru al acesteia din C., ., Complex Comercial Abator, incinta magazin 100A, s-a desfășurat un control inopinat sub aspectul identificării cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, cu această ocazie fiind încheiată o fișă de identificare a doamnei Alim Elis, iar ca urmare a solicitării organului de control, la data de 11.07.2012, s-a prezentat la sediul intimatului unde a făcut dovada îndeplinirii formelor legale de angajare pentru doamna, precum și pentru restul personalului.
Petenta a precizat că i s-a adus la cunoștință că, urmare unei sesizări a numitei D. M. L. și pentru soluționarea acesteia, are obligația de a achita acestei persoane o anumită sumă de bani cu titlu de drepturi salariale, în caz contrar urmând a fi sancționată contravențional. Petenta a menționat că a refuzat achitarea oricărei sume de bani către numita D. M. L. care nu a fost niciodată angajata acesteia, astfel încât a fost încheiat procesul-verbal de control nr._/11.07.2012 și procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționată cu amenda în cuantum de 20.000 lei pentru faptul că nu au fost întocmite forme legale de angajare pentru salariate Alim Elis și pentru faptul că ar fi primit-o la muncă pe numita D. M. L. fără a încheia contract individual de muncă.
În legătură cu numita D. M. L., petenta a arătat că aceasta nu a fost niciodată angajata societății și nu a desfășurat nicio activitate în cadrul societății astfel încât nu i se poate imputa nerespectarea dispozițiilor art. 16 din Codul Muncii.
Referitor la numita Alim Elis, petenta a arătat că, în urma administrării probatoriului, va face dovada îndeplinirii formelor legale de angajare, cât și a prezentării tuturor documentelor organului de control care, în baza unei interpretări nelegale a dispozițiilor legale aplicabile și în contextul refuzului de a răspunde în mod pozitiv la sesizarea numitei D. M. L., a considerat că acestea nu au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
Petenta a invocat ca motiv de nulitate a procesului-verbal descrierea în mod generic a faptei contravenționale, în sensul că, din procesul-verbal, nu rezultă sub nicio formă cum aceasta a încălcat dispozițiile legale, nefiind menționate următoarele aspecte: perioada în care numita D. M. L. ar fi lucrat în cadrul societății, unde și-ar fi desfășurat activitate, care ar fi fost salariul negociat al acesteia, funcția acesteia, programul său de lucru, motivul pentru care la data controlului nu mai desfășura nicio activitate, care sunt elementele care au condus organul de control la concluzia că această persoană ar fi lucrat în cadrul societății, motivele pentru care organul de control nu a considerat că, pentru numita Alim Elis, nu au fost respectate prevederile legale.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului având în vedere criteriile de individualizare, aceasta având p conduită corectă, nu a urmărit eludarea legislației și a obligațiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 din Codul Muncii și ale art. 21 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, fiind atașat procesul-verbal contestat, procesul-verbal de control nr._/11.07.2012, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii întrucât cererea nu menționează reprezentantul legal al petentei, precum și tardivitatea introducerii plângerii contravenționale față de data comunicării procesului-verbal și a termenului legal de introducerea a plângerii.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. În motivare, intimatul a arătat că, în contextul desfășurării unui control general privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici, și față de sesizarea numitei D. M. L., la data de 09.07.2012, a efectuat verificări în evidențele registrului salariaților petentei din care a rezultat că D. M. L. nu a figurat cu contract de muncă înregistrat la petenta.
Astfel, în data de 10.07.2012, controlul a continuat la punctul de lucru al petentei situat în C., complex Abator, unde a fost identificată numita Alim Elis, care a menționat faptul că prestează muncă pentru petentă, în funcția de operator, de la data de 29.06.2012, că a semnat contract de muncă începând cu data de 02.07.2012, lucrând cu normă de 6 ore/zi, și în zilele de sâmbătă, și că primește un salariu de 700 lei.
Intimatul a menționat că, din verificările inspectorilor de muncă în registrul de evidență al salariaților listat la data de 10.07.2012, nu rezultă înregistrarea și transmiterea contractelor de muncă pentru persoana menționată la momentul controlului.
De asemenea, intimatul a arătat că acest control a continuat în data de 11.07.2012, la sediul Inspectoratului T. de Muncă C., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de control nr._/11.07.2012, în care s-a consemnat faptul că petenta a primit la muncă două persoane fără a le încheia anterior începerii activității contracte individuale de muncă.
Intimatul a arătat că obligația de a încheia contractul individual de muncă incumbă angajatorului înainte de începerea raporturilor cu salariatul, acesta fiind sensul dat redactării articolului 16 din Legea nr.53/2003.
Totodată, s-a mai susținut că, în cadrul activității, intră și perioada de probă care potrivit articolului 31-33 din Codul Muncii, reprezintă o etapă care aparține executării contractului individual de muncă.
De asemenea, intimatul a solicitat instanței să aibă în vedere regimul sancționator aspru prevăzut de lege în aplicarea principiului protecției salariaților care guvernează întreg sistemul legislației muncii din România atunci când este pusă în cauză angajarea fără contract individual de muncă în formă scrisă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele din C.proc.civ.
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri; declarații de martori.
Prin sentința civilă nr._/07.10.2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată, reținând următoarele:
„ Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/11.07.2012, petenta S.C. D. EXCHANGHE S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
În fapt, s-a reținut că petenta a primit la muncă pe numita Alim Elis, începând cu data de 29.06.2012, fără a încheia ce aceasta un contract individual de muncă în formă scrisă.
Totodată, s-a mai reținut că, începând cu data de 06.06.2012, petenta a primit la muncă și pe numita D. M. L. fără a-i încheia contract individual de muncă.
De asemenea, s-a mai arătat că, din verificările efectuate în registrul general de evidență a salariaților, nu rezultă că au fost înregistrate contractele individuale de muncă pentru persoanele menționate, conform art. 16 alin. 2 din Codul Muncii.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din același act normativ.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. De asemenea, potrivit alineatelor 2 și 3 ale articolului 16, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, iar angajatorul este obligat să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. art.31-33 din Codul Muncii, reiese că și perioada de probă reprezintă perioada de executare a contractului de muncă, astfel încât angajatorul are obligația de a încheia și înregistra contractul de muncă chiar din momentul începerii probei de lucru.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă prin plângere, în sensul că fapta nu a fost descrisă în mod amănunțit, instanța reține că nu este întemeiat apreciind că organul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei contravenționale menționând persoanele cu care petenta nu a încheiat contract de muncă, precum și înscrisurile în baza cărora a fost întocmit actul constatator, respectiv fișa de identificare și sesizarea făcută de numita D. M. L., descriere ce permite instanței să verifice temeinicia faptei reținute, precum și petentei să-și pregătească apărarea, fapt dovedit prin motivele invocate în cadrul plângerii formulate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petenta este cea care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, situația de fapt reținută de agenții constatatori fiind conformă realității.
Astfel, în ceea ce o privește pe D. M. L., instanța reține că susținerile petentei în sensul că aceasta nu ar fi lucrat niciodată în cadrul societății petente nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Din sesizarea făcută de martorul D. M. L. la I. T. de Muncă C., la data de 05.07.2012 (fila 22), care se coroborează cu declarația dată în fața instanței, instanța reține că aceasta a lucrat la societatea petentă în perioada iunie – iulie 2012, la două puncte de lucru ale acesteia, cel de la complexul Abator și cel din zona Spitalului Județean, că a negociat cu reprezentantul petentei un salariu în cuantum de 900 lei și că, înainte cu 3-4 zile înainte de a împlini o lună de când lucra, reprezentantul petentei i-a cerut să plece pe motiv că se constatase o lipsă de 900 lei, exact salariul pe care trebuia să-l primească.
De asemenea, așa cum reiese din registrul de evidență al salariaților listat la data de 09.07.2012, 10.07.2012 și 11.07.2012, petenta nu a înregistrat niciun contract de muncă pentru martorul D. M. L..
În continuare, în ceea ce o privește pe numita Alim Elis, astfel cum reiese din fișa de identificare completată la data de 10.07.2012 (fila 24), aceasta a arătat, pe proprie răspundere, că prestează activitate la societatea petentă în funcția de operator de la data de 29.06.2012, primind un salariu de 700 lei și având un program de 6 ore pe zi, și că a semnat contract de muncă începând cu data de 02.07.2012.
Instanța constată că petenta a depus la dosarul cauzei un contract de ucenicie la locul de muncă (filele 80 – 83) încheiat între aceasta și numita Alim Elis pentru perioada 25.06.2012 – 25.06.2015, în temeiul căreia numita Alim Elis dobândea calitatea de ucenic operator ghișeu și urma să beneficieze de un salariu de bază de 670 lei/lună.
Analizând coroborat fișa de identificare completată de numita Alim Elis, precum și contractul de ucenicie la locul de muncă, instanța reține că, începând cu data de 29.06.2012, numita Alim Elis presta activitate pentru societatea petentă, iar pentru această activitate, era remunerată cu un salariu.
Or, potrivit art. 10 din Codul Muncii, contractul individual de muncă este definit ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Față de această definiție legală a contractului de muncă, în cauza de față, instanța reține că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile raportului de muncă.
De altfel, chiar în cuprinsului contractului încheiat, reiese că între părți a fost stabilit un raport de muncă, arătându-se că eventualele conflicte în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de muncă ale ucenicului sunt soluționate de instanța judecătorească, precum și faptul că unul dintre exemplare se va depune la I. T. de Muncă.
Însă acest contract nu a fost înregistrat, așa cum reiese din registrul de evidență al salariaților listat la data de 09.07.2012, 10.07.2012 și 11.07.2012.
Dimpotrivă, petenta a depus dovada înregistrării contractului individual de muncă al numitei Alim Elis, pentru o perioadă nedeterminată, cu data începerii 20.07.2012, deci ulterior momentului de la care aceasta a început să presteze activitate pentru societatea petentă, respectiv 29.06.2012.
În consecință, având în vedere că numita Alim Elis presta muncă pentru și sub autoritatea petentei angajatoare primind în schimb un salariu, reiese că între acestea exista un raport de muncă, motiv pentru care era necesară încheierea unui contract individual de muncă anterior începerii activității, conform art. 16 din Codul Muncii.
Totodată, se reține că potrivit art. 6 al.4 din legea 279/2005, anterior începerii activității, contractul de ucenicie se înregistrează și în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă, or în cauză acest aspect nu a fost dovedit.
În ceea ce privește solicitarea în subsidiar a petentei, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că, potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 53/2003 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de_ lei respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța reține că petenta nu a adus dovezi în sensul că fapta săvârșită este de gravitate redusă, nejustificându-se astfel înlocuirea sancțiunii amnezii cu cea avertismentului.
La individualizarea sancțiunii aplicate, instanța mai reține că și împrejurarea că fapta contravențională a fost constatată în urma unui control care viza identificarea cazurilor de muncă nedeclarată de către agenții economici și în urma sesizării făcute de martorul D. M. L., din această perspectivă rezultând că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, angajarea de persoane fără contract de muncă fiind o faptă de gravitate crescută, întrucât asemenea practici afectează acumularea vechimii în muncă de către salariat și regimul asigurărilor sociale institut în beneficiul salariatul, având de asemenea efecte în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
Prin urmare, instanța apreciază necesară aplicarea amenzii contravenționale pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientei în derularea activității de angajator.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca nefondată plângerea contravențională.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs petenta, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și în urma rejudecării admiterea plângerii sau în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu măsura avertismentului, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță.
Față de recursul formulat intimatul- organ constatator a formulat întâmpinare prin care solicită respingerae recursului formulat ca nefondat.
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal . nr._/11.07.2012, petenta S.C. D. EXCHANGHE S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
În fapt, s-a reținut că petenta a primit la muncă pe numita Alim Elis, începând cu data de 29.06.2012, fără a încheia ce aceasta un contract individual de muncă în formă scrisă.
Totodată, s-a mai reținut că, începând cu data de 06.06.2012, petenta a primit la muncă și pe numita D. M. L. fără a-i încheia contract individual de muncă.
De asemenea, s-a mai arătat că, din verificările efectuate în registrul general de evidență a salariaților, nu rezultă că au fost înregistrate contractele individuale de muncă pentru persoanele menționate, conform art. 16 alin. 2 din Codul Muncii.
În ceea ce o privește pe numita D. M. L. săvârșirea contravenției rezultă din sesizarea adresată de acesata ITM C. coroborată cu declarația dată în fața instanței de judecată, în care aceasta furnizează informații cunoscute numai unui angajat, începând cu numele administratorului societății, punctele de lucru ale acesteia și situarea în concret a acestora ( de exemplu …locația din incinta magazinului Profi, zona Abator; sediul de la spitalul județean – în referire la punctul de lucru de pe Bulevardul Tomis, punctul de lucru de la Balada ), iar activitatea descrisă ca fiind desfășurată pentru societate ( am semnat actele de schimb valutar eliberate clienților și actele de Western Union privind transferul de bani ) se coroborează cu obiectul de activitate al societății comerciale.
Martora Alim A. nici nu putea să arate că a cunoicut-o pe numita D. M. L., în condițiile în care aceasta din urmă a încetat activitatea la data de 04.07.2012, iar Alim A. și-a început activitatea ulterior acestei date.
În egală măsură, martora A. M. lucra în luna iunie 2012 la un alt punct de lucru, chiar martora arătând că nu exista posibilitatea de a întâlni toți angajații.
Astfel, din probele administrate rezultă cele patru elemente necesare pentru caracterizarea unui raport între două persoane ca fiind raport de muncă - prestarea muncii, negocierea salariului lunar pentru munca prestata ,subordonarea persoanei față de angajator, si determinarea perioadei de desfășurare a muncii ( luna iunie 2012), împrejurarea că aceste mențiuni nu apar în procesul-verbal de contravenție fiind irelevantă sub aspectul descrierii și existenței contravenției, pentru care sancțiunea contravențională nu variază în funcție de timpul în care s-a prestat muncă fără existența unui contract.
În ceea ce o privește pe numita Alim A., săvârșirea faptei contravenționale este dovedită prin declarația dată la 10.07.2012, în care arată că ar fi semnat contract de muncă începând cu data de 02.07.2012- fapt infirmat în urma verificărilor REVISAL, indicând un program determinat de muncă ,drepturile salariale și persoana împreună cu care muncește.
Această declarație are valoarea probatorie a unor mărturisiri extrajudiciare, care nu pot fi revocate decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză.
În ceea ce privește împrejurarea că aparatul de marcat electronic fiscal ar fi fost instalat la punctul de lucru din . abia la data de 09.08.2012, se constată că și numita Alim A. a fost identificată în aceeași locație la data de 10.07.2012 prestând activitate, astfel că acest înscris prin el însuși nu face proba faptului că la acel punct de lucru nu se desfășura activitate comercială.
În ceea ce privește declarația dată în fața instanței de judecată, în sensul că la data controlului ( 10.07.2012 ) nu efectua tranzacții ci administratorul îi arăta, se constată că potrivit procesului-verbal de control a fost identificată o singură persoană la locația din ., și anume Alim A..
Contrar susținerilor recurentului martora Alim A. nu a declarat că activitatea la locația Abator a început în data de 10.08.2012 ci că ea ar fi fost cea care a început activitate în acea dată în acea locație, iar afirmația recurentului în sensul că activitatea la locația Abator a început în data de 10.08.2012 nu explică în nici un fel cum de numita Alim A. a fost totuși identificată în acea locație la data de 10.07.2012 .
În ceea ce privește Contractul de ucenicie la locul de muncă încheiat cu o durată de la 25.06._5, se observă că acesta nu este datat - pentru a se putea verifica îndeplinirea condiției prevăzute de art. 4 alin.3 din Legea nr, 279/2005, nu se face dovada că anterior începerii activității, contractul de ucenicie la locul de muncă se a fost înregistrat în registrul general de evidență a salariaților conform art. 4 alin.3 din Legea nr. 279/2005, prevede prestarea muncii la o altă locație decât cea la care a fost identificată, un alt program de muncă decât cel indicat în fișa de identificare și alte drepturi bănești. De asemenea, Tribunalul găsește surprinzător faptul că petenta își amintește de existența acestui contract abia la data de 19.08.2013, la un an de la formularea plângerii contravenționale, fără a menționa în plângerea contravențională formulată existența acestui contract, considerat esențial, fiind îndreptățită concluzia în sensul că acest contract este constituit ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, în analiza proporționalității sancțiunii aplicate Tribunalul are în vedere faptul că petenta a fost sancționată cu minimul prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru contravenția săvârșită, că petenta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta, și a primit la muncă două persoane fără a le încheia contract individual de muncă. De asemenea instanța are în vedere și scopul urmărit de petentă prin neîncheierea contractului de muncă cu cele două angajate‚ acela de a eluda dispozițiile legale. Lipsa contractului individual de munca încalcă drepturile salariaților (dreptul la asigurări sănătate, dreptul la șomaj, etc.) și reprezintă totodată o forma a evaziunii fiscale în detrimentul statului, fiind necesară protejarea intereselor persoanelor care se angajează în spațiul muncii.
Față de scopul urmărit prin instituire normei contravenționale - protecția salariatului,, văzând și că limitele ridicate prevăzute de lege pentru fapta contravențională nu au fost de natură a descuraja contravenientul și de a-i conforma conduita normei legale, astfel că nu există așteptarea rezonabilă ca un avertisment să atingă acest scop, se apreciază că nu se impune reindividualizarea acesteia .
D. pentru care, constatând că instanța de fond a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A_, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, promovat de recurenta . cu sediul în C., ., nr. 15 bis,clădirea Business Center ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA C. cu sediul în C., ., jud. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 18.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. A. B. S. M. C.
aflat în CO semnează
cf. art. 261 alin. 2 C.P.C.
Președinte Instanță
V. C. C.
Grefier,
E. N.
Red. Jud. fond. D.E.A.
Tehnored. Jud. A.B.S./
2 ex./01.07.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 99/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 855/2014.... → |
|---|
