Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 823/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 823/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 10447/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 823/CA
Ședința publică din data de 13 martie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . – cu sediul în comuna Peștera, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. – CAMERA DE C. C. – cu sediul în C., ., având ca obiect – contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. M. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilier juridic Z. A. I. pentru pârâtă în baza delegației de reprezentare depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei conform chitanței nr._/2013.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtei la data de 09.01.2014, care a formulat întâmpinare la data de 6.02.2014, comunicată reclamantei conform dovezii aflată la dosar. La data de 5.02.2014, s-au depus la dosar de pârâtă înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul cod de procedură civilă solicită părților să pună concluzii asupra estimării duratei procesului.
Reclamanta prin apărător arată că, estimează o durată de 2 luni.
Pârâta prin reprezentantul său arată că acțiunea ar putea fi soluționată și în cursul zilei de astăzi.
Întrebat fiind apărătorul reclamantei arată că a estimat o durată de două luni motivat de împrejurarea că solicită comunicarea actelor depuse la dosar de pârâtă și acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de acestea.
În replică pârâta prin reprezentantul său convențional arată că înscrisurile sunt actele din timpul controlului, cunoscute de altfel reclamantei.
După comunicarea înscrisurilor, reclamanta prin apărător arată că nu mai insistă în acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de acestea.
Părțile prezente prin reprezentanți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Părțile prezente prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea contestației, cu consecința anulării punctului II.1. Drepturile bănește au fost stabilite în baza Contractului colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Solicită reclamanta prin apărător admiterea acțiunii având în vedere motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta prin reprezentantul său convențional solicită respingerea acțiunii motivat de împrejurarea că, în urma controlului efectuat s-a reținut în mod corect faptul că drepturile de natură salarială au fost acordate în baza Contractului colectiv de muncă, cu încălcarea Legii 284/2010. Dispozițiile art. 37 din Legea nr. 284/2010 arată că nu pot fi negociate salarii și alte drepturi în bani sau în natură respectivului act normativ.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. de C. – Camera de conturi C..
TRIBUNALUL
Asupra cererii de chemare în judecată de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României - Camera de C. a Județului C., a formulat contestație împotrivii încheierii nr. 18/26.11.2013 pronunțată de C. de C. a României și a punctului II.1 din Decizia 95/2013 emisă de Camera de C. C..
In fapt, a arătat reclamanta că a depus contestație împotriva pct II. 1 al Deciziei nr.95/25.10.2013 a Camerei de C. C. pe care C. de C. București a soluționat-o la data de 26.11.2013 conform încheierii nr. 18 prin care s-a respins contestația.
Prin pct. II. 1 din Decizia nr.95/25.10.2013, cu privire la drepturile acordate funcționarilor publici și personalului contractual au fost efectuate plăti nelegale. Precizăm că așa cum a observat echipa de control ele au fost acordate în baza Contractului/ Acordului colectiv de muncă legal la data încheierii lui, în acord cu dispozițiile legale ale Codului muncii și ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor. Se invocă art. 41 alin. 2 din Constituția României, Legea 215/2001, Legea 273/2006, Legea 130/1996, Legea 54/2003, OUG 24/2000, OG 10/2008, Legea 62/2011.
Prin contractele colective nu se pot negocia drepturile stabilite prin acte normative dar pot fi stabilite drepturi care nu sunt reglementate de lege dar nici nu sunt interzise.
Se invocă practica judiciară a instanțelor judecătorești respectiv Tribunalul Târgu M., C. de Apel Pitești.
În temeiul art. 1 raportat la art. 6, art. 40 Codul muncii și art. 103 din Legea 188/1999 consiliile locale pot să susțină cuprinderea și aprobarea în bugetele locale a fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, drept acordat cf. art. 31 din Contractul/Acordul colectiv de muncă. Acest drept se acordă și în temeiul art. 55 alin. 3 din Legea 571/2003 și art. 69 din normele metodologice ale Codului fiscal. Simplul fapt al invocării nulității clauzelor CCM de organul de control nu este de natură să susțină măsurile dispuse prin Decizia 95/2013.
La data de 06.02.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată și menținerea actelor contestate ca fiind legale și temeinice.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri - documentația care stă la baze emiterii actelor a căror anulare se cere.
Din proba cu înscrisuri, Tribunalul reține următoarele
In urma controlului, efectuat de către Camera de C. Constanta la Unitatea Administrativ Teritorială Peștera privind modul de angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor publice în anul 2012 a fost emisă Decizia nr. 95/2013 prin care se dispune în sarcina ordonatorului de credite luarea măsurilor în vederea stabilirii întinderii prejudiciilor create pentru plăți nelegale reprezentând drepturi speciale, precum și dispunerea măsurilor cuvenite pentru recuperarea acestora.
Împotriva Deciziei nr. 95/2013 entitatea controlată a formulat contestație, contestație ce a fost respinsă prin încheierea nr. 18/2013 emisă de C. de C. a României.
Se reține că organul de control a constatat că în perioada ianuarie-aprilie și decembrie 2012, ianuarie – august 2013 s-au acordat drepturi speciale în cuantum de 500 lei/ lună/salariat.
Aceste drepturi s-au acordat în anul 2012 în baza art. 31 din CCM și act adițional nr. 5646/2011, iar pentru funcționarii publici au fost acordate în baza art. 35 alin. 1 ACM 4394/2009. Pentru anul 2013 aceste drepturi s-au realizat cf. art. 36(5) din CCM înregistrat la ITM sub nr._/2012 și art. 36(5) ACM nr. 6443/2012.
Reclamanta contestă măsurile dispuse arătând că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii au fost acordate funcționarilor publici și personalului contractual în baza Contractului Colectiv de Muncă și a Acordului Colectiv de Muncă, încheiate;
Se reține însă că pentru perioada verificată salarizarea personalului bugetar s-a făcut în baza Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede expres drepturile salariale de care beneficiază personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, printre acestea nefigurând drepturi speciale de felul celor acordate în cauză de către .> Potrivit art. 3 din Legea nr. 284/2010 sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază inclusiv principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
În aplicarea acestui principiu, art. 37 alin.l din Legea nr. 284/2010 prevede: Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă si contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.
Legea 283/2011 arată la pct. 2 al art. unic respectiv art. II –art. 1 alin. 1 că în anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Instituirea măsurilor financiare în domeniul bugetar cf. Legii 283/2011 se aplică corespunzător și în anul 2013 așa cum prevede art. 2 OUG 84/2012.
Art. 138 din Legea 62/2011 arată că prin contracte/acorduri colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
În speță, în raport cu dispozițiile Legii nr. 284/2010, rezultă că drepturile speciale acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă pentru anul 2012 și 2013 au fost plătite cu încălcarea legii de către ordonatorul de credite.
Art. 162 Codul muncii prevede expres că sistemul de salarizare a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat, asigurărilor sociale de stat, bugetele locale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Conform Legii 188/1999 art. 31 alin. 3 salarizarea funcționarilor publici se face conform prevederilor legale.
Într-adevăr cf. art. 6 alin. 1 și art. 40 alin. 2 lit. B Codul muncii, salariatul beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă iar angajatorul are obligația să asigure permanent condiții tehnice și organizatorice corespunzătoare de muncă, dar nici un text de lege nu prevede plata acestor sume către angajați și nici sursa de finanțare a acestora.
Aceste drepturi ale angajaților nu pot constitui drepturi bănești achitate din bani publici și nu pot forma obiectul negocierii prin contracte colective de muncă.
Prin urmare împrejurarea că aceste sume au fost acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă nu constituie un motiv de legalitate pentru acordarea lor pentru motivele expuse mai sus.
Pentru aceste aspecte instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . – cu sediul în comuna Peștera, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. – CAMERA DE C. C. – cu sediul în C., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red. Jud. M.C. 01.04.2014
Tehnored gref. G.M.
4 ex./ 11.04.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2645/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul... → |
|---|
