Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 869/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 7057/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 869/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta C. C. R., domiciliat în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., intervenienți fiind S. I., domiciliat în V., ., județ C., . SA, cu sediul în C., ., județ C., S. DE A. AVUS INTERNATIONAL BROKER DE A. R. S.R.L, cu sediul în București, ., ., . 4, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2426/07.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat N. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu apelantul prin restituirea citației.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul apelantului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conf. chitanței nr._/18.06.2014. Apreciază că se impune efectuarea expertizei auto cu aceleași obiective de la instanța de fond. Expertiza auto a fost dispusă din oficiu de instanța de fost în raport de declarațiile martorilor. La momentul punerii în discuție și încuviințării probei cu expertiza apelantul a adus la cunoștință instanței că nu are posibilitatea achitării onorariului de expert și a formulat cerere de ajutor public judiciar. Instanța de fond s-a pronunțat pe fondul cauzei fără ca la dosar să se restituie dovezile de comunicare a încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar și fără a se respecta dreptului petentului de a formula cerere de reexaminare ajutor public judiciar. Cerea de reexaminare ajutor public judiciar a fost admisă, însă nu s-a dat finalitate efectuării acestei expertize. Învederează că a invocat ca și necesitate efectuarea probei cu expertiza auto la instanța de apel în cazul în care se va aprecia că nu se impune casarea cauzei cu rejudecare la instanța de fond.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului, în raport de disp. art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea expertizei auto pe care instanța a dispus-o din oficiu.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.2426/7.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. C. R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.02.103 emis de IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 26.02.2013 (f. 2), reclamantul C. C. R. a fost sancționat cu 4 puncte-amendă (300 lei) și cu 3 puncte de penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 125 din H.G. nr. 1391/ 2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 26.02.2013 - ora 10.53, a condus autoturismul marca „Skoda” cu nr. de înmatriculare_, pe . din C. și, în dreptul stației gaz și restaurant „Farul”, a încălcat regula privind întoarcerea prin viraj de pe sensul său pe celălalt sens, fiind acroșat de autoturismului cu nr. de înmatriculare TX0585XB, care circula regulamentar din spate.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu 3 puncte de penalizare faptele incriminate de art. 108 alin. 1 lit. b) din același act normativ, care se referă la „nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”.
La rândul său, art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 statuează: „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”
În fine, art. 125 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 prevede: „Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte și înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul.”
Conform art. 98 alin. 4 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, clasa a II-a de sancțiuni constă în aplicarea de 4 sau 5 puncte-amendă.
Instanța apreciază că fapta este suficient descrisă în procesul-verbal, temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat, iar sancțiunile au fost stabilite corespunzător limitelor impuse de lege.
De altfel, se constată că reclamantul nu critică procesul-verbal sub aspectul legalității acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii și ținând seama de probele administrate în cauză, instanța apreciază că fapta contravențională a fost reținută în mod temeinic în sarcina petentului.
Astfel, declarația martorului propus de reclamant este apreciată nesinceră de către instanță, întrucât, dacă intervenientul S. I. ar fi avut o viteză prea mare, cum încearcă martorul să convingă instanța, avariile celor două autoturisme implicate în evenimentul rutier ar fi fost mult mai mari decât cele efectiv produse și care se pot observa în fotografiile depuse la dosar (f. 27-30). În plus, este avută în vedere aici, în aprecierea subiectivismului martorului A. S.-I., relația de prietenie existentă între acesta și reclamantul C. C. R., recunoscută chiar de martor.
Prin urmare, Judecătoria va da eficiență probatorie susținerilor intervenientului S. I., care, atât cu ocazia interogatoriului luat în mod nemijlocit de instanță (f. 46), cât și în declarațiile formulate în fața organelor de poliție rutieră (f. 4) și în fața agentului de asigurare (f. 72), a susținut producerea accidentului la maniera reținută de agentul constatator.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate față de petent prin procesul-verbal atacat au fost individualizate în mod corect, persoanei în cauză fiindu-i aplicată o amendă, în cuantumul minim prevăzut de lege (4 puncte-amendă), pentru fapta reținută în sarcina sa.
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale prevăzute de O.G. nr. 2/ 2001, procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/ 2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,petentul a declarat apel.
Soluția preconizată de apelantul petent este cea de admitere a apelului, și – în principal, anularea hotărârii supuse controlului judiciar, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii.
Apelantul petent critică măsurile dispuse de judecătorul fondului pe parcursul cercetării judecătorești, în referire la probațiunea ce se impunea a fi administrată pentru o justă soluționare a pricinii.
Arată apelantul că instanța de fond a constatat imposibilitatea de administrare a probei cu expertiză tehnică auto - încuviințată la termenul de judecată din 24.01.2014, sub motiv că nu a fost depusă la dosar dovada achitării onorariului de expert și nici dovada promovării cererii de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Apreciază apelantul că de vreme ce la dosar nu se regăsea dovada comunicării încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor judiciar, la termenul din 7.03.2014, se impunea ca judecata să fie amânată pentru un nou termen, să fie emisă o adresă către compartimentul arhivă pentru atașarea dovezilor de comunicare.
Opinează apelantul că dezlegarea obiectivelor expertizei – corect stabilite de instanța de fond, ar fi condus la o cu totul altă soluție decât cea la care judecătorul pricinii s-a oprit urmare a analizei plângerii exclusiv prin prisma declarației intervenientului forțat.
Cum cererea de reexaminare a fost admisă, prin încheierea din 10.03.2014, dispunându-se scutirea petentului de la plata onorariului de expert, se impune administrarea probei a cărei necesitate a administrării a reieșit din dezbateri, date fiind declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, dar și contradicția dintre declarația dată de intervenientul forțat la poliție față de cea dată în fața instanței de judecată.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare, nu au formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479c.pr.civ., Tribunalul constată fondat apelul.
Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/ 26.02.2013, petentul C. C. R. a fost sancționat cu 4 puncte-amendă (300 lei) și cu 3 puncte de penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea prevederilor art. 125 din H.G. nr. 1391/ 2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 26.02.2013 - ora 10.53, a condus autoturismul marca „Skoda” cu nr. de înmatriculare_, pe . din C. și, în dreptul stației gaz și restaurant „Farul”, a încălcat regula privind întoarcerea prin viraj de pe sensul său pe celălalt sens, fiind acroșat de autoturismului cu nr. de înmatriculare TX0585XB, care circula regulamentar din spate.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a solicitat instanței anularea procesului verbal și „ stabilirea vinovăției șoferului care a încălcat regulile de circulație”.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal.
Pentru considerentele mai sus expuse, prin hotărârea supusă controlului judiciar, a respins ca nefondată plângerea dedusă judecății.
Sub un prim aspect, este de remarcat faptul că, judecătorul fondului, în exercitarea rolului activ și în respectul disp.art.22 alin.2 c.pr.civ. a ordonat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto, stabilind corect – la termenul din 24.01.2014 (încheiere, f.98), obiectivele ce urmau a fi dezlegate de expertul desemnat.
Controlul judiciar relevă însă că expetiză tehnică auto- utilă și concludentă, nu a fost efectuată în cauză, constatându-se imposibilitatea administrării întrucât nu a fost depusă la dosar dovada achitării onorariului de expert și nici dovada promovării cererii de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Tribunalul observă că, într-adevăr, nici petentul și nici reprezentantul său convențional nu au manifestat minimă diligență spre a încunoștința instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale despre demersul judiciar inițiat – depunerea cererii de reexaminare împotriva încheierii din 18.02.2014 prin care fusese respinsă cererea de ajutor public judiciar.
În egală măsură însă, se verifică susținerea apelantului potrivit cu care la termenul din 7.03.2014 - când dezbaterile au fost declarate închise și s-a rămas în pronunțare asupra fondului litigios, fusese înregistrată cererea de reexaminare și format dosarul asociat – nr._ / a1, iar la dosar nu se regăsea dovada de comunicare a încheierii din 18.02.2014.
Cum prin încheierea pronunțată la 20.03.2014, în ds. nr._ / a1, cererea de reexaminare a fost admisă, fiind încuviințată cererea de ajutor public judiciar prin scutirea petentului de la plata onorariului în sumă de 800 lei- sumă ce urmează a fi avansată din fondurile Tribunalului C., se constată că la acest moment nu există nici un impediment pentru administrarea probei cu expertiză tehnică auto.
În raport de cele ce preced și în considerarea disp.art.480 alin.(2) c.pr.civ., hotărârea atacată va fi anulată, iar pricina trimisă spre rejudecare primei instanțe, pentru a fi administrată proba cu expertiză tehnică auto – cu obiectivele deja încuviințate, soluție argumentată și în considerarea solicitării exprese formulată în acest sens de apelantul petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul - promovat de apelanta C. C. R., domiciliat în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., intervenienți fiind S. I., domiciliat în V., ., județ C., . SA, cu sediul în C., ., județ C., S. DE A. AVUS INTERNATIONAL BROKER DE A. R. S.R.L, cu sediul în București, ., ., . 4, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2426/07.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond. M. G.
Tehnored.jud.A. N.
7 ex./25.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1592/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
