Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2353/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2353/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 4331/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2353
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. S. CONTAINER TERMINAL SRL, cu sediul în C., Clădirea Administrativă Mol II S, Port Sud, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., ., J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin contestația adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta C. S. CONTAINER TERMINAL SRL în contradictoriu cu pârâta . a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 6553/16.04.2014 și a Deciziei de Impunere nr. 292/20.01.2014 emise de pârâta, sub aspectul reținerii obligației de plată a impozitului pe clădiri, a taxei de habitat și a taxei de pază aferente anului 2014.
În motivare apreciază asupra caracterului nelegal al deciziei 6553/16.04.2014, emisă în soluționarea contestației, invocând în susținere prevederile art. 213 din OG 92/2003, dispozițiile deciziei civile 769/CA/12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. precum încheierile de intabulare nr. 2565, respectiv 2564 din 13.02.2006..
De asemenea, invocă contestatoarea nelegalitatea Deciziei de impunere nr. 292/20.01.2014, apreciind că a fost emisă cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, cu referire la art. 249 al.2 din legea 571/2003. Astfel, se arată că Portul C., ca entitate administrativ teritorială nu a fost niciodată dezmembrat și face parte din intravilanul Municipiului C., iar construcțiile /obiectivele edificate pe suprafața sa trebuie înregistrate în scopul impunerii pe rolul fiscal al Municipiului C..
Un alt argument care susține teoria apartenenței clădirilor aflate în proprietatea reclamantei la unitatea administrativ teritorială a Municipiului C. constă, arată reclamanta în existența încheierilor de intabulare nr. 2565/13.02.2006 și nr. 2564/13.02.2006, prin care a fost finalizat cadastrul la
nivelul Portului C., ocazie cu care pentru întreaga suprafață aferentă acestui port maritim a fost alocat număr cadastral.
Or, în atare condiții se apreciază în sensul că este competent să procedeze la emiterea deciziilor de impunere SPITVBL C. și nu . impunere apărând din această perspectivă ca fiind emisă cu încălcarea disp. art. 249 al.2 c.proc.civ. Mai mult, se arată că ulterior emiterii încheierilor de intabulare la invitația organului fiscal au fost depuse declarații fiscale la organul fiscal competent.
În drept au fost invocate disp. art. 218 al.1 și 2 din OG 92/2003.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca nefondată, motivat de următoarele considerente:
Suprafața de teren din Portul A. este nou câștigată asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968, prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. - Marea N., obținându-se această suprafață de teren în continuarea teritoriului administrativ al Comunei A.. Ulterior, în temeiul procesului verbal nr. 1415/09.03.2004 emis de OCPI, suprafața a fost inclusă în administrarea provizorie a Comunei A., până la adoptarea legii privind stabilirea limitei dintre cele două unități administrativ teritoriale.
În aceste condiții este evident,apreciază pârâta, că terenul nou câștigat asupra mării și care se află în litigiu este în dreptul fostei plaje a Comunei A. și continuarea firească a acestui teritoriu în Marea N..
Ulterior, se arată prin Încheierile de CF nr. 2564, respectiv 2565, biroul de Carte Funciară a dispus intabularea suprafeței în discuție în favoarea UAT C., din considerente de ordin tehnic.
Apreciază totodată că cel mai important argument din care rezultă că suprafața Portului C. Sud A. este inclusă în suprafața administrativă a Comunei A. rezultă din cuprinsul lucrării privind schița de sistematizare a localității A., realizată în anul 1981 și a planului ce însoțește această lucrare, din care rezultă obiectivele din portul C. Sud A., ca fiind edificate pe teritoriul administrativ al Comunei A..
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele
Prin Decizia de Impunere nr. 292/20.01.2014 emisă de . stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 481.279 lei lei cu titlu de impozit pe clădiri situate în Incinta Port Sud, teren ,taxa de habitat, taxă pază aferente anului 2014.
Împotriva actului administrativ fiscal a fost formulată contestație în temeiul disp. art. 205 și urm din OG 92/2003, soluționată în sensul respingerii prin Decizia nr. 6553/16.04.2014.
Pentru a dispune în acest mod a reținut intimata faptul că Decizia de impunere a fost emisă prin raportare la disp. art. 249. c.proc.fiscală, iar imobilele în discuție se află pe raza administrativ teritorială a Comunei A..
Suprafața de teren din Portul A. este teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968, prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea N., obținându-se această suprafață de teren în continuarea teritoriului administrativ al Comunei A.. Ulterior, în temeiul procesului verbal nr. 1415/09.03.2004 emis de OCPI, suprafața a fost inclusă în administrarea provizorie a Comunei A., până la adoptarea legii privind stabilirea limitei dintre cele două unități administrativ teritoriale, iar prin Încheierile de CF nr. 2564, respectiv 2565, biroul de Carte Funciară a dispus intabularea suprafeței în discuție în favoarea UAT C., din considerente de ordin tehnic.
Potrivit art. 249 din Codul Fiscal: (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
Norme metodologice de aplicare a art. 249: 18. (1) Identificarea proprietăților atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, situate în intravilanul localităților rurale și urbane, precum și identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 291 din același act normativ privind controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale stabilesc în sensul că: Autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.
Conform art. 35 din OG 92/2003 privind competența teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale: Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau după caz, ale subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor
Astfel, stabilirea, controlul și colectarea, deci întreaga administrare a creanței fiscale constând in impozitul pe clădiri, revine compartimentului de specialitate al unității administrativ teritoriale respective, astfel cum se prevede de art. 291 C.fisc. si art. 35 C.proc.fisc.. De asemenea si identificarea proprietății in cazul clădirilor se supune regulii instituite de art. 35 C.proc.fisc., in temeiul pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 249 C.fisc..
In speță aspectul divergent face trimitere și la identificarea unității administrativ-teritoriale in a cărei raza teritoriala este amplasat imobilul, prin prisma incidenței dispozițiilor anterior menționate, iar după cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, imobilul în discuție este situat in incinta Port A. .
Potrivit legii nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare,art. 31 alin. 1 (în forma in vigoare pana la data 01.10.2011): Cuprinsul cartii funciare, in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara.
Noul cod civil stabilește prin art.885 al.1 Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.(…)
De asemenea, art. 900 al.1 statuează în sensul că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Potrivit încheierilor de carte funciară emise la data de 13.02.006 a fost admisă cererea de înscriere cu privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C., în cartea funciară a Municipiului C., din considerente tehnice, având în vedere că suprafața de teren din incinta portului este domeniu public al statului, nu a fost niciodată dezmembrată, iar 80% din Portul C. se află în Municipiul C., apreciindu-se astfel asupra principiului forței probante a înscrierilor de drepturi reale, consacrat de dispozițiile menționate anterior în sensul înregistrării clădirilor aferente in cartea funciara a unității administrativ-teritoriale a municipiului Constanta.
Sub aspectul sediului fiscal al societatii obligate la plata datoriilor fiscale, se va retine ca aceasta are sediul in mun Constanta, Incinta Port, teritoriu ce apartine UAT Mun Constanta
Este real că se verifică susținerile privitoare la controversa existentă între unitățile administrativ-teritorial, Municipiul C. și . la limitele administrativ teritoriale, dar acest aspect nu este de natură a face inaplicabile dispozițiile art.249 alin.2 și art.254 alin.5 din Legea nr.571/2003.
Instanța nu poate reține apărarea pârâtului prin adresa nr. 2488/2012 emisă de OCPI C. pentru următoarele aspecte:
Prin această adresă OCPI C. arată că din punctul său de vedere teritoriul contestat aparține Comunei A. până la stabilirea limitelor administrativ teritoriale prin act normativ.
Se arată că din motive tehnice prin încheierea de intabulare 2564/2006 s-a înscris teritoriul în cartea funciară a Municipiului C. având în vedere că acestea fac parte din domeniul public al statului, nu a fost dezmembrată iar 80% din Portul C. se află în Municipiul C..
Această adresă reprezintă un punct de vedere tară relevanță juridică și nu poate înlătura dispozițiile legale respectiv art. 11 alin 5 Legea 7/1996.
Faptul că OCPI C. a întocmit documentația cadastrală pentru terenul în litigiu înscriindu-1 în cartea funciară a Municipiului C. iar prin adresa 2488/2012 își exprima punctul de vedere în contradicție cu lucrările cadastrale întocmite tot de aceeași instituție, în sensul că terenul aparține Comunei A., nu au forță juridică de a înlătura dispozițiile legale.
În condițiile în care în prezent apar aceleași mențiuni în cartea funciară a Municipiului C. conform încheierilor de intabulare din 2006, pârâta din prezenta cauză are obligația conform art. 11 alin 5 Legea 7/1996 să le respecte iar un punct de vedere al OCPI exprimat în contradicție cu actele publice ( încheieri intabulare, documentații cadastrale) nu reprezintă un temei legal pentru aceasta de a emite decizia de impunere.
În considerarea celor ce preced, instanța apreciază asupra caracterului întemeiat al contestației urmând a dispune anularea actelor administrative contestate.
Potrivit disp. art. 453 al.1 c.proc.civ, va reține în sarcina pârâtei obligația de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. S. CONTAINER TERMINAL SRL, cu sediul în C., Clădirea Administrativă Mol II S, Port Sud, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., ., J. C..
Anulează decizia nr. 6553/16.04.2014 și decizia de impunere nr. 292/20.01.2014 emise de pârâtă.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.770 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/17.11.2014
4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2213/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 142/2014.... → |
|---|
