Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1261/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1261/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 21135/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1261/APCA
Ședința publică din 16.12.2014
Completul constituit din:
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului C. administrativ și fiscal promovat de apelant I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat . cu sediul ales în localitatea R. ..217 jud. N., îndreptat împotriva sentinței civile nr.1403/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată av. în substituire P. B. conform delegației depuse lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentru părți. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 16.12.2014 și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimata solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței apelate. Arată reprezentantul intimatei că instanța de fond, în mod corect a apreciat fapta reținută în procesul verbal contestat ca fiind insuficient descrisă. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține următoarele :
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei C. cu numarul_, petenta . a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata ITM Constanta să dispună anularea procesului- verbal de contravenție prin care a fost sancționata contravențional.
În motivarea în fapt a plângerii,petentul a invocat motive de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal de contraventie.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
In drept,petenta a invocat dispozitiile relevante ale O.G.nr.2/2001.
Prin intampinare,intimata a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea in fapt a intampinarii,intimata a aratat,in esenta,ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale si ca fapta contraventionala a fost corect constatata.
In drept,intimata a invocat dispozitiile relevante ale O.G.nr.2/2001.
Prin Sentința civilă 1403/12.02.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
Astfel, petenta a fost sanctionata contraventional pentru primirea la lucru a lui B. A.-L. fara a se incheia contract de munca.
Art.16 al.1 din OG nr.2/2001 prevede ca procesul-verbal de contravenție trebuie sa cuprindă,printre alte elemente,descrierea faptei.
Pentru a putea fi exercitat controlul judecătoresc,in sensul de a se verifica daca fapta contravenientului incalca sau nu textul de lege incriminator este necesara descrierea in concret a actiunii considerate ilegale,urmand ca in raport de aceasta descriere a faptei sa se administreze si probele necesare.
Referitor la fapta retinuta in sarcina petentei din data de 25.07.2013,ora 10,30,instanta a constatat ca nu se mentioneaza in concret ce anume activitate presta numitul B. A.-L..D. astfel se poate stabili daca la acel moment acesta muncea sau nu in folosul petentei.
Prin urmare, a aprecat instanța în sensul că este insuficienta precizarea intimatei din cuprinsul procesului-verbal de contraventie potrivit careia in data de 25.07.2013,ora 10,30 B. A.-L. presta activitate pentru petenta in functia de lucrator bucatarie.
Agentul constatator trebuia sa precizeze unde a fost depistat B. A.-L. si care era,cel putin la modul general,activitatea pe care acesta o presta.
Instanța a inlaturat toate apararile intimatei din cuprinsul intampinarii,deoarece acestea ar trebui raportate la datele concrete ale activitatii prestate de catre B. A.-L. la momentul controlului,care insa nu se cunosc. Deasemenea, din declarația martorului audiat rezulta ca B. A.-L. nu desfasura nicio activitate la momentul controlului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 24.09.2014
În motivarea apelului promovat arată apelantul că din conținutul aspectelor sesizate prin petiția P997/_/23.07.2013, rezultă fără echivoc faptul că persoana în discuție a prestat activitate în favoarea petentei începând cu 09.05.2013, iar din verificările efectuate a rezultat faptul că această persoană avea un contract pentru perioada 01.07._13, având funcția de lucrător bucătărie, însă acesta este nesemnat de salariat.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar cu referire la lista de avans pentru luna iulie 2013, rezultă faptul că persoana în discuție a prestat activitate în favoarea petentei, iar în petiția adresată este menționat atât programul de lucru cât și activitatea desfășurată, apreciind în esență că în speță condițiile răspunderii contravenționale sunt îndeplinite.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri ( filele 7-8)
Intimata a depus întâmpinare (filele 11-14) prin care solicită respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că în mod corect prima instanță a apreciat ansamblul probator prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii contravenționale și a criteriilor de individualizare a sancțiunii.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001 și art. 471 c.pro.civ
Procedând la judecata apelului, prin prisma disp. art. 476 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/25.07.2015, petenta a fost sancționată în temeiul disp. art. 260 al.1 lit. e din Codul Muncii reținându-se în fapt că a primit la muncă pe numitul B. A. L., începând cu data de 01.07.2013, fără a încheia contract individual de muncă.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii elementelor răspunderii contravenționale.
Tribunalul apreciază asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Instanța nu va reține aspectele privind insuficienta descriere a faptei prin raportare la mențiunile cuprinse în procesul verbal.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod eronat prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum s-a reținut procesul verbal de contravenție întocmit de un agent constatator aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucura de o prezumție de adevar, însa aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combătută prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, numitul B. A. L. ar fi adresat la 28.06.2014 o solicitare de angajare în cadrul societății petente, solicitare care nu este semnată de persoana în discuție, însă este aprobată de reprezentantul acesteia(fila 41) Urmare a acestui demers există emis și contract individual de muncă (filele 43,44) care de asemenea, nu este semnat de solicitant.
Potrivit Foii colective de prezență (fila 53) și a Listei de avans pentru luna iulie 2013 (fila 54) persoana în discuție a fost prezentă la serviciu în perioada 01-18.07.2013, având programul de muncă și drepturile salariale convenite, fără însă a avea contract individual de muncă încheiat.
Susținerea petentei în sensul că angajatorul a făcut demersuri în vederea, încheierii contractului de muncă notificând salariatul în acest sens ,nu este de natură în aprecierea instanței a o exonera de răspundere, întrucât deși avea cunoștință relativ la obligația încheierii contractului de muncă, dar și de faptul că acesta nu a fost încheiat, a permis persoanei în discuție să presteze activitate în favoarea sa.
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
Astfel, se constată că in speta nu este incident principiul menționat,impunându-se, sub aspectul analizat, ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca intimata a primit la munca persoana în discuție fără a fi încheiat contract individual de muncă.
Se retine de asemenea că intimata petentă, in raport de prevederile HG 500/2011 avea obligația ca la angajarea fiecărui salariat să efectueze înregistrarea specifică în registru deținut cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză si de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către primul salariat, obligațiile intimatei, rezultate din primirea la muncă a persoanei nominalizate nefiind îndeplinită la momentul de referință.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că în mod corect organul constatator a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Astfel, nu se poate retine un grad redus de pericol social pentru o contravenție ce are o sancțiune 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificată. Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica.
Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de apelant, instanța de control judiciar constatând că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.2 c.pr.civ., va admite apelul promovat cu consecința respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, promovat de apelant I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C. ., în contradictoriu cu intimat . cu sediul ales în localitatea R. ..217 jud. N., îndreptat împotriva sentinței civile nr.1403/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Respinge ca nefondată plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond R.V.D.
Red.decizie jud.C.N./16.01.2015/2.ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1480/2014.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
