Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2454/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2454/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 5532/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2454/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect contestație act administrativ fiscal, formulată de reclamanta C. I., cu domiciliul procesual ales în C., ., .. B, ., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județ C., intervenient fiind PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județ C..
Dezbaterile asupra cererii de suspendare executare act administrativ și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.10.2014, când s-au hotărât următoarele
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, astfel cum a fost completată prin „ precizări”, reclamanta C. I. a chemat în judecată C. Județean C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunță să dispună:
- anularea dispoziției de impunere nr.416/16.06.2014;
- suspendarea executării actului administrativ contestat.
În fapt, reclamanta arată că dispoziția a cărui legalitate o contestă – prin care s-a stabilit răspunderea sa materială, are la bază adresa nr.35/14.04.2009, că termenul în care conducătorul autorității/instituției publice putea emite decizia - 30 de zile de la constatarea pagubei a fost cu mult depășit, astfel că urmează a se constata tardivitatea emiterii deciziei, dar și prescripția dreptului la acțiune, în raport de disp.art.851pct.3 din Legea nr.188/1999.
Susține reclamanta că lipsirea de eficiență juridică a dispoziției contestate se justifică și datorită faptului că nu ne regăsim în situația premisă expusă în art.85 și art.842 din Legea nr.188/1999, nefiind vorba despre o pagubă produsă cu vinovăție.
În referire la cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, întemeiată pe disp.art.14/15 din Legea nr.554/2004, susține reclamanta că soluția se justifică dat fiind caracterul vădit nelegal al actului în baza căruia îi sunt reținute sume de bani din salariu, măsură de natură să-i producă o pagubă iminentă, cu implicații directe asupra obligației de întreținere ce o are față de cele două fiice, minore.
La cererea introductivă de instanță reclamanta a anexat în copie decizia de imputare a cărui lipsire de eficiență o solicită.
2. Tribunalul,
pe parcursul cercetării judecătorești – în baza disp.art.161 din Legea nr.554/2004, a pus în discuția părților litigante necesitatea introducerii în cauză a emitentului actului administrativ contestat - Președintele Consilului Județean C. (încheiere, f.42).
În temeiul disp.art.248 c.pr.civ., instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes în susținerea acțiunii, soluția de respingere fiind dispusă în considerarea motivelor expuse în încheierea din 21.10.2014.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului, relevă următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Reclamanta este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al C. Județean C., autoritate supusă auditului Curții de Conturi în urma căruia s-a constatat decontarea – cu încălcarea prevederilor legale, a sumei de 28.744,50 lei.
Președintele C. Județean C. comunică Camerei de Conturi C. – prin adresa din 14.04.2009 (f.38-39), că „ în urma analizei efectuate s-a stabilit ca suma de 22.322,10 lei să fie recuperată de la un număr de 26 persoane”, la baza adresei stând „Referatul” întocmit de Direcția Generală Buget Finanțe (f.40-41).
Potrivit referatului, suma de 2.188, 61 lei urma a se recupera de la funcționarul public – C. I..
La 16.06.2014, Președintele C. Județean emite Dispoziția nr.416, prin care stabilește că debitul datorat – în sumă de 2.188,61 lei, precum lei penalitățile calculate în cuantum de 2.188,61 lei, se va recupera de la doamna C. I. – salariată în cadrul aparatului de specialitate al C. Județean C..
Plângerea prealabilă formulată în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 nu a fost urmată de revocarea Dispoziției nr.416/16.06.2014, situația în raport de care a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Potrivit art.84 din Legea nr.188/_
„ Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin art.85 din lege se dispune că:
(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(21) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Prin art.117 din Legea nr.188/1999 R se prevede că dispozițiile legii „se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice”.
Este de observat că deși legiuitorul a renunțat la instituția răspunderii materiale, sunt menținute instituțiile procedurale care erau specifice acesteia potrivit vechiului Cod al muncii (în prezent desființate), respectiv dispoziție sau ordin de imputare sau asumare angajament de plată.
În prezent, legiuitorul noului Cod al muncii a eliminat posibilitatea de a se stabili răspunderea patrimonială a salariatului pe calea emiterii unei decizii de imputare, dacă salariatul nu își asumă, în scris, un angajament de plată. În prezent, stabilirea răspunderii patrimoniale are loc pe cale amiabilă, sau dacă nu s-a ajuns la o rezolvare în mod amiabil, numai pe cale judecătorească, prin admiterea, în tot sau în parte, a acțiunii formulate de cel păgubit, la instanța competentă să soluționeze conflictul respectiv.
Se observă necorelarea dispozițiilor Legii nr.188/1999R cu prevederile legislației muncii, astfel că neavând posibilitatea de a analiza lipsa intervenției în ceea ce privește angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public, instanța se va raporta la prevederile legii speciale prin prisma cărora constată că actul administrativ contestat – Dispoziție de impunere, a fost emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, cu respectarea formei prescrise de lege, nu însă și cu respectarea procedurii.
Se verifică susținerile reclamantei privitoare la nesocotirea termenului de 30 de zile consacrat de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999R. căci constatarea pagubei și identificarea celor 26 de persoane de la care urma a fi recuperată datează din 2009, în vreme ce Dispoziția de impunere a fost emisă abia în 2014.
Faptul că în preambulul Dispoziției se face referire la „ Nota de informare nr.9040/16.05.2014” – act care nu a fost depus în cuprinsul documentației, deși pârâtul a fost citat cu mențiune în acest sens, conf. art. 13 din Legea nr.554/2004, nu este de natură a impune o altă concluzie, căci constatarea pagubei și identificarea celor 26 de persoane de la care urma a fi recuperată datează din 2009.
În egală măsură, se observă că nici sub aspectul condițiilor de fond nu s-a suplinit cerința dovedirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile a reclamantei.
Sub aspectul cauzelor care determină intervenția răspunderii civile aplicabile funcționarilor publici, astfel cum se desprind ele din interpretarea articolului 84, se observă că este vorba, în primul rând, despre prejudicierea, cu vinovăție, a patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea sau despre refuzul de a restitui în termen legal, sumele ce i-au fost acordate necuvenit.
În situația de speță, nu se poate reține vinovăția reclamantei în prejudicierea patrimoniului C. Județean C. – în al cărui aparat de specialitate își desfășoară activitatea, după cum nici nu poate fi reținut un refuz de restituire a sumei acordate necuvenit, nefiind făcută în acest sens dovada de către emitentul dispoziției în cuprinsul căreia este stabilită nu doar imputarea debitului pretins datorat – 2.188,61 lei, ci „ și penalitățile calculate în cuantum de 2.188,61 lei”.
Concluzionând, Tribunalul constată că Dispoziția nr.46/16.06.2014 a fost emisă cu nerespectarea prescripțiilor legale sus menționate, astfel că – în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va dispune anularea actului administrativ contestat.
Cererea de suspendare a executării Dispoziției – în temeiul căreia reclamantei îi este imputată lunar suma de 100 lei, urmează a fi admisă. Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică fiind în acord și cu principiile consacrate în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul C. Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă
Tribunalul reține că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv „ cazul bine justificat” și „paguba iminentă”.
Câtă vreme instanța de fond în exercitarea controlului de legalitate a concluzionat în sensul anulării Dispoziției de impunere contestate, „îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ” este evidentă, iar diminuarea veniturilor lunare ale reclamantei – chiar dacă în aparență ușor de reparat prin exercitarea unei acțiuni în pretenții, este de natură a avea repercursiuni asupra calității vieții zilnice, a sa și a familiei sale, fapt susținut probator prin înscrisurile depuse la dosar (f.26-28)
În sensul celor ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. I., cu domiciliul procesual ales în C., ., .. B, ., în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județ C., intervenient fiind PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județ C..
Anulează Dispoziția de impunere nr. 416/16.06.2014.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, dispune suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cauzei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare în cererea având ca obiect suspendare executare act administrativ și în 15 zile de la comunicare pentru cererea în anulare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
red. jud.A. N. 28.11.2014
Tehnored.gref.A.N. 03.12.2014/ 5 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 2345/2014.... → |
|---|
